Cât de uşoară poate fi viaţa gluten-free?

viata fara gluten

Dacă reuşesc proiectele despre care vorbesc aici, nici nu v-aţi închipui! O asociaţie din România se luptă pentru adoptarea Legii Celiacului, care ar putea uşura enorm viaţa celor care suferă de această boală. Şi a mea, desigur.

Acum vreo șapte ani a început să mă doară umărul stâng. Fără să fi avut vreun accident, fără să fi făcut vreun sport mai strong – de fapt, abia mă reapucasem de sală după ani de zile şi nu forţă sau aparate, ca în „tinereţe”, ci Pilates – antrenament care, de altfel, îmi mai alina disconfortul, însă doar pe moment.

Am făcut masaj, m-am dat cu alifii, am încercat proceduri kineto. La fel, eram uşurată doar pe moment; în rest, umărul era dureros de insistent. Am dus-o aşa nişte luni, cu crize de durere acută şi perioade de durere surdă, iar într-o zi m-am trezit şi nu mai aveam nimic. Şi am uitat de problemă.

Un an mai târziu, mă găseam în poziţia de viitoare mireasă stresată care calculează numărul de invitaţii de trimis şi de flori de prins în aranjamentele de masă. Eram cu nervii în toate părţile pregătirilor de nuntă, iar între acest proiect şi cele de la serviciu mâncam prost şi haotic. De sport mă lăsasem de tot, singura mişcare pe care-o făceam era în eforturile de amenajare ale casei pentru primit musafiri în „ziua cea mare” – a cărei perspectivă mă termina tare.

Şi m-a lovit din nou în umăr durerea şi-am început să-mi cheltuiesc pe investigaţii averea: radiografie, RMN, consultaţii la medici. Nimeni nu găsea nimic, nu păream bolnavă niciun pic. Sistemul meu nervos era epuizat de consecvenţa durerii şi de nopţile dormite pe sponci din cauza asta; eram în stare să mă duc şi la vrăjitoare pentru alinare. Slavă Domnului, n-a fost cazul, că mi-a ajuns la urechi povestea mamei unei colege, femeie cu o suferinţă la fel de neînţeleasă de medici ca şi a mea, pacientă care a fost pusă pe picioare de o specialistă în biorezonanţă. Citiţi mai departe, ca să ieşiţi din ceaţă.

 

După biorezonanţă am primit ceva speranţă

Femeia era medic gerontolog de profesie, însă abandonase acest domeniu de activitate în favoarea homeopatiei şi biorezonanţei. Făcea atât diagnosticare, cât şi tratament cu ajutorul unui aparat care scana întreg organismul şi îi detecta fluctuaţiile de energie, procesele inflamatorii şi oferea informaţii despre vreo 9 000 de substanţe din corp. Vezi mai multe detalii despre această procedură în captura după materialul pe care l-am scris pentru revista Femeia. la vremea respectivă.

 

biorezonanta georgiana idriceanu revista Femeia.

 

Eram legată la electrozi, dar cu urechile căscate la evaluare, când doamna doctor o întrerupe cu o întrebare: „Mâncaţi des pâine, paste… făinoase, în general?”. Eu, care am dus liceul şi primii ani de facultate pe mămăligă cu orice, din cauza obsesiei pentru siluetă, care-mi număram, şi la vremea acestei proceduri, feliile de pâine dintr-o zi, iar cu pastele abia mă împrietenisem după ce începusem şirul de vizite prin Italia, am răspuns că da, dar nu prea.

E, oricât de insignifiant era consumul, trebuia să renunţ de tot. Pentru că organismul meu era îmbuibat de inflamaţie din cauza luptei sistemului meu digestiv cu glutenul din alimentaţie.

Am reţinut următoarele din evaluarea de atunci (vorbim despre 2012, totuşi):

  • Mediul meu intern era foarte acid din cauza inflamaţiei, iar asta îmi dăduse metabolismul peste cap. Oricât de atentă eram la ce mâncam, nu scădeam în greutate;
  • Oricât de sănătos încercam să mă alimentez, dacă aveam gluten on a regular basis în alimentaţie, procesul adecvat de absorbţie al nutrienţilor era tulburat şi nu beneficiam de toate vitaminele, mineralele, oligoelementele pe care eu credeam că mi le asigur prin mâncare;
  • Această luptă a organismului meu cu glutenul a activat aşa numitul reumatism de tip inflamator, adică mi-a atacat articulaţiile în punctele slabe, între care, se pare, umărul stâng era cel mai paradit (totuşi, nu-mi amintesc de vreo accidentare în zonă, sunt, în continuare, curioasă să aflu de ce tocmai acolo s-a localizat durerea);
  • Nu m-am născut cu această problemă, nu este de natură genetică, ci m-am pricopsit cu ea din cauza stresului. Copiii mei n-au nimic de genul – sau, mă rog, sper că nu, dar n-am observat la ei vreun simptom din spectrul intoleranţei sau sensibilităţii la gluten.
  • Este posibil să scap de această problemă şi pot testa asta reintroducând glutenul puţin câte puţin în alimentaţie şi să urmăresc reacţiile organismului. Garantez că n-am scăpat până acum: umărul meu şi dereglările de tranzit intestinal sunt nişte repere excelente pentru această evoluţie.

