La soare mă pot uita… nu-i recomandat, dar aş putea!

review lentile fotocromatice essilor transitions georgiana idriceanu

Tocmai s-au făcut 15 ani de când port lentile de contact şi nu cred că există om mai mulţumit de ele decât mine. Cu toate astea, am apărut destul de frecvent cu ochelari în ultima vreme şi vreau să lămuresc acest aspect; de fapt, să povestesc, concret, despre lentilele de ochelari care mi-au schimbat stilul de viaţă.

 

Când m-am uitat eu pe prognoză de dimineaţă, nu apărea soare-n program. Adică, se anunţa o zi destul de acoperită încât să pot ieşi liniştită din casă cu ochelarii de vedere pe nas, fără ca, la ameţeala de oboseală – veneam după o altă noapte cu doar vreo cinci ore dormite, care-mi făcuse ochii cât cepele –, să se adauge şi-o durere de cap pe bază de înfruntat soarele neprotejată. Înnorat e perfect, o zi propice pentru purtat ochelari. Şi sunt şi de efect.

E o zi în care nu pot să dau ochi cu lentilele de contact şi-n care fiecare încercare de fixare a lor pe iris se simte ca praf de sticlă între pleoape. Am trecut prin multe zile din astea de-a lungul anilor şi, în timp ce baba suferea la frumuseţe insistând cu această operaţiune, într-un colţ al minţii se ocăra pentru neglijarea deja îngrijorătoare a unui task atât de presant: înlocuirea ochelarilor de vedere (ajunşi la venerabila etate de 10 ani) pentru ocazii fix ca asta.

De când i-am făcut – cu scopul clar să-i port prin casă, iar pe-afară doar la nevoi extrem de presante, în cazuri de urgenţă maximă – i-am afişat în ocazii nu mai multe decât degetele de la o mână, pentru că una dintre încercări s-a soldat cu feedback-ul „Mamă, ce semeni cu Mioara Mantale!”; nu ştiu câtă lume o mai ţine minte pe doamna prefect a Capitalei între 2005 şi 2007 şi nu ştiu câtă lume o considera atunci (şi o mai consideră) „sexoasă”, după vorba presei vremurilor, dar eu n-am prea digerat comparaţia, aşa că m-am lăsat, din nou, de sportul purtatului de ochelari.

Dar zilele lungi şi nopţile scurte au devenit tot mai multe de când cu copiii şi cu sportul şi cu freelancing-ul şi cu restul lucrurilor care mi s-au adunat de făcut, astfel încât, în cele din urmă, a dat Domnul de mi-am refăcut ochelarii în toamnă, după ce-am găsit, în sfârşit, o ramă (la bani rezonabili, desigur) care să mă arate, cât de cât, o doamnă.

Şi, iată, că, acum, cu încrederea pusă-n prognoză şi ochelarii pe nas, dau să ies din casă, când un colţ din geamul de la bucătărie se luminează în galben, a înseninare. Mă iau transpiraţiile de exasperare şi de scotocit în poşeta mare agăţată de cuier după o pereche de ochelari de soare, pe care să-i fixez cumva pe deasupra ăstora de vedere, pentru că, la dioptriile mele, fără nu se poate, mai ales la volan. Adică, abia disting culorile la semafor sau dacă-mi taie calea vreun pieton…

 

Am făcut tranziţia la lentile fotocromatice, deşi nu-mi păreau estetice

Deci eram cam în acelaşi stadiu de nemulţumire cu ochelarii mei cei noi de vedere atunci când am primit propunerea să testez un alt tip de lentile cu dioptrii. Adică, moartă, coaptă, obosită ruptă, cu ochii lipiţi, eu purtam neapărat lentile de contact dacă aveam parte de o zi luminoasă şi trebuia să ies din casă, pentru că ochelarii mei ce noi nu mă ajutau deloc. Nu zic: ochelarii sunt frumoşi, îmi stă bine cu ei, nu mai aduc cu nicio celebritate, nici de bună, nici de proastă calitate, dar mă terminau psihic în zilele cu soare.

Aşadar, primesc mailul în care sunt întrebată dacă vreau să testez lentilele fotocromatice Transitions® de la Essilor, aşa-numitele „lentile inteligente”, care „se adaptează în funcţie de lumină şi protejează vederea de radiaţiile nocive”, conform descrierii din comunicatul de presă. Vreau, cum să nu vreau? Vreau o soluţie pentru zilele cu soare – şi nu numai, după cum s-a dovedit ulterior.

