Fă-ţi o programare, nu lăsa cancerul să se desfăşoare!

screening cancer preventie

Când bunicul meu a murit de cancer la plămâni, la începutul anilor ’90, era ceva ieşit din comun. Anul trecut au murit de cancer două persoane care mi-au trecut prin viaţă şi nenumărate altele ştiute doar din auzite. Peste 78 000 de cazuri de cancer apar în România în fiecare an. Există soluţii de prevenţie ca să nu le îngroşăm rândurile!


Irina stă pe caloriferul cald de pe holul căminului, învaţă pentru examen şi fumează. Irina e o ucraineancă înaltă, zveltă, cu piele şi păr din alea de prinţesă din ilustraţiile cărţilor de poveşti.
De câte ori o văd făcând asta, mi se face rău fizic la gândul cum îi intră fumul scârbos în toţi porii delicaţi, deschişi de căldura caloriferului, şi cum o „coace” pe dinăuntru.

– Ştii că fumatul îţi strică pielea, unghiile, părul, îţi îngălbeneşte dinţii… nu mai zic că te-mpuţi… n-aş putea!

– Haide, fată, lasă-mă-n pace, n-oi muri eu!

Aşa o bâzâiam mereu pe Irina pe drumul de la cameră la toaletă şi retur, că holul cu caloriferul era la mijloc.

……………………………………………………………………………………………………………………………………

Stau la masă cu trei prietene în barul Hotelului Caraiman din Buşteni şi mă disperă un pic cum Alexandra se apucă, fără nicio jenă faţă de noi, restul, nefumătoarele, să-şi aprindă o ţigară. Ca să mai destindă atmosfera, ne provoacă pe fiecare la un fum. „Pleacă, fată, de aici cu aia!”, o uşuiesc şi-mi văd de crema de whisky, care mi se duce direct în picioarele pietroi după marşul prin zăpadă. Mă înmoi şi mă bufneşte râsul cum se dă femeie sofisticată Alexandra cu ţigara ei.

Veronica i-a căzut victimă şi încearcă. Am ridicat un pic dintr-o sprânceană, nu mă aşteptam. Iese şi Alina din găoacea ei: „Bine, hai, dacă încearcă toată lumea… dă, să încerc şi eu…”. Care toată lumea??!! Până să-mi dau drumul la revoltă, Alina trăsese deja un fum timid. Nu se poateee, nu Alinaaa… Sistemul meu de valori era dat peste cap! N-are rost să intru într-o descriere a Alinei, ideea e că nu mă aşteptam în veci la mişcarea asta. Aşa că: „Bine, mă, hai, daţi-mi şi mie, să văd care-i treaba…”. Aveam 22 de ani şi m-am apucat de fumat ca proasta.

femeie fumeaza cancer plamaniSursa foto

Alina şi Veronica au rămas nefumătoare până în ziua de azi. Despre Alexandra nu mai ştiu nimic, a plecat afară cu o bursă un an mai târziu şi aia a fost. Din momentul acela, am fumat aproape zece ani. La început, două pachete de Lucky Strike pe zi, roşu. Aşa s-a nimerit, cu asta ne-a momit atunci Alexandra, în bar la Caraiman.

Irina din cămin era cea mai fericită acum, că avea partener la învăţat afumat pe calorifer. Tipul cu care umblam – şi el, că avea de la cine lua ţigări. Recunosc: şi eu eram, că aveam un viciu care m-a subţiat şi m-a mai calmat. Că fumul intră în piele, păr, unghii, haine, în orice ungher al vieţii tale, peste tot? Da, eram în continuare de acord, dar mă prinsese gestul.

De la două pachete de Lucky Strike pe zi, am trecut la unul singur, de Pall Mall albastru (vorbesc din memoria vizuală, că n-aş şti să mai zic acum cât de intens era sortimentul). Am început o relaţie cu un fumător înrăit, locuiam cu maică-sa la fel de înrăită pe partea asta, aşa c-am lăsat-o moale de tot cu acest hobby. În următoarea relaţie, fumam la greu în oraş şi foarte-foarte subţire în rest, adică acasă sau la serviciu. Obişnuiam să mai fumez pe stradă, între ieşirea de la metrou şi birou, dar mi-a zis cineva că arată urât la o fată şi m-am lăsat.

Oamenii pe lângă care am stat au influenţat mult ritmul meu de fumat. Acum, dacă mă uit în urmă, îmi dau seama că cel mai mult mi s-a potrivit frecvenţa de un pachet pe săptămână, cu accente când ieşeam în oraş. Nu puteam fuma până în prânz, nu puteam nici imediat după ce luam masă, aşa că rămâneam cu 1-2 ţigări pe zi; de fapt, pe seară, când ajungeam acasă.

În cei zece ani, am avut o singură tentativă să mă las, dar m-a ţinut câteva zile, până la prima ieşeală cu prietenii. În toamna lui 2012, am reînceput să alerg – a nu ştiu câta încercare, soldată cu aceeaşi lipsă de suflu. Eram la o petrecere de Halloween când am terminat pachetul de ţigări; era deja duminică dimineaţă, zic ce să-mi mai cumpăr altul, mă las de fumat (că tot se întâmplă toate dintr-o luni, nu?). Atunci – cu cinci ani şi trei luni în urmă – am pus ultima dată gura pe o ţigară. Mă rog, alergarea nu m-a ţinut mult nici după aia, că două săptămâni mai târziu eram însărcinată.

 

Am fumat zece ani, e posibil să sufăr pe viaţă!

