Brow Bar & More, o experienţă pe sprânceană

brow bar and more remodelare sprancene

Dă-i, Doamne, femeii mintea cea de pe urmă, ca să rămână la sprâncenele cele dintâi! Că prea multe ne-am sluţit şi-am umplut lumea de „viermişori”…


Mă numesc Georgiana şi recunosc: mi-am pensat excesiv sprâncenele mare parte din viaţă. Amintirile despre dimineţile adolesenţei mele sunt marcate de silueta maică-mii în contre-jour, încadrată de geamul de la bucătărie, smulgând obsesiv fire de păr într-o oglinjoară de poşetă.
După ce că era roşcată şi nu şi le machia, le mai curăţa şi obsesiv, pe stilul „parcă mai e un fir acolo…” Cică aşa se purta pe-atunci. Ce să vezi, la fel „se poartă” şi pe-acum, dar mie mi-a venit mintea între sprâncene, între timp. Destul de târziu, totuşi…

Şi-acum mă tângui în amintirea lor, perfect de stufoase, pe care-am început să le pigulesc pe la 18 ani, la îndemnul mătuşii mele patroană de salon la acea vreme. Doar că nu m-am ţinut de practicile bune, profesioniste, şi-am început sportul ăsta periculos la domiciliu, ca mama; aproximativ zilnic şi sigur compulsiv, tot ca mama. Smulgeam şi exultam, zici că trăgeam mai puţin la cântar dacă scăpam de cât mai multe fire.

 

Lupu-şi schimbă părul… dar şi năravul la pensat

Când m-am vopsit brunetă, la 28 de ani, a fost şoc, frate! Nu că m-ar fi dezavantajat culoarea părului, ci forma sprâncenelor. A trebuit să le mai închid şi pe ele, normal, să se asorteze. Şi-abia atunci am realizat cât de tare le-am subţiat. Iată:

georgiana idriceanu bruneta sprancene subtiri

A fost momentul în care am pus frână practicilor haotice de pensat şi-am început să mă concentrez măcar pe recuperarea aspectului, dacă în privinţa consistenţei lor nu prea mai puteam face mare lucru… Adică am început să le machiez mai cu cap şi meticulozitate: să le redau, măcar optic, forma cât de cât naturală şi potrivită feţei mele, să le umplu golurile, să le colorez aproape fir cu fir, ca să nu apară acel aspect artificial, de „viermişor” tatuat.

ser sprancene Bonilash
M-am străduit mult să le recapăt „stufoşenia” cu diverse tratamente – printre care şi clasicul ulei de ricin – dar nu pot spune c-am simţit vreo îmbunătăţire în gradul de umbrire a ochilor mei.

Serul de la Bonilash® ce-a mai făcut o diferenţă – sunt sub tratament cu el de vreo lună jumate – şi-am observat că, într-adevăr, impulsionează firele să crească mai repede (ceea ce-a făcut şi „fratele” său pentru genele mele, în mod natural scurte).

Dar nu mi-a lărgit plantaţia, aşa cum mă aşteptam. Adică eu vreau să răsară fire acolo unde am pensat compulsiv timp de cel puţin zece ani, treabă care mi se pare deja peste putinţele oricărui produs de îngrijire, fie el o minune a chimiei cu beneficii în neştire.

 

 

 

Pensatul cu aţa mi-a condimentat viaţa

E, în acest context de călătorie sprâncenată, primesc o invitaţie la Brow Bar & More, „primul salon de design al privirii”, aşa cum mi s-au recomandat via e-mail. În mod normal, aş fi trecut peste, la fel cum am făcut cu multe alte invitaţii de gen, că doar „ştiu eu mai bine, mă pensez (compulsiv) de la 18 ani, nu?”; dar m-au agăţat cu descrierea serviciului de modelare a sprâncenelor: „la Brow Bar sprâncenele nu sunt tunse, nu se folosesc şabloane…” – scurt, la obiect şi la sufletul meu care tânjeşte după sprâncenele de altădată, când eram eu fată.

Conceptul e important din Chişinău, iar produsele de îngrijire şi înfrumuseţare – din SUA; au intrat pe piaţa românească în 2016, iar pân-acum au deschis două saloane în Bucureşti – în Mega Mall şi în Mall Promenada; eu l-am ales pe cel dintâi, că mi-e aproape de casă.

