O ofertă specială: îţi arăt geanta de sală!

ce am in geanta de sala

În general, băieţii merg la sală cu un rucsac. Fetele – cu o geantă de umăr ceva mai încăpătoare. Eu car după mine atâtea lucruri, încât mi-ar fi uşor să folosesc o valiză din aceea pe roţi. Dar mi-e că râd de mine toţi.


La începuturile poveştii mele de dragoste cu sala, acum câţiva ani, foloseam o geantă de umăr să-mi car echipametul şi anexele.
De fapt, cred că producătorul o poziţionase drept geantă de laptop ceva mai încăpătoare, dar mie mi-a plăcut de ea atât de tare (era roşie, lucioasă, colecţia Ferrari de la Puma), încât am convertit-o pentru această însărcinare. Ucigătoare, de altfel, că i s-a stricat fermoarul şi s-a julit iremediabil după vreun an de efort considerabil.

După care am trecut la un rucsac ceva mai zdravăn, dar care a cedat şi mai rapid, pentru că începuseră deja să mi se-nmulţească angaralele cu care circulam după mine în scop sportiv şi de recuperare estetică post-antrenament. Aşa am ajuns la această geantă… cu volum decent, cu care, uneori, când o încarc full-option (asta depinde, mai ales, de nevoile de recuperare sus-menţionate), am probleme reale de înghesuire în diversele tipuri de cuşete din vestiarele World Class.

De exemplu, la Sudului cer cuşetă jos, ca să-mi încapă geanta ca lumea, fără să o fac acordeon; la Mega Mall, unde închiderea e cu card şi-ţi alegi ce cuşetă vrei, mă orientez, la fel, spre una din partea de jos; la InCity e cu cheie şi cer număr impar – alea sunt tot pe rândurile de jos; la Titan şi la ParkLake la fel; la AFI îmi place cel mai mult din acest punct de vedere, că au un fel de portbagaj de Logan în materie de cuşete, încăpătoare în lăţime şi adâncime. Cu cămăşile călcate şi pantalonii la dungă e mai greu acolo, că nu prea ai unde le agăţa.

 

Cu mine car multe, dar nu-i una să nu m-ajute!

Bun! Şi, pentru că stârnesc, cu preponderenţă, reacţii de uimire (şi, pe alocuri, groază) când apar atârnată de geanta mea impresionantă, am zis s-o deschid în faţa tuturor, să se vadă ce îndes în ea cu spor. Vreau să subliniez din start că toate cele chiar îmi sunt folositoare, nu le car de colo-colo doar aşa, ca să mai fac nişte muşchi la picioare.

Dacă ţi-e lene să citeşti mai jos, poţi urmări acest video în care împrăştii la vedere conţinutul genţii şi vorbesc despre fiecare obiect în parte (mă rog, aproape, că sculele de machiaj sunt la comun).

Are doar 04:08 minute, nu-ţi cere răbdare multă:

Contextul nu ţi-a permis să asculţi ce în video am zis? Iată prezentarea detaliată a genţii:

