Concurs: Dau invitaţii la distracţii în familie! – ÎNCHEIAT

crosul padurea copiiilor jocuri preferate copilarie

Am avut şi eu păpuşi şi le-am făcut şi eu haine din cea mai îndrăgită faţă de masă a maică-mii, dar altele au fost jocurile preferate ale copilăriei mele.


„Paletatoooo, nu te opri din pedalat, că te bat! Şi să nu cazi!!!”

„Cum să cad? Că mă omoară asta!” era singurul gând care pedala împreună cu mine, mult mai puternic decât teama că merg, pentru prima dată, singură pe un ditamai Pegasul.

N-am să înţeleg niciodată de ce vecina mea Roxana îmi spunea aşa. Nici n-am avut vreodată curajul s-o întreb ce-nseamnă, că era înaltă şi atletică şi cu mulţi ani mai mare decât mine. Eu cred c-aveam vreo opt pe-atunci. Mai era şi iute la mânie – bine, nu m-a atins nici cu şnurul de la chei, dar nici nu-mi doream; felul în care vorbea cu mine era suficient de înfricoşător.

Şi tocmai ea îşi luase asupră-şi responsabilitatea să mă-nveţe să merg pe bicicletă. N-am habar de ce, o fi rugat-o maică-mea, şi-o fi făcut milă de mine, o fi vrut să se dea şi ea un pic – deşi picioarele ei prea lungi nu erau deloc compatibile cu scula mea cea nouă. Naiba ştie! Doar m-am trezit că Roxana mă ţine de şa în timp ce-mi urlă în plete sfaturi şi îndemnuri despre mersul pe bicicletă în timp ce eu pedalam sincopat şi înfricoşat.

Din câte-mi amintesc, m-am obişnuit rapid cu stilul ăsta de antrenament. Cred că după cel mult o săptămână s-a ajuns la faza de mai sus, în care am prins viteză şi vânt în freză, iar când m-am uitat în spate, am văzut cu groază că agitata mea profesoară rămăsese departe, de unde urla şi mai cu spor cum să nu mă opresc, că, altfel, „mor”! Nu e înduioşător?

 

Ne-am jucat mult în copilăria cu cheia de gât

Nu, nu vreau să povestesc, de fapt, despre cum am fost eu agresată în copilărie. Că n-am fost. Sau, mă rog, la judecăţile vremurilor de-acum, cred că se consideră c-am fost, de fapt. Nu, eu vreau să vă spun care erau jocurile mele preferate ca puştoaică: alea pline de provocări; de obicei, asta presupunea să mă bag în treburile copiilor mult mai mari – şi, de obicei, mult mai agresivi – sau ale băieţilor.

fata baietoasa joc copilarie crosul padurii copiilorSursa foto

Imediat îmi alegeam un pătrăţel la „Meserii” şi n-aveam frică de minge la „Ţară, ţară, vrem ostaşi!”; mergea şi un tenis mic de picior sau un turneu de whist cu „ăia mari, care scuipă seminţe”, n-aveam reţineri. Dar la „Lapte gros şi smântânos” trăgeam linie, că nu mă ţinea spatele. Meh, mai băgam şi-o aţa cu fetele (aka elasticul pe-aici, prin Sud) sau un „Flori, fete sau băieţi” când nu era rost de ceva mai palpitant, dar aşa, de umplutură.

Pe vremea aia nu erau la tot colţul de bloc locuri de joacă pentru copii; dar nici nu pot să spun că, atunci când prindeam vreun scrânciob (aka leagăn), ne dădeam până-i rupeam lanţul. Nu ştiu dacă întreaga mea generaţie, dar ai mei de la bloc preferau jocurile de grup, cu multe interacţiuni şi hăhăială. Cu sau fără cheie de gât, era mişto pe-atunci în „faţa blocului”. Acum, în faţa blocului am o terasă; în spate am o mahala unde sigur a fost relocată forţat bicicleta lui Tudor.