Aşa că sunt, în continuare, pe o dietă (aproximativ) gluten-free. Asta înseamnă că-mi fac de cap în weekend şi că mă trezesc luni dimineaţă umflată, îngreunată, balonată şi cu junghiuri în umăr, gata pentru o altă săptămână „curată”. Dintre toate lucrurile pe care le-am scos din alimentaţie – pâine, paste, tot ce conţine cereale cu gluten, monoglutamat, agenţi de îngroşare, amidon din grâu, mezelurile şi pateurile cu făină de grâu, berea, tot ce e pane, toate sosurile, supele instant, tot ce are „urme de gluten” – adică produse fabricate în facilităţi contaminate de gluten – etc., cel mai mult mi-e dor de… borş!

Fraţilor, sunt moldoveancă, gătitul de ciorbe fără această materie primă magică e mare brânză pentru mine – apropo, cică şi brânza poate avea gluten adăugat în compoziţie, dar eu zic că, pân-acum, m-am uitat pe etichete bine…

În fine, cine e doritor de mai multă informaţie despre ce gătesc şi mănânc cu spor (şi fără gluten) poate da un click aici – este un interviu pe care l-am acordat pe această temă.

 

Pentru ca oricine să ştie: sensibilitatea la gluten nu-i celiachie!

Ceea ce am eu se numeşte „sensibilitate la gluten” şi este un pic diferită faţă de intoleranţa la gluten sau boala celiacă (celiachie). Aceasta din urmă este o afecţiune sistemică (adică se manifestă la nivelul întregului organism), este cronică – însoţeşte pacientul toată viaţa, este de tip autoimun – dă peste cap sistemul imunitar care, în disperarea luptei împotriva glutenului, începe să atace organismul însuşi – şi apare pe fondul predispoziţiei genetice. În celiachie, se produc daune importante la nivelul intestinului subţire, iar simptomele sunt:

  • În cazul copiilor: probleme de creştere, vomă, abdomen balonat, agitaţie, somn neliniştit;
  • În cazul adulţilor: crampe abdominale, infertilitate, diaree cronică, constipaţie, ulceraţii bucale, oboseală cronică, osteoporoză şi/sau dureri ale articulaţiilor, anemie.

Există aproximativ 195 000 de români diagnosticaţi cu boala celiacă, dar cine ştie câţi or trăi cu asta fără să ştie. Pentru că e o suferinţă tare perfidă şi tăcută, cu simptome care pot fi, cu uşurinţă, puse pe seama altor boli.

simptome intoleranta gluten

Sursa foto

Atenţie! Din spectrul tulburărilor legate de gluten mai fac parte (citez din informaţiile primite de la Asociaţia Română pentru Intoleranţă la Gluten):

Dermatita herpetiformă: este o boală autoimună ce are la bază intoleranţa la gluten; se manifestă şi la nivelul pielii, prin senzaţie de mâncărime intensă, în afară de atacurile de la nivelul intestinului subţire.

Ataxia glutenică: este tot o boală autoimună, o disfuncţie neurologică ce se manifestă prin diminuarea capacităţii de coordonare şi a controlului muscular. Pe lângă intestinul subţire, este afectat şi cerebelul.

Alergia la grâu: se manifestă prin simptome clasice de alergie: urticarie, umflarea buzelor sau mâncărimi în zonă, eczeme, respiraţie şuierătoare, diaree, greaţă, vărsături.

Sensibilitatea la gluten non-celiacă (ce am eu, adică): se manifestă prin simptome similare cu cele ale intoleranţei, dar există trei diferenţe majore:

1. Nu ar trebui să existe daune la nivelul intestinului subţire şi nici malabsorbţia nutrienţilor;

2. Lipsesc anticorpii specifici bolii celiace;

3. Nu se transmite genetic.

Bine, după ce am citit aceste informaţii din urmă, mi-am pus întrebarea dacă nu cumva ceea ce am eu e o celiachie sadea, dat fiind că bifez simptomele şi nu m-am testat în vreun alt fel decât prin acea scanare cu biorezonanţă – unde, vă reamintesc, doamna doctor îmi vorbise despre absorbţia deficitară a nutrienţilor, dar şi despre anticorpii pe care îi pot „păcăli” mâncând gluten o dată la patru zile, fără să ca organismul meu să reacţioneze urât.

Ca să fiu lămurită 100% pe problema asta, ar trebui să fac un test genetic, precum şi testele de sânge recomandate în acest caz: anticorpii anti-transglutaminază tisulară, anticorpii anti-endomisium şi anticorpii anti-peptide gliadinice deamidate.