Şi, ca să anticipez un pic, iată câteva cifre din cercetările de piaţă făcute de acest producător vizavi de problemele pe care consumatorul le are cu lumina, probleme pe care a încercat să le rezolve cu ajutorul noii game de lentile:

  • 82% din strălucirile luminoase de afară sunt percepute ca deranjante;
  • 73% dintre persoane au ochii sensibili la lumină – aici mă încadrez şi eu, din cauza (da, iată că ochii mei cei atât de complimentaţi primesc un „din cauza”) culorii deschise a ochilor mei;
  • 60% dintre subiecţi acuzau oboseală a vederii la sfârşitul zilei – aici m-aş fi numărat şi eu dacă m-ar fi întrebat cineva de sănătate în sensul ăsta.

Eu am fost mereu reticentă să-mi fac ochelari cu lentile fotocromatice – în ciuda fotosensibilităţii mele – pentru că nu m-am dat niciodată în vânt după fumuriul acela incert pe care-l vedeam în ochelarii altora, puternic convinsă fiind că nu m-ar prinde şi nu m-ar avantaja. Dar, când am primit propunerea aceasta, m-am gândit: cât de rău ar putea arăta (mai ales că nu era pe banii mei, recunosc, şi că descrierea lentilelor era prea îmbietoare)? Sincer, după prima purtare, m-am hotărât că e bine să te mai răzgândeşti uneori în viaţă şi să-ţi dai voie să ai parte şi de altfel de experienţe.

 

Lentilele cu care vezi bine. Mult (timp) şi bine.

Am fost la o consultaţie la OptiBlu în Sun Plaza ca să-mi verifice dioptriile, distanţa focală şi ce mai trebuie atunci când îţi faci ochelari (da, ştiu, ar fi fost mult mai simplu să prezint reţeta de la ochelarii făcuţi cu doar câteva luni în urmă, dar nu mi s-a legat de mână când am plecat de-acasă..), am stat de trei ori mai mult ca să-mi aleg ramele potrivite feţei mele cu dimensiuni speciale şi, după aproximativ zece zile, am primit aceşti ochelari minunaţi, cu care – înainte de a şti orice despre ei – îmi stă nespus de bine, trebuie să aprobaţi!

review lentile fotocromatice essilor transitions georgiana idriceanu

Hai, să vă povestesc un pic despre tehnologia folosită la fabricarea lentilelor şi, apoi, să vă împărtăşesc din experienţa mea de purtător. În primul rând – după cum am citit şi eu pe ici, pe colo – Transitions® este un tip de lentilă fotocromatică disponibilă sub semnătura mai multor producători; ale mele sunt de la Essilor.

Apoi, procesul de producţie a tot evoluat de-a lungul timpului, ajungându-se la cea de-a şaptea generaţie de lentilă de gen; prin urmare, eu am testat lentilele Transitions® Signature® VII, care folosesc tehnologia Chromea7™ graţie căreia lentilele reacţionează mai bine la lumina solară indirectă, în comparaţie cu lentilele fotocromatice care nu sunt dotate cu această tehnologie.

Exemplu concret: eşti la volan, porţi ochelari heliomaţi – după cum zice o vorbă din popor – şi tot te deranjează lumina de afară, pentru că lentilele nu au reuşit să o blocheze suficient astfel încât să înlăture disconfortul. E, cu Chromea7™,  asta nu se întâmplă, ci îţi poţi vedea liniştit de condus.

La fel de bine îşi fac treaba lentilele şi la interior, într-o cameră invadată de lumină naturală, peste care ai tendinţa să tragi jaluzelele: cu Transitions® Signature® VII, acele străluciri nu te mai deranjează, nu te mai obosesc, nu îţi mai distrag atenţia.

O reactivitate crescută a lentilei, graţie noii tehnologii (ce presupune opt straturi de colorare moleculară, by the way) se traduce şi prin închiderea mai intensă la soare chiar şi în zilele călduroase – chestie pe care vechile generaţii de lentile fotocromatice nu o fac, pentru că temperaturile ridicate produceau un fel de „decolorare termică” a lor. Nu mai e cazul cu lentilele de faţă.

