let’s go clubbing?

Se poarta tare sa mergi in club. Da’ eu nu de asta m-am dus acolo intr-o sambata, ca, oricum, nu era cine stie ce loc de fitze, ca sa zici ca-ti faci imagine daca le semnezi condica. M-am dus pentru niste baietzi care mixeaza, dupa parerea mea (sper ca nu chiar atat de neavizata), destul de curatzel si inteligibil, chiar si pentru o semi-profana ca mine intr-ale muzicii de club. Boon, e vorba de Booka Shade. E, si ce daca nu stiu eu prea multe despre ei – bine, stiu ca le place sa spuna ca muzica lor e un science-fiction house (mishto exprimarea, pe bune) – dar m-am dus ca tot eram in gasca si aveam chef de muzica multa, tare, si intr-un spatiu mai deschis decat urechile mele infundate in castile de la mp3 player. Si ce daca locatia era club martin (stiu, stiu, chiar nu se mai poarta clubul asta, ca e inghesuit, plini de pusti si daca n-ai masa, ar fi bine sa nu te obosesti deloc sa te intzoleshti de club, ca in zece minute esti transpirat, ciufulit, calcat pe tenisi, agatat in toate felurile), cum ziceam, si ce daca locatia era club martin, si ce daca intrarea era aproape cat un bax de redbull in carrefour (comparatia este de inteles pentru cei care stiu cat apreciaza clubberii aceasta licoare datatoare de puteri nocturne), si ce daca a trebuit sa stau la coada ca sa intru (daaaa, exact, cum ai vazut prin filme, numai ca aici nu era nici negrul musculos care sa faca ordine, nici vreun cordon rosu care sa-ti arate elegant ca trebuie sa te dai cativa pasi inapoi)… toate au fost „si ce daca” pana, in sfarsit, i-am dat cu flit gerului de-afara, garderobiera mi-a dat si ea cu flit ca nu mai erau umerase libere, si m-am prelins printre niste perechi de blugi – ca atata vedeam de aglomeratie, si mi-era frica sa fac eye-contact cu vreun redbulos din copiii aia – pana la masa la care, slava domnului si multumiri unui prieten, ne-am prabusit. dar parca poti sa te prabusesti in pace la propria-ti masa din club, atunci cand e vorba de studio martin? no way. se prabusesc si altii peste tine, peste masa ta, peste bautura si tigarile tale. numai la nota de plata nu se inghesuie sa se prabuseasca.

oricum, la cat de incantati eram ca vin booka shade, nici n-am mai observat prabusirile altora peste noi… tin minte doar ca la un moment dat i-am dat un branci unuia care umbla in patru labe peste canapele, peste aia care nu dansau, peste gramada noastra de haine flituita de garderobiera. nici macar n-a observat ca si-a luat o barba de canapea, omu’ era dus. dar stiu c-am dansat, c-am asudat in ingramadeala aia, m-am amestecat in atatea umiditati corporale cum n-am mai facut-o niciodata. prietenul meu a pus mana pe perete: curgea apa. plangea clubul de atata inghesuiala si sudori. si din panza de tutun si seva de plaman, care plutea undeva deasupra capetelor, se ridicau maini apucatoare si agitatoare de basi. daca ai timp sa te uiti cand mergi in club, si daca ai o pozitie destul de deasupra celorlalti, e misto sa vezi cum pulseaza multimea, cum sa valureste, cum prinde muzica in brate si se agita cu ea. daca ai timp. daca nu, o sa vezi doar fete schimonosite de oboseala, alcool si dorinta de entuziasm, miscari in contra-timp si priviri de vultur care vor sa agate ceva in seara asta. mie-mi place sa vad partea buna a clubului. si ma straduiesc, si ma lupt cu caldura, mirosul si fumul ca o bucata de carton… dar cand muzica si atmosfera sunt doborate de niste mirosuri speciale, generate de proximitatea toaletei „MEN” fata de masa noastra, atunci chiar ca nu mai fac fata. ca e o noutate pentru mine. si nu stiu cum sa reactionez. poate sa ma imbat. poate sa-mi aprind o tigara. ce poti face impotriva unui miros?!! poate tu gaseshti alta solutie, dar eu am plecat acasa, dupa doua ore de sardineala, muzica faina, fond de ten imbacsit, super distractie si aproape un pachet de cancer la plamani.

a, am uitat sa-ti zic: era vreo 2 am cand am plecat, lipsita de puteri si miros, acasa. booka shade au intrat sa mixeze la 3 am. afara, i-am pasat bratara de acces unui prieten care se invartea prin fata usii de pe la vreo 12 jumate si nu-l mai lasau sa intre din motiv de super-aglomeratie. am auzit ca i-a mers si si-a rupt creierii pe booka shade. sa fie primit!

asa ca m-am intors la castile mp3 playerului meu si cred c-o sa dezvoltam o relatie de lunga durata, pana oi mai calca eu in vreun club. dar sa stii ca o spun cu parere de rau. e, nu-i nimic batut in cuie.

bookashadecover_03042006_top.jpg

Share