 

Obiectivul anului: Legea Celiacului

E greu să trăieşti gluten-free – deşi, teoretic, e mult mai uşor pentru un stil de viaţă sănătos şi o siluetă de invidiat. Dar nu ai asta în minte în caz de pofte, de ieşiri în societate, de luat o gustare sau o masă curată în zilele aglomerate, când n-ai timp să-ţi găteşti singur. Cine n-a avut vreodată astfel de restricţii nu-şi dă seama cum poţi băli la o punguţă de covrigei fără gluten, care costă zece lei – bani cu care un kil de covrigi normali poţi să-ţi ei.

Astfel încât, atunci când am auzit despre proiectele Asociaţiei Române pentru Intoleranţă la Gluten, a fost ca o gură de pâin… ăăă, pardon, de aer! Oamenii aceştia, în afară de susţinerea teoretică pe care o oferă tuturor suferinzilor ca mine – dar celor afectaţi de celiachie, în primul rând – derulează nişte proiecte foarte practice: seminarii cu specialişti în domeniu, consultaţii online sau prin telefon cu specialişti în domeniu, parteneriate comerciale cu producători gluten-free ce oferă reduceri între 5% şi 20% membrilor asociaţiei (şi există vreo 130 deocamdată), petreceri gluten-free pentru copii.

Toate acestea s-au întâmplat în 2017 şi continuă anul acesta. Însă marele obiectiv pentru 2018 este adoptarea Legii Celiacului, care să stabilească un cadru social şi legislativ corect pentru toţi pacienţii de gen din România. Vor să se asigure că grădiniţele şi şcolile sunt informate şi pregătite să primească copii care sunt obligaţi să urmeze o dietă fără gluten, că restaurantele oferă opţiuni de preparate fără gluten, că produsele fără gluten sunt accesibile pe tot teritoriul ţării. Mai mult decât atât, ARIG doreşte să încurajeze producătorii români să investească în facilităţi dedicate produselor fără gluten.

targ gluten free conferinta seminarii

La nivel internaţional, luna mai este asociată cu acţiunile de popularizare a intoleranţei la gluten şi problemelor conexe. Astfel încât ARIG a ales să organizeze duminica aceasta, pe 20 mai, mai multe acţiuni dedicate ajutării celor care suferă de această boală sau care doresc să afle mai multe despre. Sub numele Happy Gluten Free vor avea loc un târg de produse fără gluten – la care vor participa peste 15 distribuitori de gen şi seminarii cu medici specialişti. Şi, pentru ca să poată participa cât mai mulţi părinţi la această acţiune, în paralel cu cele de mai sus se vor desfăşura un spectacol de teatru şi ateliere de creaţie – toate pentru copii.

 

Vino la conferinţă ca să afli cât mai multe despre această suferinţă!

Nu ştiu care este echivalentul expresiilor „A avea pâinea şi cuţitul” şi  „A lua pâinea de la gură” pentru o persoană cu intoleranţă la gluten şi sigur astea nu vor fi printre răspunsurile specialiştilor de la conferinţa Happy Gluten Free din 20 mai, eveniment găzduit de Hotel Hilton Inn Garden din Centrul Vechi (str. Doamnei nr. 12, pe colţ la BNR), începând cu ora 10:00; însă vei afla de la medicii invitaţi o mulţime de lucruri extrem de utile dacă trăieşti cu această afecţiune sau cu cineva drag care-o poartă.

Am onoarea să moderez această conferinţă şi să aflu, la rândul meu, la prima mână, toate informaţiile de care sunt interesată despre intoleranţa şi sensibilitatea la gluten de la:

Dr. Alina Stănescu Popp, medic gastroenterolog la IOMC, cercetător ştiinţific specializat în boala celiacă, ce va vorbi despre „Afecţiuni induse de gluten: asemănări, deosebiri, simptome şi protocol de management al bolii”;

Dr. Vasi Balaban, medic gastroenterolog şi diagnostician la Spitalul Militar, specializat în boala celiacă la adulţi, ce va vorbi despre „Boala celiacă nonresponsivă la adulţi şi complicaţiile acesteia”;

Dr. Claudia Nicolae, medic alergolog, ce va vorbi despre „Alergiile la cereale: mituri şi protocol tratament”.

Intrarea la târg este liberă; pentru accesul la seminarii şi activităţile pentru copii, părinţii vor plăti 20 de lei. Membrii ARIG beneficiază de acces gratuit. Indiferent de acest statut, înscrierile pentru seminarii şi, respectiv, activităţile pentru copii trebuie făcute prin formularul de aici.

Uf, că mult a mai fost de scris şi tot simt c-ar mai fi de zis. În orice caz, dac-am uitat ceva, puteţi, ca de obicei, comenta. V-aştept la târg şi la seminarii să puneţi întrebări cu sârg!

Sursa foto articol

 

Share