Despre Paştele ideal la complexul Arsenal

complex arsenal park orastie poarta unitate militara

Îmi place să fac armata cu cei din jur, dar nu de asta mi-am dus familia de sărbători într-un complex de vacanţă cu tematică militară. Ci pentru că promitea distracţie atât la interior, cât şi – mai ales – pe-afară, deci aveam ce face cu cei mici, bunăoară.
 

Stăm de cinci ore jumate în maşină – OK, ne-am dezmorţit preţ de-o ciorbă la Vâlcea – dar, în general, ne dor fundurile pe toţi, iar pe noi, adulţii, urechile şi sufletul de insistenta întrebare „Când ajungem?” care ne tot loveşte din scaunele de copil din spate. Şi au dreptate, săracii, c-au îndurat înţepenirea mai ceva ca nişte eroi la pândă în tranşee. Sunt 378 de kilometri de la Bucureşti la Arsenal Park, lângă Orăştie, iar noi tocmai ieşiserăm de la şosea şi rulam pe ultimul, cu slalom printre porţiunile mai nefericite ale acestui drum ştirbit odată de tancuri, probabil.

Ia, că ni s-a înfundat într-o poartă austeră de unitate militară, cu punct de pază ataşat regulamentar, deasupra căreia se mai iţesc şi nişte ţevi de tun anti-aerian, totul vopsit în culorile clasice de armată, cum vezi în filme – dacă nu cumva eşti din generaţia care a bifat stagiul în cauză şi-ai văzut asta pe viu şi pe uniforma ta.

Ne-am blocat un pic în faţa acestui cadru, mai ales că, după estimările noastre, n-aveam cum încăpea cu maşina prin deschizătura insuficientă a porţii, dar a salvat situaţia soldatul de pază – sau, cel puţin, asta era uniforma de serviciu – care ne-a salutat sobru şi ne-a oferit deschiderea necesară ca să rulăm în unitatea militară.

 

Am vânat un loc de cazare, că la cazarmă e plin tare!

Peste Arsenal Park am dat în căutările mele pe Internet după „destinaţii de vacanţă alături de copii, în România” – search care încă întoarce slabe rezultate satisfăcătoare. OK, apar tot mai multe unităţi de cazare autointitulate child friendly şi la noi, adică au amenajat ceva loc de joacă şi s-au dotat cu scaun de copil în restaurant, însă nu e, nici pe departe, suficient pentru nevoile familiei noastre, pentru confortul psihic al celor mari şi apetitul pentru distracţie al celor mici.

Așa că locul ăsta a fost o revelație online pentru mine și mi-a creat mari speranţe pentru senzaţii aidoma şi în viaţa reală. Doar că era fully booked pentru 1 Decembrie, primul prilej de sărbătoare şi zile libere multiple legate pe care am încercat să-l valorificăm călătorind atât de departe. Despre Revelion nici nu putea fi vorba – oamenii aveau cabanele antamate de mult – aşa c-am lăsat-o pentru Paşte, weekend pentru care am făcut rezervare din luna lui februarie.

harta complex arsenal park

În afară de faptul că arăta minunat pe site – şi prin review-urile oamenilor prin diverse colţuri ale Internetului – şi preţul pentru pachetul de Paşte a fost foarte decent, în comparaţie cu ofertele de cazare, masă şi antren similare pe care le-am bifat anii trecuţi: Hotel President, Băile Felix (2017) – vezi povestea aici şi Hotel Cavaler, Sighişoara (2016) – vezi povestea aici, aici şi aici. Cât despre posibilităţile de distracţie pentru copii – nici nu încape comparaţie: anul acesta am tras cel mai bun loz de până acum, dar despre asta mai multe în curând vă spun.

În concluzie, un pachet de Paşte cu trei nopţi de cazare, toate mesele incluse, acces la AquaPark, Aventura Park, Patinoar – pentru cine era cazul, sala de jocuri, FitnessPark – n-am avut timp, lăsaţi, Skate Park şi diverse activităţi pentru copii costa 184 de euro de persoană, cu cazare în cameră dublă.

Noi am luat o noapte extra înainte, ca să nu ne călcăm pe cauciucuri cu toată lumea pe şoselele patriei la dus, plus supliment de cazare într-un spaţiu mai generos pentru aşa familie numeroasă – adică apartament – şi-am ajuns cu totul la 2 378,20 de lei, ceea ce mi se pare minunat pentru patru inşi – nu mai ziceţi voi că ăia micii sunt prea mici, că nu ştiţi câtă pagubă pot face la masă şi aiurea.

receptie complex arsenal park

Comandamentul Arsenal Park aka Recepția

apartament colonel arsenal park

Apartamentul Colonel în care am fost cazați.

