Grecie, frumoasă eşti şi mereu mă-ntinereşti! (II)

port frikes itaca delegatie grecia georgiana idriceanu

Râdem, glumim, dar hai, să ne-apucăm şi de ceva treabă în delegaţia asta. Prin urmare, continuu cu partea mai activă şi mai educativă a excursiei mele în Grecia, că doar nu ne-am dus acolo să ne plimbăm cu autocarul. Vezi prima parte aici.

 

Am ajuns la acel congres/conferinţă despre turismul medical pe la nouă seara, când aproape că se epuizaseră vorbitorii locali. Drept să spun, când am văzut înghesuiala din incintă, iar prin faţa ochilor minţii mi s-au derulat ultimele două ore de – cel mai probabil – cuvântări nesfârşite în greacă, pe care-ar fi trebuit să le ascult traduse în engleză în căşti, m-am bucurat sincer de programul pe care-l avusesem pân-atunci – vezi aici. Iar când am dat cu ochii de colţul cu prăjiturele şi cafea, cu telefonul de wireless-ul locului şi – cu abilităţile mele în descusut oamenii – de parola aferentă, a fost raiul.

Până la urmă, pe noi, jurnaliştii din această delegaţie, ne interesa activitatea medicilor greci cu impact asupra publicului românesc în căutare de servicii medicale pe partea de infertilitate şi fertilizare în vitro; şi-aici intră-n scenă domnul doctor Andreas Vythoulkas, specialist în infertilitate, şi domnul profesor doctor Konstantinos Pantos, directorul clinicii Genesis din Atena. Sunt unii dintre cei mai mari specialişti în infertilitate din lume şi, din octombrie 2016, serviciile lor au devenit mult mai accesibile românilor, prin deschiderea clinicii Genesis Athens la Bucureşti, al cărei director este domnul doctor Vythoulkas.

 

O procedură de senzaţie: restart pentru menstruaţie!

Impresionant este că, din datele Agenţiei Naţionale de Transplant din România, această clinică deschisă de nici un an de zile a ajuns pe primul loc în topul instituţiilor de gen în ce priveşte numărul embriotransferurilor efectuate şi a celor aflate în aşteptare. Înainte de plecare, organizatorii ne-au povestit un pic despre o procedură nouă din infertilitate – PRP – o treabă care mi s-a părut un pic SF: cu ajutorul ei, femeile aflate la menopauză prematură sau cele care au probleme cu rezerva ovariană sau cu endometrul pot obţine şansa la o sarcină cu ajutorul propriilor ovocite, propriului material genetic. Pe româneşte: acestor femei li se dă drumul din nou la menstruaţie pentru ca să poată face un copil!!

Procedura a fost în teste la clinica Genesis din Atena şi, în curând, va fi inclusă în lista de servicii medicale şi a clinicii cu acelaşi nume din Bucureşti. Prin urmare, ăsta era subiectul arzător pentru care gaşca de jurnalişti români l-a asaltat pe domnul doctor Andreas Vythoulkas în acea seară şi în poza pe care am postat-o de la locul discuţiilor.

conferinta turism medical Grecia Itaca mai 2017

În ce constă procedura?

Practic, se preia sânge de la mamă, se prelucrează, este o anumită categorie de celule care se aleg şi care sunt apoi injectate în ovare. După câteva zile, vedem cum răspunde femeia respectivă la această procedură. S-a demonstrat că o mică rezervă ovariană rămâne în ovare şi după ce femeia intră la menopauză, iar prin această procedură încercăm să activăm acea rezervă încât s-o putem folosi ca să obţinem o sarcină.

 

Care sunt şansele ca această procedură să se realizeze şi în România în curând?

Orice procedură nouă medicală trebuie să fie acreditată şi suntem în proces de acreditare (pentru România, n.m.). Lucrul acesta se întâmplă acum în Grecia, procedura a fost până acum la nivel de studiu şi rezultatele au fost prezentate de domnul profesor Pantos la Bilbao la un congres internaţional de fertilizare în vitro. Cifrele sunt destul de bune, este o speranţă reală pentru femeile care, din anumite motive, ori, din punct de vedere medical au intrat într-o menopauză precoce, ori, aşa cum zic de fiecare dată, din cauza problemei non-medicale – cariera – au uitat să facă copii. Acum ele au o şansă în plus la un copil cu material genetic propriu.

 

În ce ţări a dat rezultate această procedură?

Procedura aceasta nu a fost testată în mai multe ţări, ci femei din mai multe ţări au venit în Grecia ca s-o încerce şi au avut rezultate, avem deja sarcini obţinute pe baza acestei proceduri. Gândiţi-vă, însă, că este vorba de o procedură care se face de 2-3 ani. Există proceduri în medicină cu o istorie de 30 de ani şi tot se consideră că e ceva nou.

 

Care ar fi costurile acestei proceduri?

Nu e ca un tratament pentru care a fost fixat un cost, din punct de vedere comercial. Pur şi simplu, până acum procedura a fost la nivel de studiu, aşa că se plăteşte doar ce se foloseşte pentru procedura respectivă. Analizele de sânge necesare sunt destul de simple, foarte ieftine – rezerva ovariană şi nişte analize hormonale. Nu pot să vă dau o cifră exactă, dar până la 1 000 de euro va fi, cred.

