Curs de hrănit copilul corect

Am fost invitată la Cursul de Nutriţia Copilului între 1-3 ani organizat de SAMAS – prima reţea naţională de Asistenţi de Sănătate pentru Mame şi Sugari din România. Am fost încurajată să vin cu orice persoană se mai ocupă de mâncarea copilului în afară de mine, aşa că l-am luat pe bărbat, bineînţeles. Poate-ar fi trebuit să-l trimit numai pe el, că, de la o vreme-ncoace, se ocupă mai mult decât mine. Desigur, cu muuulte indicaţii din partea mea.

Cursul este găzduit de sediul SAMAS (acelaşi cu al Crucii Albe, pentru cine a trecut pe-acolo) din str. Parângului nr. 43, undeva prin spate pe la Romexpo; durează cam două ore, cu tot cu întrebările pe care sigur o să le ai pentru asistentul care susţine prezentarea.

Disperanta matematică a nutriţiei

Acum, eu sunt un fel de guru în nutriţie, după atâtea interviuri cu dieteticieni făcute, studii citite şi articole scrise pe teme de gen. Aşa că acest curs nu m-a surprins cu multe informaţii noi – că principiile alimentare sănătoase sunt cam aceleaşi şi la adulţi, şi la copii – proporţiile diferă; dar tot mi-am notat nişte noutăţi, precum:

• Necesarul caloric al unui copil de 1-3 ani este de 100 kcal/kgcorp pe zi;
• Necesarul zilnic de proteine este de 1-1,2 g/kgcorp – iar 100 g de linte are 24 de grame de proteine! Ca idee de masă de prânz.
• Necesarul zilnic de glucide este de 10-12 g/kgcorp, pentru că trebuie să reprezinte jumătate din necesarul caloric al copilului de 1-3 ani;
• Cantitatea de fructe consumată zilnic ar trebui să fie de 100-150 g, iar cea de legume – 200-300 g;
• Cantitatea de carne consumată zilnic ar trebui să fie de 40-60 g – adică vreo trei chifteluţe sau vreo patru feliuţe de piept de pui (astea sunt exemple de cantităţi, Doamne fereşte să-mi limitez copilul doar la preparatele astea din carne, că-şi mănâncă o mână);
• Ouăle ar trebui consumate de 1-2 ori pe săptămână – din cauza conţinutului ridicat de colesterol din gălbenuş. Când faci calculul ăsta, ia în consideraţie şi ouăle pe care le-ai folosit la gătit şi scade până aproape de eliminare cantitatea de carne sau peşte din zilele respective.
• Cantitatea de lactate recomandată zilnic este de 400-500 ml, care poate include lapte, iaurt, brânză de vaci, brânză cu smântână.

Evident, nu calculăm la catastif în fiecare seară ce-a consumat kinderul şi ne smulgem părul din cap că ne dă cu virgulă pe proteine. Şi nici nu ţinem cu dinţii şi furculiţa de cele 200 de grame pe care ăsta micu’ ar trebui să le ia în greutate în fiecare lună, la vârsta asta. Nutriţia o fi matematică în cărţile de specialitate, dar în creşterea copilului trebuie să fie un set de pricipii sănătoase pentru un comportament alimentar corect, pe care fiinţa umană să-l păstreze toată viaţă, dacă a fost bine fundamentat în primii săi ani de hrană solidă.

Sursa foto

Masa ar trebui luată la masă

Ca să nu te ia capul cu atâtea cantităţi – şi dacă te-am prins într-un moment în care îţi numeri carbohidraţii din dietă, e posibil să nu mai ai chef şi de aceste calcule – ţine minte acest principiu de evaluare a cantităţii de mâncare pe care ăsta micu’ ar trebui s-o conume:

• În jurul vârstei de doi ani, porţia lui la o masă este ¼ dintr-a noastră;
• Spre trei ani, porţia lui ajunge cam la 1/3 dintr-a noastră.

Mi-a mai plăcut că prezentarea include şi sfaturi pentru construirea comportamentului de masă corect al copilului (de exemplu, cum să n-ajungi să-l hrăneşti pe Prâslea alergându-l cu lingura plină prin casă) – de aceea încurajez participarea la acest curs cât mai devreme în viaţa de mamă, până ce nu începe diversificarea cu stângul şi cu compromisuri nedorite. Ei recomandă să faci cursul pe la 10-11 luni de viaţă ale bebeluşului. Eu aş zice că multe mame au ajuns la momentul ăsta hrănindu-şi deja copiii cu tableta în faţă, din păcate.

După cum le-am spus şi organizatorilor, mi-ar fi plăcut să se insiste şi pe combinaţiile alimentare nefericite, pentru că nu doar porţiile şi proporţiile de grupe alimentare contează într-o nutriţie corectă, ci şi modul în care sunt alăturate unele de altele. Mi-au promis că se analizează aspectul. Le-am mai recomandat să vorbească părinţilor despre autodiversificare şi despre instinctul bebeluşilor în alegerea alimentelor de care au nevoie şi în cantităţile în care au nevoie. Se pare că se tratează ceva-ceva despre asta la un alt curs al lor, de diversificare.

All in all, recomand cursul. Şi asta pentru că este încă una din florile acelea cu care tot sper să se facă primăvară în nutriţia copiilor poporului român. Şi poate n-o să mai auzim de „ceiuţ” la două luni şi de diversificare cu suc de morcovi şi de dulciuri la un an şi de pufuleţi, sticksuri şi chipsuri drept gustări între mese de fast-food. By the way, de la cursul ăsta pleci şi cu nişte idei concrete pentru mic-dejun, prânz şi cină, că poate ai ajuns la limita inspiraţiei.

Sursa foto