Bineînţeles, locul are şi el minusurile lui, aşa că o să fac frumuşel o listă de PROs & CONs, ca să vă orientaţi mai uşor în evaluarea lui în funcţie de nevoile şi dorinţele familiei voastre.

PROs:

  • Nenumărate posibilităţi de distracţie, pentru toate grupele de vârstă:
    – de la locul de joacă generos, în aer liber (peste drum de restaurant, dar, din păcate, întins pe un deluşor, amplasare ce nu-ţi permite să-ţi supraveghezi odraslele de la masă), la imensul muzeu întins pe tot domeniul, cu tancuri, TAB-uri, avioane, tunuri, lansatoare de rachete şi o mulţime de alte scule militare (150 de exemplare cu totul) pe care le poţi cerceta, poza şi te poţi căţăra (pe cele prevăzute în acest sens);
    loc de joaca copii exterior arsenal park
    loc de joaca copii exterior arsenal park orastie
    avion militar arsenal park
    masina accident casa arsenal park orastie
    masini razboi arsenal park orastie
    tab arsenal park orastie
    tancuri arsenal park orastie
    tren de mina arsenal park
    lansator rachete arsenal park
    tanc arsenal park georgiana idriceanu copii– de la parcul acvatic cu piscine şi tobogane la interior şi exterior, cu jacuzzi şi saune, la parcul de aventură cu diverse trasee prin pădure, tiroliană şi perete de căţărat, biciclete şi maşinuţe de golf de închiriat (cu care am văzut aproape tot domeniul, minunată relaxare prin pădurea proaspăt trezită la primăvară, cu trilurile aferente);aquapark arsenal park tobogan
    aquapark arsenal park piscina jacuzzi
    aquapark arsenal park piscina copii colac
    aquapark arsenal park jacuzzi copii colac
    parc aventura arsenal park orastie

    poţi trage cu arcul (ceea ce Tudor a şi făcut, în culmea extazului, şi chiar s-au văzut orele de practică pe-acasă, cu cele aproximativ cinci arcuri cu care a tot jonglat – zic aproximativ, că mereu cade câte unul pe frontul luptelor cu inamicii, printre aceştia numărându-se, în principal, frate-său), te poţi distra în poligonul de airsoft sau poţi participa la „Vânătoarea de comori” (Treasure Hunt), activitate pe care noi am ratat-o din cauză de somn de prânz.

    tir cu arcul copii arsenal park
    tir cu arcul copii arsenal park orastie

    – sau, pur şi simplu, te poţi plimba pe coclauri, adică prin pădurea minunat de relaxantă şi curată (da, din păcate, e o caracteristică tot mai rar întâlnită în cazul domeniilor de gen ce servesc scopurilor turistice) – ai la dispoziţie un domeniu cu o suprafaţă de 88 de hectare şi 12 kilometri de alei, să te destinzi şi să faci mişcare cât vrei; singurul inconvenient, în cazul meu, a fost c-am auzit aici cucul pentru prima dată anul ăsta şi m-a prins fără bani la mine – destul de neplăcut pentru evoluţia finanţelor mele în acest sezon.

  • Restaurantul „Popotă” arată foarte bine, este fix genul de restaurant în care mi-am dorit mereu să bifez mesele festive din vacanţele de sărbători: suficient de modern pentru fiţoasa din mine, suficient de intim şi primitor pentru a evita senzaţia de cantină pe care o ai în multe unităţi turistice oldschool sau care au dimensiuni atât de mari (complexul oferă 230 de locuri de cazare, totuşi, şi părea plin de Paşte, însă nu m-am simţit niciodată înghesuită la masă), însă suficient de ofertant ca spaţiu şi posibilităţi de şedere ca să servească şi nevoii de socializare cu ceilalţi turişti.restaurant complex arsenal park orastie terasa
    restaurant complex arsenal park orastie exterior
    restaurant complex arsenal park orastie interior