 

În ultimul timp, aţi observat o creştere a numărului de femei care intră la menopauză precoce?

Nu neapărat. Din punctul meu de vedere, problema se pune invers: procentul de femei care intră la menopauza prematură este cam acelaşi, numai că femeile uită să facă copii şi intră la menopauză în mod natural şi abia atunci îşi aduc aminte de asta. Din nefericire, femeile încep să se gândească la un copil după 35-36 de ani şi lucrurile devin un pic mai dificile. Medical vorbind, o femeie trece prin maximul fertilităţii sale la vârsta de 25 de ani. Există, apoi, o stabilitate între 25 şi 30 de ani. După 30 de ani, există o scădere lentă, dar, după 35 de ani, această scădere a fertilităţii este destul de bruscă. Şi, atunci, apar şi alţi factori potrivnici, precum aneploidii (mutaţii genetice) – cu cât creşte vârsta mamei, cu atât riscul de mutaţii genetice la făt este mult mai mare.

Ovocitele oricărei femei prezintă şi mutaţii genetice. La vârsta de 30 de ani, 20% dintre ovocite prezintă mutaţii genetice. La 40 de ani, 80% dintre ovocite au! Şi, atunci, lucrurile se complică odată cu înaintarea în vârstă, şi din punct de vedere al numărului de ovocite, şi din punct de vedere al materialului genetic „curat”, sănătos.

 

După această procedură se aşteaptă o sarcină spontană sau se încearcă obţinerea unei sarcini prin FIV?

Aceasta este opţiunea fiecăreia, a cuplului. Noi ce vrem să obţinem este ca materialul genetic rămas pe ovare să poată fi folosit. Noi, ca medici, avem rolul de a da informaţii corecte şi complete pe baza cărora cuplul respectiv să ia nişte decizii.

 

Dar cum ar fi cel mai indicat pentru a avea succes în obţinerea unei sarcini?

Bineînţeles, procentul de succes este mai mare când se încearcă obţinerea unei sarcini prin fertilizare in vitro decât în mod natural.

 

„Absolut toată lumea are dreptul la copil!”
Dr. Andreas Vythoulkas

 

Cât timp are la dispoziţie o femeie pentru a obţine o sarcină după PRP?

Când are răspuns tratamentul, practic avem două menstre (două luni) pentru a obţine ceea ce ne dorim.

 

Aţi spus că procedura nu are efecte adverse. Poate fi repetată şi de câte ori?

Poate fi repetată, dar nu la nesfârşit. Dacă organismul pacientei nu răspunde o dată, de două ori, de trei ori, n-are rost să continuăm.

 

Ar putea fi o soluţie şi pentru femeile mai în vârstă?

Trebuie respectate două lucruri: etica medicală – nu trebuie să depăşim ceea ce este firesc – şi să respectăm legea din fiecare ţară. Dacă a doua este foarte clară, scrisă negru pe alb, partea de etică depinde de fiecare doctor.

 

Dar care ar fi limita de vârstă pentru PRP, din punct de vedere legal şi etic?

Dacă vorbim de PRP ca procedură pentru obţinerea unei sarcini naturale, nu există limită. Fiecare are dreptul să obţină o sarcină.

 

Chiar şi în cazul unei femei de 60 de ani, care a intrat la menopauză?

Nu există o restricţie, dar, din punct de vedere etic, nu aş face aşa ceva.

 

Cam câţi români vin  lunar în Grecia pentru proceduri de fertilizare in vitro?

Deşi clinica Genesis din Atena a deschis un sediu şi în România, în octombrie 2016,  în continuare vin în Grecia 60-70 de cupluri pe lună. Înainte, erau tot atâtea, numai că am deschis clinica în România şi pentru cei care nu au posibilitatea să ajungă în Grecia sau pentru cei care vin din provincie şi nu au scos în viaţa lor măcar un paşaport, n-au ieşit niciodată din judeţul lor. Şi absolut toată lumea are dreptul la copil, adică nu trebuie să ai o experienţă internaţională ca să ai un copil.

 

„O procedură nu-i sfârşitul lumii; e o procedură
medicală, care poate să iasă sau nu.”
Dr. Andreas Vythoulkas

 

De ce mai vin în Grecia, atunci?

Pentru că ei combină partea de tratament cu o mini-vacanţă. Şi, într-adevăr, pot să spun că şi ajută din punct de vedere medical. Mai ales femeile care sunt mai relaxate când intră într-o asemenea procedură au rezultate mult mai bune. Dacă pe unele le ajută să se ducă într-o vacanţă, să iasă din lucrurile de zi cu zi, altele sunt mai relaxate acasă la ele, fiecare alege.

 

Le explicaţi asta când încep procedurile de fertilizare?

Astea sunt opţiunile, din punct de vedere medical este fix acelaşi lucru. Şi echipa este din Grecia. Ce le spunem noi de fiecare dată e că „o procedură nu-i sfârşitul lumii”; e o procedură medicală, care poate să iasă sau nu.

