Frate, frate, dar „Străini în noapte”!

fete rad copios gluma face palm

Râd prea tare de una singură ca să nu vă povestesc și vouă cum soră-mea şi bărbatu-său au ajuns rude cu Florin Piersic. Rude scăpătate…


Îmi dă soră-mea mesaj pe Facebook pe 27 decembrie, anul trecut. Ştiam că trebuie să plece sau deja plecase spre Belgia, unde urma să petreacă Revelionul, dar, mă rog, orice îmi scrie soră-mea are mare potenţial de caterincă, deci citesc cu interes:

– Era Florin Piersic în aeroport când am aterizat. M-am dus la el, l-am salutat. Ne-a ţinut o grămadă de vorbă, ne-a invitat pe 29 la TNB, a zis să spunem la intrare că suntem rude cu el :)))

– :))) Foarte tare! Bravo. Ne ducem noi :))eu cu gândul că ei oricum sunt plecaţi pe 29.

– Nuuuu, ne duceeeem! Noooi! Că şi-aşa stăm prost la capitolul ăsta. (de parcă noi stăm mai bine, cred c-a fost Tudor mai des la teatru în ultimii ani decât eu şi taică-su…) Tu poate ai şi fost (la spectacolul ăsta, n.m.): „Străini în noapte.” Zicea Florin: „E, dar nu ţineţi voi minte…”. Zic: „Ba ţinem, venim!”. Şi el: „Când? La ce oră am zis…? Că acum sun…”.

Care 29, tuu?

Ianuarie. 

– Aaaa! Bine, mă!

Ne-am mai hăhăit un pic, end of story. Bine, eu stăteam şi mă gândeam câte astfel de rude ale lui Florin Piersic or fi văzut doamnele de rup bilete la intrare în TNB… Mă rog, ştiu că există locurile ei de protocol, rezervate pentru presă sau apropiaţii celor din echipă… Dar spectacolul ăsta se joacă de ani de zile, a avut sute de reprezentaţii până acum, nu ştiu dacă politica asta mai e valabilă; cred că s-au perindat deja pe locurile de protocol toate rudele posibile ale tuturor membrilor staff-ului, până la cel mai puţin implicat în spectacol.

Uite, ce noroc a dat peste soră-mea, zic; eu n-am reuşit niciodată să găsesc bilete la „Străini în noapte” cu Florin Piersic. Nici cu Medeea Marinescu, nici cu Emilia Popescu. Bine, nici nu m-am strofocat, la 100 de lei biletul… Şi am uitat discuţia.

straini in noapte TNB Florin PiersicSursa foto

Aseară îmi scrie iar soră-mea şi se bagă în subiect fără nicio introducere:

– Să-ţi zic cum Florin ne-a dat clapă şi am plătit 200 de lei biletele?! Bine… de protocol, în rândul patru, că n-au venit unii :)) Da’-i zic la final. Dacă apuc să vorbesc cu el, îi zic! Bine măcar că n-am venit degeaba şi am găsit loc. Că, dacă veneau ăia, plecam acasă. Ce urât! Nu se face aşa!

Eu citeam şi nu mă gândeam decât la Florin Busuioc, era singurul Florin care-mi venea în minte, că n-avem niciun prieten comun cu numele ăsta. Şi nu înţelegeam ce poate avea cu Busu, că – na, e drept, suntem toţi nervoşi pe iarna asta fake, dar cred că soră-mea înţelege că nu poate fi vina lui Busu cu adevărat! Frate, trecuse aproape o lună de la discuţia iniţială, nu mai ţineam minte nimic, credeam că mi-a scris mie din greşeală…

– Cine e Florin…?!

– Piersic!!!

– Aaaaaaa! Sorry – dar râdea şi touchscreen-ul sub buricele mele.

– Mda.

– Vizionare plăcută!

– Bine cam găsit, măcar e rândul patru.

Adevărat protocol, ce să zic?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Acum îmi amintii s-o întreb cum fu aseară:

– A fost frumos spectacolul? V-aţi dus la domnul Florin după? (Mie, când l-am sunat pentru un interviu acum câţiva ani şi m-am adresat cu „maestre”, mi-a răspuns că el nu-i maestru, maestru e Radu Beligan. Deci: „domnule”. Bine, exprimarea mea de faţă a fost voit maliţioasă, având în vedere contextul.)

– Piesa naşpa: una care-şi caută tatăl şi se gândeşte ea că cel mai bine s-ajungă la el ar fi dacă s-ar prostitua. Florin e tare. Şi Medeea, dar nu aşa de tare. Ne-am dus. Adică, Alex s-a dus (bărbatu-său, n.m.), că eu am fost supărată pe el. (LOL, n.m.).

– Şi ce i-a zis?

– … că: „Ne-am întâlnit în Bruxelles… Şi am venit.” Şi el (Florin, n.m.): „Da, da…”. A uitat. Nu se face aşa ceva!

– Nu creeed! Nuuuu creeed! Alex s-a dus să-i dea ruşine lui Florin Piersic şi el s-a prefăcut „autist”?

– Ce? Păi, da! Eee, ba să crezi, că eram acolo! Păi, mă duceam eu, dar el (Alex, n.m.) era mai aproape. – o şi văd pe soră-mea, pe care-o trage în jos buletinul din buzunar, cum îi ţine predici lui Florin Piersic, la fel cum face ea cu infractorii acolo, la instanţă. NOT!!! :))

– Măcar v-a recunoscut?

– N-auzi??! „Da, da…”…

Deci râd de mă tăvălesc. Mai ales c-o ştiu pe soră-mea, în general, chill în viaţă şi o să pună asta la catastif ca o poveste amuzantă de spus la suc. Dar mă întreb cum de or fi umblat ei aseară cu asemenea lichidităţi asupra lor, că sunt genul de persoane care ar plăti şi intrarea la budă pe plajă cu cardul… sau s-or fi pregătit pentru varianta asta neplăcută a scenariului? Că POS la poartă la TNB nu ştiu să existe…

A, şi încă ceva, că uitai s-o întreb pe soră-mea: Tuu, măcar eraţi îmbraţi frumos? Aşa… ca pentru rândul patru de protocol…?

Sursa foto articol

Share