    restaurant arsenal park interior
    restaurant arsenal park terasa
    Evident, locul este decorat tot în tonul tematicii militare, iar copiii au fost înnebuniţi de multitudinea de puşti, pistoale, căşti militare, piese de logistică militară veche sau chiar jucării din acest registru expuse ici-colo prin restaurant.Noi am fost înnebuniţi – tot în sensul bun – de prezenţa scaunelor de copil şi a mobilierului dedicat lor în restaurant (măsuţe şi scăunele – ar fi putut fi din lemn, nu din plastic, să meargă mai bine cu decorul, dar au fost foarte utile şi aşa, normal), destinate activităţilor (colorat, în principal) de trecut timpul chinuitor până vine comanda la masă – nu c-ar veni greu comanda, ba din contră, ci pentru că orice aşteptare e pentru un om mic o dramă mare!
  • Tematica militară e prezentă peste tot. Atenţia mea la detalii a fost maxim satisfăcută de această consecvenţă a reflectării tematicii peste tot, de la restaurant, la spaţiul de cazare, la locul de joacă – nu mai vorbim despre exponatele muzeului în aer liber.
  • Preţurile la restaurant sunt foarte convenabile. În afară de preţul pachetului de Paşte, ne-au mai plăcut şi preţurile de la restaurantul complexului (bărbatu-meu a tot ridicat în slăvi ideea de bere la şase lei), şi cele de la restaurantul din AquaPark, unde am luat prânzul într-una dintre zile.
  • Personalul e pe plus, în mare. Adică, dintre cei cu care am interacţionat, angajaţi în diverse departamente (recepţie, restaurant, menaj, pază), am avut doar două dezamăgiri:
    – cu una dintre chelneriţe care, deşi răspundea „cu drag” la mulţumescurile noastre, se vedea că o face din datorie şi training, nu din suflet, iritată, probabil, că nu-mi place micul dejun la farfurie, că vreau unt, că de ce e untul apos, că vrem apă fierbinte, dar nu merge dozatorul etc.;- cu una dintre doamnele de la curăţenie care, în miezul după-amiezii, adică în plin program de somn la grupa mică, ne-a bubuit în uşă să ne-ntrebe de prosoape, hârtie igienică, coş de gunoi. Iniţial, am crezut că au venit turcii şi-ncepe războiul – eram cam bezmetici, că dormeam şi noi…

În rest, toată lumea foarte amabilă şi caldă în interacţiune, foarte înţelegători cu copiii – iar ai noştri chiar n-au fost cei mai gălăgioşi – foarte prompţi în a ne rezolva solicitările. Un alt fapt foarte mişto şi civilizat: nici n-ajunseserăm la complex, că am primit sms de „Bun venit!” de la managerul relaţiei cu clienţii, cu datele sale de contact, în caz că; la fel şi la plecare, un sms de mulţumire, cu o invitaţie la exprimarea impresiilor asupra şederii la o anumită adresă de Internet, unde puteam spune ce ne-a plăcut şi ce ne-a durut, concret.

 

CONs:

  • Mi-a fost foarte cald peste tot. Bine, alţii ar trece asta la PROs, dar eu am rămas dereglată cu hormonii după a doua naştere, aşa că transpir cum respir şi cam fug de incintele supraîncălzite. Serios, acum: erau peste 15 grade afară ziua, dar în restaurant nu puteai să ceri nimic la temperatura camerei, că riscai să primeşti ceai. Mi-era dificil să stau şi în tricou, adică trebuia să-mi limitez eforturile în jurul mesei pe cât posibil, ca să nu asud chiar la modul inadmisibil. În apartament oricum am dat centrala la minimum şi ţineam din geamuri rabatate, ca să se aerisească şi răcorească. În cele din urmă, după vreo două zile, în care am comunicat despre disconfortul din restaurant câtorva membri ai personalului, se pare că am nimerit membrul bun care mi-a rezolvat problema.
  • Micul dejun la farfurie a fost o mare dezamăgire. Conform celor de la recepţie, până se atinge un anumit număr de clienţi în complex, suficient pentru organizarea unui bufet suedez, micul dejun se serveşte la farfurie – ceea ce mie mi se pare, în primul rând, o lovitură sub centură pentru marea aşteptare de dimineaţă a unui musafir înfometat. Fraţilor, micul dejun bufet suedez e ca aperitivul la nuntă: you don’t mess with it!!