 

Care sunt diferenţele de costuri între procedurile din România şi cele din Grecia?

Este exact acelaşi cost, plus transportul şi cazarea, dacă fac procedurile în Grecia. Dar, din punct de vedere medical, este exact acelaşi lucru, aceeaşi echipă, aceeaşi aparatură.

Ziua Fertilitatii HerastrauPentru eficienţa domnului doctor Pantos garantează 40 000 de copii născuţi în întreaga lume! Bine, mie mi se pare absolut incredibil că, în condiţiile astea de muncă susţinută, omul a mai avut timp să mai facă opt copii la el acasă!

Duminica trecută, pe 11 iunie, a avut loc în Herăstrău prima ediţie a Zilei Fertilităţii în România – O zi pentru viaţă, un eveniment care îşi doreşte să-i sărbătorească pe copii, o zi a fericirii pentru părinţi şi a speranţei pentru cei care încearcă să devină părinţi.

La nivel mondial, unul din cinci cupluri nu poate avea copii, astfel încât cred cu convingere că persoane precum aceşti doi medici care au obţinut atâtea rezultate şi se implică atât în cercetarea în domeniu trebuie să fie cât mai mediatizaţi.

Au venit şi aceşti doi medici la evenimentul din Herăstrău şi-au stat – unde altfel decât – în mijlocul copiilor. Oi fi eu mai hormonală ca mamă, dar, pe bune, poza asta m-a mişcat maxim.


Nu mai spun cum punctează domnul doctor Vythoulkas la capitolul răbdare, cât a rezistat în soare alături de noi pentru poze individuale, şi de grup, după ce două zile i-am făcut capul pătrat cu nevoile noastre aflate în conflict cu drumurile nesfârşite ale acestei delegaţii.
Iată exemplu mai jos, că omul trebuie arătat, merită.

Andreas Vythoulkas jurnalisti romani Grecia

Georgiana Idriceanu dr. Andreas Vythoulkas

 

Toate lucrurile bune au venit pe apa sâmbetei

iaht port Frike Itaca Grecia
Aaaaa, dar voi vreţi să ştiţi cum a fost cu băieţaşii de la timonă, nu? Well, ziua de sâmbătă a fost minunată, aşa cum îşi închipuie orice „femeie de lume” Grecia:
soare plin, mare turcoaz, plajă şi cafea bună pe iaht cu skipper şi mişto, şi de gaşcă, ceva muzică asortată, de lounge – când mi-au permis colegele din alte grupe de vârstă, că ele erau mai mult pe stilul „s-auzim valurile, să simţim briza” – un pic de fiţe la prânz, când am parcat ambarcaţiunea lângă terasă şi-am consumat hrană aleasă… aleasă bine din mare, adică.

Am făcut multe poze şi baie puţină, că era apa cam rece şi cam adâncă, iar vesta de salvare mă cam lăsa fără suflare, dar m-am bronzat cât într-un weekend la Mamaia, că parcă altfel se prinde soarele grecesc, pe vânt în pânze, mai ales.

După prânz, la returul către Frikes – sătucul unde eram cazaţi – am combătut tangajul infernal cu somn total sub puntea iahtului, iar până la cină am dat puricat cele două magazinaşe de suveniruri şi-un supermarket din port pentru una, alta de dus acasă copiilor, bărbatului.

 

Acţiunea asta şi raidul din duty free mi-au fost tot shopping-ul în delegaţia la greci, dar, mă rog, am acoperit nevoile esenţiale: magnet, condimente, tricouri pentru băieţii casei, câte-o jucărie pentru ăia micii, accesorii pentru mine, ciocolată neagră, un parfum, un balsam de buze – toate tot pentru mine, evident… Ceva cât de cât, să fie acolo, să nu zic că m-am întors cu mâna goală.

În orice caz, însă, memoria telefonului era plină. Din care spicuiesc:

georgiana idriceanu itaca grecia skipper

georgiana idriceanu delegatie grecia itaca iaht

georgiana idriceanu vesta de salvare marea ionica

georgiana idriceanu iaht itaca grecia delegatie

georgiana idriceanu iaht doarme itaca grecia

În orice caz, mi-a rămas bronzul. Şi amintirea amuzantă a felului în care grecii încearcă să mă strige pe nume şi mereu le iese „Georgina”. Şi feeling-ul burghezo-cool al acelei zile de sâmbătă în care am simţit, pentru câteva ore (dar orişicât), cum e să faci plajă în tihnă, fără obligaţii, fără „Maaaamiii, vrei să facem o groapă în nisiiiip?” sau „Vezi, că Victor s-a dus la apă!” şi-n care am fost asemănată cu Eleni Menagaki, un fel de Andreea Marin de pe la ei, despre care skipper-ul nostru zicea că e „the best!”.

Şi admiraţia pentru aceşti doi doctori care se încăpăţânează să creadă că oricine are dreptul la un copil şi care fac tot ce le stă în putinţă în privinţa asta. Dacă li se cere ajutorul, desigur.

Share