Care sunt plusurile când îţi tunzi vârfurile?

tuns varfuri beneficii

Ani de zile am scris în reviste despre tunsul regulat, dar când m-a luat soră-mea la bani mărunţi despre asta, m-am blocat. Uite, că m-am regrupat!

 


Aveam, în sfârşit, o seară de sâmbătă mai de „oameni mari”, cu puştii traşi pe dreapta şi cu o conversaţie lejeră cu soră-mea şi bărbatu-său, până când, într-o întindere din aia ca la căscat, plină de desfătare şi anticipare cu poftă, am zis:

– Ah, abia aştept să mă duc la coafor săptămâna viitoare!

– Pentru ce, că abia ai fost… N-ai fost de curând?, se bagă bărbatu-meu, de parcă el însuşi nu s-ar duce la fel de, ba chiar mai des decât mine, pentru cele nici 1/5 din firele pe care le am eu pe cap.

– Am fost acum o lună: mi-am făcut unghiile şi mi-a luat vârfurile.

– Păi, şi-acum ce-ţi mai faci?, intervine soră-mea de la care mă aşteptam, în calitate de femeie şi de sânge din sângele meu cochet, să-i fie de la sine înţeles „ce-mi mai fac”, că doar trecuse o lună!

– Păi, unghiile din nou, îmi iau iar vâfurile şi, bine, de data asta mă şi vopsesc…

– Da’ tu cât de des îţi iei vârfurile?? În fiecare lună??

– Cam aşa, da. Uneori la o lună jumate…

– De ce?!

– Cum, „de ce?”?! Ca să crească părul!

– Cum să crească dacă tu îl tot tai?!

– Păi, creşte mai repede dacă îi iei vârfurile. Vorbim despre vârfuri, o jumătate de centimetru, acolo…

– Ce legătură are tăiatul de vârfuri cu crescutul de la rădăcină?!

E, iată, cu această întrebare a pus soră-mea capac experienţei mele de peste zece ani de scriitură de lifestyle şi de documentare de aproximativ o viaţă pe subiect. Mi se părea atât de absurdă întrebarea, încât am uitat toate răspunsurile cu care construisem atâtea articole de-a lungul timpului. Chiar aşa, ce legătură au vârfurile cu rădăcina?

– Să ştii că este o legătură, preia bărbatu-meu subiectul. E ca la gardul viu: trebuie mereu să-l tunzi, să-l nivelezi, altfel nu creşte ok.

Sincer, s-a descurcat mai bine decât mine, ceea ce mi se părea de neconceput pe un subiect care-mi este infinit mai familiar decât lui, atât în teorie, cât şi, mai ales, în practică. Unde mai pui că soră-mea s-a declarat tacit mulţumită cu asta – bine, nu-mi dau seama dacă era de la argumentul în sine ori de la intervenţia lui bărbatu-meu care, indubitabil, pare oricui mult mai credibil şi mai de bun simţ decât mine pe orice problemă. Whatever. Încercasem şi un spumant la cererea lui, ceea ce eu nu fac de obicei, aşa că îmi păsa şi mai puţin în momentul acela. Nici măcar imaginea că aş purta un gard viu pe scăfârlie nu m-a tulburat.

 

M-am gândit intens de ce-o fac atât de des!

După care-am luat subiectul la rumegat din experienţa mea, depărtându-mă un pic de teoria de pe toate drumurile Internetului cum că tunsul regulat al vârfurilor este catalizatorul creşterii explozive a părului. Şi-am ajuns la următoarele concluzii:

1. Tăiatul vârfurilor reface tunsoarea. Părul nu creşte în mod uniform, iar mie, după câteva săptămâni, mi se pare că nu se mai aşază cum trebuie şi cum mi-a plăcut mie atunci, la salon. Aşa că iau măsuri. Bine, uneori le iau mai mari decât vârfurile, cum s-a întâmplat în ultimele două dăţi când m-am scurtat binişor, de-mi zice lumea deja s-o iau mai uşor. Însă…

beneficii tuns varfuri georgiana idriceanu

2. … totul arată mult mai îngrijit după. În afară de faptul că părul nu creşte niciodată la linie, se mai şi subţiază spre vârfuri din cauza deteriorării produse de diverşi factori: decolorat şi/sau vopsit, folosirea uscătorului de păr (şi eu îl folosesc 6 zile din 7, pentru că sală), coafare la temperaturi înalte (cu placă, ondulator, perie rotativă în cazul meu, de când am trecut la bob, drot pentru bucle la ocazii), folosirea de produse de styling. Mai e expus şi la frig acum… Prin urmare…

3. … mă simt mai bine după tunsoare, pentru că ştiu că totul arată mai sănătos. Şi ştiţi cât contează confortul psihic în treaba asta cu cochetăria. Şi mi se pare că îl pot aranja mai uşor, iar forma pe care i-o dau se păstrează un timp mai îndelungat. Cu peria rotativă care-mi strică vârfurile, desigur. Cum altfel?

4. Am eu superstiţiile mele: da, eu sunt una din acele cliente care-şi întreabă stilista dacă e luna în creştere, pentru c-a uitat să se uite în solunar. Din păcate, stilista mea nu ştie niciodată, pentru că nu crede în chestiile astea, aşa că trebuie să mă uit şi singură pe Google, cu speranţa că mi-am făcut programarea într-un moment favorabil din punct de vedere astral.

La mine e pe verificate: când mă tund pe luna în creştere, creşte şi părul după asta ca puii din incubator, pe repede-nainte. Şi mai cred că asta ţine şi de „mâna” stilistei, dar ea e mai mereu nervoasă pe mofturile mele, aşa că… dăm skip la acest aspect energetic.

5. Da, cred că firul bolnav la vârfurică e despicat, că e tocitare o creştere mai lentă, aşa că trebuie periodic curăţat, ca să fie revigorat. Plus că părul se încâlceşte foarte uşor la vârfuri când acestea sunt deteriorate, iar procesul de descurcare a căpiţei se poate lăsa nu doar cu mulţi nervi, ci şi cu o grămadă de fire rupte.

Deci mi-am lămurit, din nou, de ce mă simt eu bine să-mi tund vârfurile o dată la 4-6 săptămâni. Recomandarea, în general, ar fi la 6-8 săptămâni pentru un păr care nu-i agresat în mod deosebit. Însă, cum mie-mi creşte destul de repede, dar îl şi hăituiesc destul de mult zi de zi, ritmul în care-l „curăţ” eu mi se pare unul potrivit.

Încercaţi, de foarfecă nu vă speriaţi! Daţi-i ghes, trimming cu succes!

Sursa foto articol

Share