Şi mai era un aspect foarte bine pronunţat în jocurile copilăriei mele: dorul de ducă – treabă care sper să nu li se-ntâmple alor mei ăştia micii decât după ce-or fi mari, mari; o tăiam prin lanurile de răsărită de la marginea oraşului, de unde subtilizam pălării coapte şi scuipam apoi seminţe toată ziua ascunşi prin bălării; ori, şi mai temerari, exploram dealurile din apropiere, populate intens de păduri şi de familii ieşite la grătar.

copii joaca padure crosul padurii copiilorSursa foto

Ţin minte o escapadă din asta în care-am târât-o după mine şi pe soră-mea, aflată la o vârstă la care astăzi ar fi numită toddler. Ne-am pierdut la Paiu (pădurea de lângă Vaslui), iar unii care făceau grătar au recunoscut-o pe asta mică şi i-au dat un copan. După care ne-au scos la liman, pe drumul spre casă. Sună şocant, nu? Oricum, azi mi s-ar părea de neconceput să li se-ntâmple asta copiilor mei.

 

Joaca ideală = relaxare totală

Cred că părinţii de azi au uitat cât de „sălbatic” se jucau pe vremea lor. Şi cât de mult contau în joc interacţiunea umană şi apropierea de natură. Părinţilor de azi le ies bube pe burtă dacă ale lor progenituri se murdăresc, aleargă şi transpiră, se încaieră sau se descalţă-n parc, scormonesc cât mai adânc după gândaci în pământ sau se caţără pe altceva decât tobogane. E trist şi contraproductiv pentru dezvoltarea lor.

Pe bune, tu mai ţii minte cu ce jocuri îţi puneai limitele la încercare în copilărie? Lasă-mi aici un comentariu cu povestea ta despre jocurile preferate de demult şi poţi câştiga una dintre cele două invitaţii duble la „Proba de stat în iarbă” şi atelierele pentru părinţi şi copii din cadrul ediţiei de anul acesta a Crosului Pădurii Copiilor din Bucureşti. 

crosul padurii copiilor proba stat in iarba

Pe 30 septembrie şi 1 octombrie se va desfăşura la Ploieşti, iar pe 7-8 octombrie la Bucureşti, cea de-a noua ediţie a celui mai mare eveniment sportiv dedicat unei cauze de mediu, care îmbină sportul şi relaxarea. În fiecare dintre cele două oraşe, una dintre zile este dedicată curselor de 5, 10, 15 k, iar cealaltă activităţilor de familie – jocuri sportive şi ateliere educaţionale de mediu – adunate sub denumirea „Regăsirea Copilăriei”. Participanţii la Crosul Pădurii Copiilor pot dona pentru proiectul de împădurire din zona Vlăsiei derulat de Asociaţia Pădurea Copiilor.

Anul acesta este primul în care se va desfăşura proba de stat pe iarbă – o jumătate de oră de ignorare a telefonului mobil, tabletei şi restul gadget-urilor care ne însoţesc şi-n afara casei – aceasta este provocarea de relaxare totală pentru „începători”. Pentru cei care se simt curajoşi de-a dreptul, organizatorii au pregătit o oră de meditaţie ghidată.

Înscrierea la proba de stat în iarbă se poate face aici şi presupune o donaţie de 35 de lei, bani folosiţi pentru îngrijirea a şapte puieţi. Însă tu vei putea câştiga o invitaţie dublă gratuită la această probă, plus atelierele pentru copii din data de 7 octombrie, dacă-mi povesteşti într-un comentariu la acest articol despre Jocurile Copilăriei tale.

Am două invitaţii duble de dat şi voi strânge poveşti pentru ele până luni, 25 septembrie, ora 22:00, când voi anunţa căştigătorii pe pagina de Facebook a blogului, Idrilog. Nu uita să dai Like paginii, ca să prinzi primul momentul. Şi să fii mereu la curent cu multe lucruri utile din parenting & lifestyle, desigur! Găseşti aici programul integral al zilei de sâmbătă, 7 octombrie, dedicată activităţilor în familie.

Spor la reamintit şi povestit!

Sursa foto articol

Share