A, plus că, din ce am citit, se închid şi se deschid mai repede în funcţie de variaţiile luminii, dar asta poate verifica doar cineva care a mai purtat ochelari cu lentile fotocromatice până acum. Cât despre blocarea radiaţiilor UV directe – adică situaţia din pozele astea cu mine prin parc – graţie acestor lentile, ochii mei sunt de 25 de ori mai protejaţi decât dac-aş umbla fără ochelari prin soare.

review lentile essilor transitions grade de inchidere lumina naturala

Iată cum se închid la culoare lentilele Essilor Transitions, în funcţie de cantitatea de lumină din mediu.

Referitor la ce ziceam mai sus, că ochelarii ăştia noi s-au dovedit a fi mai mult decât o soluţie pentru umblat pe-afară în zilele cu soare, iată: li s-a putut adăuga un filtru foarte deştept, denumit Eye Protect System™, primul sistem de protecţie care absoarbe lumina albastră-violet dăunătoare, aceea care omoară cele mai multe dintre celulele receptoare ale retinei şi produce daune pe termen lung, principala urmare a acestora fiind degenerarea maculară (care este pusă, de obicei, în legătură cu înaintarea în vârstă).

Ţineţi minte că toate dispozitivele digitale pe care nu că le folosim, ci de care abuzăm zi de zi, emit această lumină; la fel şi becurile fluorescente. Însă cea mai puternică sursă de lumină din asta păcătoasă este însuşi soarele, care emite de cel puţin 100 de ori mai multă decât sursele artificiale.

Şi partea mişto a acestui filtru – în afară de cea sănătoasă, adică protejarea vederii de cel puţin 20% din lumina nocivă la interior şi peste 85% în aer liber – este că şi moleculele specifice pentru culori complementare sunt integrate în material, ceea ce înseamnă că lentila nu prezintă niciun fel de nuanţă galbenă reziduală şi nici reflecţii albastre.

 

Mai mult confort, în general, şi-n zilele pline ochi, în special

Încă mai am reflexul să caut o pereche de ochelari de soare înainte să ies din casă, în zilele când pun lentilele de contact pe hold –zile care, apropo, s-au înmulţit de când cu noul meu accesoriu pentru vedere. Însă, de fiecare dată, simt acea uşurare când îmi aduc aminte ce fel de lentile port pe nas şi cât de confortabil mă simt, oricât ar fi soarele de nărăvaş, şi ies pe uşă mintenaş.

georgiana idriceanu review lentile fotocromatice essilor transitions

A, am purtat noii mei ochelari de vedere şi la mare, în weekend-ul de 1 Iunie, şi pot să spun că s-au comportat minunat pe plajă. Adică soarele ca soarele, ştiam că lentilele n-or să mă dezamăgească, dar tot nisipul ăla ridicat în vârtejuri, de zici că venea tornada vineri, nici nu s-a atins de ele, nu le-a zgâriat, nu le-a pătat. Bine, aveam nisip şi-n dinţi, dar nu în ochi. Asta ţine tot de felul în care a fost construită lentila, să fie rezistentă la praf, pete, apă, zgârieturi.

În rest, pot să confirm că îmi simt vederea mult mai puţin obosită după o zi de stat la calculator cu aceşti ochelari decât cu lentilele de contact, nu mai simt nevoia să mă frec la ochi la fiecare 2-3 ore sau să-mi iau o pauză de aţipeală ca să-i odihnesc; iar seara, când închid coşmelia, nu mai am starea aceea de ameţeală uşoară şi senzaţia de cap umflat de la atât stat cu ochii în diverse ecrane. În general, sentimentul este unul de confort – mai ales că noii ochelari sunt şi foarte uşori, dar n-am de unde şti dacă ăsta nu-i cumva meritul ramei, mai mult.

Îmi imaginez că, date fiind toate aceste tehnologii încorporate, lentilele au un preţ mai ridicat decât bugetul pe care cititorii mei îl alocă, de obicei, pentru o pereche de ochelari de vedere, însă poate vă ajută acest pont: puteţi descărca de aici un voucher de 100 de lei pentru a fi folosit la achiziţionarea de lentile Transitions din magazinele de optică partenere Essilor; voucherul este disponibil până la sfârşitul lui iulie, aşa că vă puteţi organiza cu spor!

Aveţi grijă de vedere şi aştept impresii dacă intraţi în familia Transitions. Cu plăcere!

review georgiana idriceanu lentile fotocromatice essilor transitions

Credit foto: Mircea Popa

Share