Am povestit toate astea ca să prezint contextul pentru ceea ce vreau, de fapt, să zic. De curând, am ajutat pe partea de conţinut într-o campanie de prevenţie a cancerului. Cu această ocazie, am citit ceva materiale pe subiect, am văzut ceva cifre şi m-am îngrozit. Informaţiile care mi-au ajuns la cunoştinţă au crescut impactul pe care conceptul de cancer l-a avut, de-a lungul anilor, asupra mea, prin moartea bunicului meu şi a altor persoane, mai dragi sau mai străine. Şi m-au făcut să mă analizez pe mine, ca pacient, mai mult decât oricând, din punct de vedere al riscului de dezvoltare a bolii.

Am citit şi despre rolul fumatului în ecuaţia asta groaznică şi, dincolo de cifre şi statistici, două lucruri mi-au rămas în cap pe subiect şi mă cam stresează:

1. Fumatul joacă rol de factor favorizant în 14 tipuri de cancer: la nas şi sinusuri, bucal şi faringeal, laringeal, de esofag, pulmonar, cancer la ficat, vezica urinară, col, pancreas, rinichi, stomac, intestine, cancer ovarian şi diverse tipuri de leucemie. Bunică-meu a murit de cancer pulmonar. Fuma Snagov. Bine, a şi lucrat la Combinatul de Celuloză şi Hârtie din Suceava o grămadă de ani. (În ziua înmormântării, a sunat telefonul din casa bunicilor şi s-a nimerit să răspund eu. Culmea ironiei, cineva de la fabrică îl căuta pe bunică-meu, că era singurul care ştia cum se repară nu ştiu ce cazan…).

2. Contează mai mult durata de timp în care s-a consumat tutun decât cantitatea de tutun consumată, adică să nu mă mai consolez cu faptul că, de fapt, din cei zece ani de consum, cam jumătate i-am petrecut ca fumător social.

Dr. Viorel-Aurel Olar, pneumolog, Clinica Hipocrat 2000

Ca să mai umplu nişte goluri în harta anamnezei personale, am cerut o opinie domnului doctor pneumolog Viorel-Aurel Olar, de la Clinica Hipocrat 2000, despre ecuaţia fumat-cancer şi am aflat aşa:

  • Riscul de cancer cu care mă mai confrunt acum este de 2-6%, pe baza celor zece ani de fumat într-un ritm mediu;
  • Gudroanele din ţigări produc modificări celulare, de cele mai multe ori ireversibile;
  • Fumatul – inclusiv fumatul pasiv – chiar este pe primul loc între factorii declanşatori ai cancerului pulmonar. Urmează expunerile nocive profesionale sau de mediu. Deci, practic, bunică-meu nu numai că şi-a făcut-o cu mâna lui, dar avea şi şanse puţine prin natura job-ului.
  • În general, cancerul pulmonar se manifestă prin simptome abia în stadii avansate, când apar complicaţii şi rareori se mai poate face ceva;
  • Şansele de supravieţuire sunt reduse în cazurile de cancer pulmonar (aflate sub tratament): media duratei de supravieţuire este de 14-20 de luni de la dezvoltarea bolii. Da, aşa îmi amintesc şi eu despre bunică-meu, că parcă n-a avut nimic până într-o zi, după care s-a stins fulgerător.
  • Nu radiografia pulmonară este cea relevantă pentru depistarea cazurilor de cancer pulmonar, ci radiografia TORACICĂ, fiind eficientă chiar şi în stadiile incipiente ale bolii. „Fumătorii şi cei expuşi altor factori de risc trebuie să facă radiografie anual!”, spune domnul doctor pneumolog.

 

Prevenţia te poate salva. Programează-te, nu ezita!

Din păcate, în vremurile astea bolnave, cu toţii facem parte dintr-o ecuaţie a cancerului, cu un grad de risc sau altul. Fie că a fost afectat un membru al familiei, un prieten sau o cunoştinţă, că doar am auzit despre cazuri de boală sau că ne facem rău cu mâna noastră prin obiceiuri nocive, cred că fiecare dintre noi suntem datori să ne gândim la o politică personală de prevenţie a acestei maladii, sub orice formă ar putea ea să ne afecteze.


Aşa că revin la campania pe care am menţionat-o mai sus şi mă bucur că pot să dau această veste: până pe 12 februarie vă puteţi programa, prin intermediul aplicaţiei Docbook, la investigaţii şi controale gratuite: ecografii mamare, mamografii, consultaţii ginecologice, gastroenterologice, dermatologice, de prostată, teste Papanicolau etc.

Consultaţiile din cadrul campaniei „Prevenţia salvează vieţi!” vizează depistarea tipurilor de cancer cu incidenţă crescută în România: cancerul de sân, de col uterin, de colon şi endometrial în cazul femeilor, şi, respectiv, cancerul de colon, de prostată, de vezică urinară şi pulmonar în cazul bărbaţilor.

Ca imagine generală a cancerului în România, mai spun că peste 78 000 de cazuri de cancer apar anual şi că ne aflăm pe locul al nouălea în Europa în ce priveşte mortalitatea provocată de această boală.


Accesează aplicaţia Docbook pe web
sau de pe smartphone (este disponibilă atât pentru Android, cât şi pentru iOS) şi programează-te la investigaţiile dorite din cele peste 500 oferite prin această campanie, la una dintre clinicile partenere: Medicare, Clinica Donna, Clinica Academica, Lotus Med, Medicales, LaurusMedical, Spitalul Monza, Neolife, Hipocrat 2000, Mediplus Company.

Ştiu că multă lume gândeşte conform unuia dintre următoarele două scenarii: Nu mi se poate întâmpla mie!” şi Nu mă duc să mă caut aşa, din senin, că atrag boala!”. Oameni buni, cancerul e perfid, nu vă comportaţi stupid!!

Sursa foto articol

Share