    În afară de asta, însăşi componenţa farfuriei mi-a încins instalaţia: mezeluri, un crenvurst, nişte caşcaval, nişte telemea, o omletă cât un sfert de suprafaţă disponibilă, nişte felii de castravete şi două sferturi de roşii. Mă rog, aranjamentul ăsta nefericit a avut şi o parte bună: Tudor a mâncat roşii, ceea ce rareori se întâmplă. Am cerut nişte unt, măcar să fac un sandviş – şi nu înţeleg de ce untul nu era pe masă… mă rog, pe farfurie; am primit, la temperatura camerei, adică l-am scurs – literally, „scurs” – pe pâine, zici că felia fusese la marinat în ulei. Chiar n-am înţeles derapajele acelui mic dejun, părea total ieşit din context.Din fericire, situaţia s-a remediat începând cu a doua dimineaţă, când complexul era deja plin, aşa că ne-am bucurat de bufet suedez: aceleaşi articole menţionate mai sus, plus zacuscă, ciuperci, ouă ochi, iaurturi (well, şi cu fructe), cereale (bine, şi din alea de „plastic”, cu zahăr şi cacao, dar şi fulgi adevăraţi de diverse), fructe, lapte – adică aveai de unde alege dacă alegeai să mănânci sănătos.
  • Plăteşti pentru distracţie la AquaPark, deşi eşti cazat în complex. În pachetul de Paşte, noi am avut inclus accesul la parcul acvatic, însă am plătit prosoapele – 10 lei de persoană; pe-al lui Victor (care are 2,5 ani) nu l-am plătit – asta pentru că, pe lista de tarife afişată pe uşă, la serviciul „Prosop” era trecută o liniuţă în dreptul categoriei „copii sub 3 ani” (vezi aici lista de tarife)– însă am parlamentat un pic pe tema asta cu domnişoara de la recepţie, care insista să le plătim pe toate. Mă rog, în capul meu nu era vorba despre acei 10 lei, ci despre principiu, adică să se respecte ce scrie pe perete.georgiana idriceanu aquapark arsenal park orastieÎn rest, însă, dacă nu ne-am fi cazat cu acest pachet special, am puternica impresie că am fi plătit şi accesul – adică nu-i chiar ca la Therme, dar tot am fi sărit un pic de 100 de lei în timpul săptămânii şi am fi ajuns la 140 de lei în weekend (doar accesul) – vezi lista completă de tarife aici.

     

  • Complexul arată bine per total, dar finisajele din camere – nu chiar bestial. Adică, înţeleg: armată – armată, cazarmă – cazarmă, dar m-am blocat un pic în faţa gresiei şi faianţei ciobite şi înnegrite de vreme şi uzură pe la rosturi – adică, prima dată, m-am gândit că aşa e conceptul, sărăcăcios. Dar nu, că termopanele – absolut în ton cu cromatica militară – arătau foarte bine, la fel şi văruiala per total.Unele instalaţii mi s-au părut a fi de mântuială – cum era televizorul montat pe perete şi conectat la reţeaua electrică printr-un prelungitor ce şerpuia şi el pe-acolo sau boilerul racordat la instalaţia sanitară într-un mod aproximativ inestetic… Adică detalii care îţi dezumflă entuziasmul că ai găsit locul de vacanţă potrivit. Bine că Lolek şi Bolek crescură şi nu mai apucă tot ce văd ca să bage-n gură pentru că, altfel, am fi avut nişte probleme în acest apartament securizat nu chiar excelent.A, şi mobilierul m-a contrariat un pic. OK, probabil că au vrut să respecte tematica de armată, dar mi se pare că au făcut-o lată cu un amestec de piese noi, moderne (precum paturile, canapeaua din livingroom), şi… de epocă (de mai multe epoci, de fapt, că am văzut şi şifonier ca la bunica acasă, dar şi piese cu fronturi sculptate, ca la muzeu). Mi-a displăcut lipsa de consecvenţă aici, aş fi preferat un mobilier auster, curat de armată, chiar cu paturi din fier, dar să arate la fel peste tot, într-un concept unitar, deloc bizar.

Cam asta a fost mini-vacanţa noastră de Paşte la Arsenal Park. Nu ştiu cum se vede balanţa de PROs & CONs de la voi, din afară, dar emoţiile pozitive au fost pe plus pentru noi în timpul petrecut la ei, aşa că, trăgând linie, am hotărât că ne vom întoarce cu aceşti prichindei. Dar să fie într-o vară, să profităm şi de piscinele de afară.

Vă las să vă mai delectaţi cu nişte poze cu aceşti doi fraţi.

copii piscina arsenal park orastie
copii aquapark arsenal park piscina
victor picteaza oua paste arsenal park minnie mouse
copii picteaza oua paste arsenal park

 copii oi miei arsenal park paste

Share