Femeie care abia-ai născut, ai doar cinci lucruri de făcut!

femeie nou-nascut frica oboseala

Într-un fel sau altul, mi-au fost spuse şi mie în preajma naşterii primului copil. În toate felurile în care mi-au fost spuse, le-am respins fără discuţie. Acum, doi copii mai târziu, eu ţi le spun ţie; sigur le vei respinge, dar eu sunt convinsă că într-un colţ al minţii, acolo, or să fie…


Să ne înţelegem de la-nceput: urăsc să primesc sfaturi, să mi se dea lecţii şi să mi se ţină prelegeri! Mai mult decât atât: cred că multe dintre cititoarele mele sunt la fel şi mi se pare absolut OK să fie aşa! Pentru că întotdeauna „ştim noi mai bine”.

Când am rămas prima dată gravidă, îmi venea să vomit mai des de la toate aceste momente de dat cu părerea decât de la răul de sarcină. N-am ascultat atunci nimic şi mi se părea că toate-mi sunt servite pe un ton din ăla cu miros de „las’ că vezi tu!”… sau, poate, tonul devenise aşa pe măsură ce eu refuzam să ascult… Dar ştii ce mi s-a-ntâmplat aproape cu fiecare „indicaţie” din astea? S-a insinuat uşor în viaţa mea tot mai agitată, tot mai solicitantă, tot mai aglomerată de copii şi-am ajuns să fac pace cu ele pe stilul „dă-i, Doamne, omului mintea de pe urmă”. Nu zic că m-aş fi „deşteptat”, ci doar că am obosit şi, poate, m-am resemnat.

Astăzi, îţi spun şi eu ţie cinci dintre alea servite insistent de când am copii şi pe care le-am verificat (şi aplicat deja) de atâtea ori, încât ar trebui înrămate în aur şi dăruite proaspetei mame imediat ce-a ajuns cu nou-născutul acasă. Ce atâtea hăinuţe, jucării, trusou?! Frate, ăsta e un cadou pe care-l va folosi din nou şi din nou şi din nou…

mama ajutor femeie copil micSursa foto

1. Cere ajutor: de la tată, de la o bonă (măcar) part-time, de la o prietenă care a trecut prin asta sau nu – doar să-ţi fie aproape, că vă înţelegeţi voi, de la vecina de la doi, dac-o prinzi că e topită după bebeluşi. Pe bune, termină cu frica asta că cineva o să-ţi „fure” sau strice copilul, ori că o să-i ia culoarea.

Ai nevoie de ajutor, regulat sau nu. Ai nevoie măcar de cineva care să ţi-l ţină în braţe cinci minute, cât faci un duş. Pentru că ai de rezistat nopţile, când alăptezi sau faci biberoane sau încerci să adormi copilul îndurerat de colici, anxietate sau dinţi, pe lângă zilele care îţi vor fi pline de toate cele cu care te ocupai de obicei, plus partea de puericultură, care ocupă al naibii de mult timp!

 

2. Nu-ţi îndepărta rudele! Crede-mă, nici eu nu sunt deloc apropiată nici de maică-mea, nici de soacră-mea şi, mai degrabă, mi-aş fi dat sufletul pe altarul maternităţii acum patru ani, când l-am născut pe primul, decât să-l las pe mâinile vreuneia dintre ele, fie şi cât m-aş fi dus până la Mega. După al doilea, însă, parcă lucrurile s-au mai aşezat, eu n-am mai fost atât de „apucată”, familia n-a mai fost atât de… înfricoşată, astfel încât am colaborat mai strâns pe partea asta. Prin urmare, am ajuns acum să am unul de doi ani care stă fără probleme la bunici şi frate-său, de patru ani, care se lasă convins abia după negocieri intense.

Ideea e doar să încerci să foloseşti acest ajutor, treptat, până îi „dresezi” în timp şi pe cei mici, dar şi pe cei mari – dacă asta e problema, că nu vă potriviţi la stilul de crescut copilul. Dar cel mic se învaţă cu ei de la început, chiar dacă ruda vine numai ca să-ţi facă o oală de mâncare sau să bage o tură de aspirator. Dacă ţi se pare, totuşi, că oamenii ăştia sunt habarnişti şi neîndemânatici cu un copil atât de mic, trebuie să-ţi aduci constant aminte că persoanele mai în vârstă se sperie de nou-născuţi pentru că „nu ştiu ce să le facă” şi au uitat cum au procedat în tinereţea lor, când, oricum „erau alte vremuri”; însă e o situaţie temporară, reticenţa se topeşte pe măsură ce încep să se obişnuiască să interacţioneze cu copilul.

 

3. Ia fiecare zi cum vine! Chiar dacă citeşti, te informezi, mergi la seminarii, stai de vorbă cu specialişti, cu mămici mai experimentate despre cum va fi, ce va veni, cum se va transforma copilul etc., încearcă să te setezi să rezolvi problemele fiecărei zile, atât. Nu-ţi consuma energia pentru ce n-a venit încă, pentru colici, dinţi, oliţă şi adaptarea la grădiniţă, când lu’ ăsta micu’ nici nu i-a căzut buricu’. Azi ai de ţinut copilul sănătos, curat, sătul, fericit şi stimulat.