I-am zis fetei care m-a luat în primire două lucruri din start:

  • „Nu vreau să mi le faci subţiri” – moment în care, probabil, a crezut c-o iau la mişto, că mai subţiri ar fi deja lipsă;
  • „Te rog să nu mă demachiezi prea mult, că nu mi-am luat nimic la mine să mă aranjez când plec”, dar mi-a garantat că tot ea se va ocupa de retuşurile de după.

Într-adevăr, m-a demachiat cu grijă şi-apoi mi-a măsurat sprâncenele cu o sculă pe care n-am mai întâlnit-o în cariera mea de pensatoare: un fel de compas pentru stabilit punctul de început, de sfârşit şi cel mai înalt al sprâncenelor, conform dispunerii lor pe chip.

compas masurat sprancene Sursa foto

Mi s-a părut interesantă mişcarea, eu folosisem până atunci doar metoda clasică a creionului prin care poţi determina amplasarea acestor puncte, adică asta (imaginează-ţi că liniile din imagine sunt, de fapt, un creion sau pix pe care îl aşezi pe faţă):

puncte reper masurat pensat sprancene creionSursa foto

În urma măsurătorii cu compasul, stilista a marcat punctele obţinute cu creionul alb, ca la domnişoara din poza de mai sus. Iată (da, acestea sunt sprâncenele mele nemachiate, au ieşit la lumină, în cele din urmă):

repere pensat sprancene brow bar more mega mall

A se observa că liniile de reper trasate de stilistă sunt aproximativ cele pe care le-am folosit şi eu până acum, deci am ajuns să mă pricep, în cele din urmă.

Apoi, am fost impresionată de poziţia în care fata m-a aranjat ca să mă lucreze: aproape la orizontală, pentru că scaunele sunt unele speciale, care se lasă pe spate. Este prima dată când experimentez asta; în singurul brow bar în care-am mai fost – cel din magazinul Sephora, din Bucureşti Mall (Vitan) – am stat pe un taburet din acela cu înălţime reglabilă, folosit şi la machiaj.

În timp ce eu o căinam pe fata asta care se cocoşa deasupra mea ca să lucreze, ea îmi garanta că e cea mai bună poziţie pentru un pensat corect. Mă rog, nu prea am cum să fac asta şi acasă, dar măcar m-am simţit bine pe moment.

pensat brow bar more mega mall

A urmat altă experienţă în premieră: pensatul cu aţa, o treabă ceva mai pişcătoare decât ce simt eu în mod normal, când intru clasic, cu penseta. Poate pentru că, prin metoda asta, sunt prinse şi firele foarte subţiri, aproape invizibile, pe care ochii mei deloc de vultur nu le mai detectează de ani de zile. (Cred că se vede cum îmi dau lacrimile la un moment dat.)

După care fata m-a machiat la loc fix cu sculele pe care le-am primit şi eu la vremea promovării conceptului şi pe care chiar le folosesc zilnic: creionul de sprâncene cu periuţă şi gelul pentru fixare marca billion dollar brows® (bdb). Creionul ca creionul că, poate oi mai găsi un produs de colorare la fel de potrivit ca nuanţă şi de plăcut ca textură, dar gelul e minunat, pentru că „îmblânzeşte” şi cele mai băţoase fire de sprânceană – pe care, apropo, am aflat de la fata asta, n-ar trebui să le mai tund când depăşesc marginile sprâncenei, ci să-ncerc să le ordonez frumos, în lungul sprâncenei, cu ajutorul acestui gel, ca să obţin şi mai multă „stufoşenie”, măcar la nivel optic, dacă tot îmi doresc asta.

bdb billion dollar brows creion gel sprancene

A, o treabă foarte importantă care se petrece într-o astfel de sesiune de remodelare şi stilizare a sprâncenelor: stilistul îţi face poză before and after, ca să-ţi arate clar transformarea. Şi să n-aveţi vorbe, desigur. La mine n-a fost mare diferenţă pentru că, reiau: am sprâncenele deja mult prea subţiri pentru orice demers de gen, însă am văzut o diferenţă de meticulozitate în curăţarea terenului dimprejur, graţie pensatului cu aţa.

Altfel, eu ar trebui să lucrez mult pentru îndesit şi lărgit plantaţia, aşa că de implant de sprâncene a auzit cineva? Că m-aş băga.

PS Serviciul costă 80 de lei şi durează aproximativ o oră.

Share