Cica “il iubesc pe Mircea Badea”

Asa mi-au zis fetele din redactie sa pun titlul la textul asta, ca sa apara imediat la o cautare pe Google (cer scuze utilizatorilor de alte diverse motoare de cautare, eu cu asta lucrez, ca tot romanul de rand, cu grad mediu de cunostinte IT). N-are nicio importanta pentru ele ca eu nu voiam sa scriu azi, cel putin, despre Mircea Badea pe blogul meu, asa mi-au zis sa pun titlul. Eu m-am conformat, ca nu ma costa nimic (bine, sper sa am timp sa-i explic prietenului meu ca a fost vorba doar de o strategie de marketing de cautare pe Internet clocita ad-hoc in redactie, si ca, de fapt, eu n-am nicio treaba cu baiatul de la televizor). Auzi, tu tot prin gogule ai ajuns la textul asta? Atunci merge, s-au gandit bine fetele.
De fapt, subiectul despre care vreau sa scriu e destul de banal, la ordinea zilei in tara asta a noastra care ne ocupa tot timpul (sorry, Mircea, n-am vrut sa te plagiez), si anume canicula. Mi-e cald, frate! Si mie cand mi-e cald, e rau. Eu suport bine caldura. Imi place caldura. M-as muta intr-o tara bananiera, acolo e cald tot timpul. Si-asa nu mai am loc de haine groase in sifonier. Ergonomic vorbind, pantalonii scurti ocupa mult mai putin loc. Dar, de cateva zile, mi-e foarte cald. Mi-e cald si in cerul gurii. M-as muta la metrou. Dar nu cred ca gasesc vreun hotspot sa-l vad pe Mircea Badea pe net (cred ca esti de acord cu mine ca laptopul e mult mai usor de carat la metrou decat televizorul cu diagonala mare, plus ca gasesti mai degraba un hotspot la Unirii 2 decat telecablu). Mi-e atat de cald, ca vin cu toata placerea din lume la serviciu, unde inghet sub aerul conditionat. Da, n-am aer conditionat acasa, toata lumea sa rada de Georgiana care n-are aer conditionat acasa!
Am trecut peste momentul asta? Sa continuam: mi-e atat de cald ca nu-mi mai pasa de vecinii de vis-a-vis care-mi stiu programul pe de rost: cand deschid geamurile, cand dezlipesc de pe mine te miri ce haine, poate ma racoresc, cand ma duc la plaja, cand ma intorc de la plaja ca n-am mai gasit sezlong, cand intind rufe in neglije (la moft). Nu vreau sa par aronganta, dar chiar am un mosh peste strada care-si ocupa timpul cu asta. Treaba lui. N-o fi avand bani de pachetul HBO+.
Am vazut eu la televizor ca pe caldura te procopsesti cu niste purcelushi. Nu vreau sa mi se intample si mie asta, nu agreez carnea de porc. M-am convertit de curand. Nu, nu la islam, la dieta. Asa ca imi poate spune si mie cineva unde gasesti canicula cu pui, sau peste, sau un preparat mai usor, ca pentru nevoile mele?
Si in fiecare dimineata (I’m more of a morning person, Mircea), ma uit in gura presei (stiu eu un dentist bun la Gorjului, garantez pentru el), si ma trec toate caldurile cand il vad pe Badea cu manecile de la camasa imbutonate pana-n bratara de la ceas. Normal, acolo la el la birou e aer conditionat, dar eu-l privesc de acasa, de la 40 de grade; asa ca, draga Mircea, te rog si eu ceva: in simt de solidaritate cu noi, astia care servim la domiciliu noul preparat din specificul national, roman perpelit natur cu garnitura de purcelushi, mai vino in maiou la serviciu, da? Si mai fa-te ca te stergi din cand in cand pe frunte, sa arati ce caldura e si acolo. Ca sa nu ne mai simtim asa de vinovati ca am luat noi, ashtia, fara aer conditionat, toata canicula la noi acasa.
Ieri cica batea vantul. Eu, de felul meu, urasc vantul. Si orice persoana trendy cred ca uraste vantul: iti strica freza, iti intra praf in ochi, haine, poseta, orice, face pagube. Uite, cu canicula asta, s-au intors toate cu fundu-n sus. Acum imi place vantul. Ma uitam pe geam inainte sa plec, vad ca se framanta niste plopi de pe strada mea. Marfa!, zic. Bate vantul. Ies din scara. Parca umblam printr-un lan de urzici. Plici! Plici! Asa facea – nu super-eroul Prigoana care o altoieste pe Adriana cu pliciul de tantari – asa facea vantul ala de l-am vazut eu pe geam. Pai unde sunt vanturile de altadata?? (si scuza-mi pluralul, dar, de data asta, aveam cele mai bune intentii pentru acest fenomen meteorologic). Ma uit in stanga: desert; ma uit in dreapta: desert. Ma uit in sus: plopii tot se agitau; numai pana la etajul trei; la mine, la noua, nu ajung, sa-mi dau si eu seama ce neam de vant e pe-afara. Asta e, daca nu mi-am luat garsoniera full-option, cu plop la balcon…
Si merg eu prin desert pana la metrou. Acolo – oaza. Ti-am mai zis ca m-as muta la metrou? Numai ca am unele indoieli in privinta chiriei, cred ca homeleshii subterani m-ar taxa mai tare decat proprietareasa mea.
Apoi, de la metrou, mai merg putin printr-un alt desert, si ajung la marea oaza unde-mi petrec aproape toata ziua. Seara, acasa, ma descurc eu. Dau spectacol pentru moshul de peste drum. 😉
Puse toate astea una peste alta, nu-i chiar asa de rau pe canicula, nu? Tot mi-am luat concediu pentru o tara africana. Alta, nu Romania. Imi fac antrenamentul de pe acum.
Auzi, Mircea? Tu unde pleci in concediu? Iti iei si camasile alea cu maneca lunga cu tine? Numai, te rog eu, sa nu transmiti de la fata locului, cum se zice. Desi o sa-mi lipsesti.

PS acesta nu a fost un text despre Mircea Badea.

Stay chill! Intr-un sens propriu.

Share