Este foarte bine că te informezi, dar nu folosi ceea ce afli ca să-ţi creezi scenarii din spectrul de poveşti cu drobul de sare şi să te stresezi inutil în avans. Pune deoparte tot ce afli ca să le poţi folosi la momentul potrivit. Între timp, bucură-te de prichindel, că mâine nu va mai fi la fel!

bebelus doarme gest obscenSursa foto

4. Las-o naibii de casă! Înainte să am copii, mi-aş fi tatuat „ordine şi curăţenie” de lungul frunţii – dar nici nu era nevoie, oricum am stresat cu asta pe oricine a locuit cu mine. Am păstrat ritmul şi un timp după ce-am devenit mamă – mai ales că primul copil cred c-a fost stropit cu ceva praf de somn, de n-am ştiut ce-s alea nopţi albe, astfel încât îmi permiteam ca zilele mele să fie la fel de preocupate de aspectele gospodăreşti ca înainte. Chiar şi-aşa, tot am cedat după vreo patru luni, că obsesia mea pentru „la dungă” nu prea era compatibilă cu reflexul imprevizibil de vomă al copilului, de exemplu; unde mai pui că momentele de joacă cu el deveniseră mult mai interesante decât spălatul geamurilor sau aspiratul covoarelor.

Cu greu ne-am permis o femeie în primele luni după naşterea lui Tudor, dar dintr-o femeie s-au făcut patru şi toate au dispărut. Pentru că nu mi-a plăcut cum şi-a făcut treaba niciuna dintre ele. Şi-am ajuns de unde-am plecat. De fapt, nu chiar în acelaşi punct, pentru că acum văd, chiar în timp ce scriu, cinci scame pe covorul din sufragerie şi mă gândesc că e ok să le las şi pe ele să mai trăiască puţin… De fapt, cred că, din cauza geamurilor atât de… acoperite, nici nu mai văd bine câte scame s-au adunat cu adevărat…

 

5. Dormi şi recuperează-te. Tu te aştepţi să dormi noaptea, nu? Nu. Resetează-te, dormi când ai un răgaz: când doarme ăsta micu’, când vine cineva în ajutor. Pune-te pe dormit imediat ce intră bărbatu-tău pe uşă, serios! Lasă casa, proiectele profesionale – da, da, şi eu am lucrat cu dead-line-uri din alea nebuneşti, cu copilul în braţe, în sistemul de purtare sau trăgându-mă de haine să mă dau jos de la calculator, n-a fost deloc uşor şi, în acelaşi timp, nici suficient de productiv; lasă tânjitul după „ieşit”, după slăbit.

O să revii uşor, uşor, la toate şi o să ai parte de ele pe săturate, fix la fel ca înainte, aşa că dă-le o pauză măcar acum, când copilul mic te turează la maximum. Pentru că oboseala ta este inamicul echilibrului tău psihic, al liniştii copilului, al păcii în relaţie, al revenirii la silueta de senzaţie de dinainte. Disciplinează-te să dormi şi, crede-mă: îmi vei mulţumi enorm!

femeie bebelus multitaskingSursa foto

Ştiu cum e să n-aibă cine să-ţi gătească o oală cu mâncare – mai ales când ai copilul la diversificare şi fierbi diverse zi de zi – aşa c-o faci tot tu şi aşa ajungi să mănânci „de regim”. Ştiu cum e să vezi praful crescând pe mobilă, dar să nu-i poţi face nimic, că n-ai când şi n-ai chef şi nu mai ai vlagă. Ştiu cum e să speli rufe cu juma de gură, dar trebuie s-o faci neîntârziat, că ăsta micu’ teancuri-teancuri a botezat cu pipi-caca şi nu mai ies petele în veci dacă-n ignorare zilele ţi le petreci. Ştiu cum e să vrei să fii şi frumoasă şi deşteaptă şi mamă eroină, când tu, de fapt, doar te-ai antrenat în arta dormitului cu ochii deschişi şi păcăleşti pe toată lumea.

Mi-a plăcut mereu să play hard şi să-mi zică lumea: „Mamă, ce bine arăţi întotdeauna! Şi ai şi copii, mergi şi la evenimente, şi la sală, faci atâtea lucruri etc.!” Dar am avut şi multe momente de cădere şi de învrăjbire cu ceilalţi, mai ales din cauza acestei patimi, de a face tot, până nu mai pot. Aşa că, uitându-mă înapoi, spun: simt că aş fi făcut lucrurile cu mai puţini nervi şi cu mai multă bucurie dacă aş fi aplicat mai des cele cinci sfaturi de mai sus.

Ia-o uşor, gândeşte-te la ce ţi-am spus!

Sursa foto articol

Share