  • Borsetami-e foarte utilă în sală, pentru că poartă în ea lucruri pentru care ai nevoie, în general, de buzunare (cam complicat la colanţi): telefon, cheie de la vestiar, tichetul pentru rezervarea la clasa de aerobic, elasticul/bentiţa de păr, mănuşile de antrenament; eu mai îndes acolo şi-un balsam de buze, nişte plasturi, un pix, uneori bani sau cardul, în funcţie de nevoi şi împrejurări.
  • Ceasul sport nu e vreo sculă din aia şmecheră de numărat caloriile sau heart rate-ul, dar mă ajută mult la sală, cu el am mereu noţiunea timpului când nu reușesc să reperez ceasurile de pe pereţi şi mai pot profita de câteva minute de încălzire pe bandă înainte de antrenament.
  • Căştile wireless (Sony) – mi-au devenit indispensabile pentru încălzirea pe bandă sau antrenamentele în sala de forţă – pentru că sportul fără muzică mi se pare atât de sec… Le conectez la telefon prin Bluetooth şi, în general, ascult playlisturi de pe YouTube. Şi toată lumea ştie cum e cu aplicaţia YouTube pe telefoanele cu touchscreen: l-ai atins un pic şi distracţia s-a oprit. Aşa că pun telefonul într-un punct fix, muzica curge neîntreruptă, iar eu îmi văd de treabă satisfăcută. Pentru momentele grele în care rămân fără baterie la ele sau le uit prin vreun club (o dată mi s-a întâmplat şi-am îmbătrânit de stres până le-am recuperat), am cu mine căştile cu fir Skullcandy, care scot un sunet foarte mişto.
  • Trusa de îngrijire – deşi sunt acolo resurse pentru construit un machiaj de la zero (fără primer, că n-are rost să-l mai car şi pe ăsta după mine, îl aplic acasă o dată şi bine), eu le folosesc doar pentru retuşul după antrenament. Şi avem aşa: kit-ul minune de fond de ten/concealer de la Kryolan – care acoperă minunat şi mă ţine o veşnicie, pentru că-l folosesc doar la retuşat, acasă am un alt fond de ten „de bază”, pentru toată faţa; pudră compactă, pudră iluminatoare, kit de contouring, trusă de farduri de pleoape, fard de obraz, creioane de ochi şi sprâncene, un kit pentru sprâncene cu pensulă, tuş, mascara, pensulă, un pămătuf kabuki, ruj; apoi, în această trusă mai intră un deodorant, un parfum de dimensiuni mici, o cremă de faţă mini, o cremă de mâini.
  • Şlapi normal, pentru mers la duş sau la piscină, jacuzzi unde e cazul.
  • Aminoacizii – am un an jumate de când am intrat pe partea asta de suplimente pentru sportivi. Am început cu pudrele proteice – pe care le folosesc în shake-uri sau deserturi, de genul clătite ori prăjiturele, iar de vreo câteva luni, de când cu prima tură a campaniei #picioaredepodium (aţi văzut pe Facebook că revin cu asta în curând, da?) şi, în paralel, cu intensificarea activităţii sportive, am intrat şi pe administrarea de aminoacizi, care mă ajută foarte mult cu randamentul în timpul antrenamentelor şi cu recuperarea musculară de după.

    BCAA de la Secom® este singurul tip încercat până acum şi mi-a mers fantastic – o fi, n-o fi Placebo, dar am avut, într-o seară, o uşoară cădere în timpul unui antrenament şi, instant, mi-am adus aminte că nu-mi luasem aminoacizii înainte. În afară de efectul simţit pe propria formă fizică, am mai luat păreri şi de la oameni avizaţi în domeniu, expuşi multor sortimente de suplimente de gen, care mi-au confirmat că e un produs foarte bun, a cărui calitate stă, în principal, în concentraţia considerabilă de aminoacizi. Iau două capsule cam cu jumătate de oră înainte de antrenament şi alte două imediat după.

  • Peria rotativă – o am de ani de zile, dar aduna praf pe şifonier şi-am redescoperit-o, evident, de când m-am tuns. Sau de când mi-am dat, cu adevărat, silinţa s-o folosesc. Are două capete şi, în general, îl folosesc doar pe cel cu diametrul mai mare, inclusiv la breton. Îmi ia cam un sfert de oră să mă aranjez cu ea după antrenament, dar măcar ies şi eu în lume cu un cap decent. Mai ales când nu mă duc direct acasă după.
  • Peria manuală – pentru uscat rapid când sunt în criză de timp. Prefer una rotundă pentru că îmi trag şi bretonul cu ea. Deci am făcut deja o economie de spaţiu, corect?
  • Bidonul pentru apă un alt obiect indispensabil (şi drag în aceeaşi măsura ca util), pe care l-am rătăcit de două ori în cluburi, dar, din fericire, şi-a găsit drumul înapoi; prin urmare, sper ca bidonul să meargă de multe ori la apă şi de-acum înainte – în posesia mea, desigur.

    Este foarte util pentru că te scuteşte, în timpul antrenamentului, de timpii pierduţi cu deşurubarea-înşurubarea unui capac de sticlă de apă, başca de accidentele posibile asociate acestor mişcări (în cazul meu fiind de-a dreptul probabile, pentru că sunt la stadiul unui copil de cinci ani în ce priveşte motricitatea fină, adică a degetelor); în plus, sistemul cu care este prevăzut îţi permite să bei din acest bidon fără să-l ridici deasupra capului, pur şi simplu sugi din el – chestie care mi se pare minunată în timpul antrenamentelor de cycling, de exemplu.
  • Încălţămintea sport – nu mai ştiu câte perechi am pentru sală, dar ştiu că, de la începutul anului, nu mai ies din trei perechi cu detentă bună: Adidas Boost, Asics Nimbus 19 şi Nike Zoom Strike. Asta pentru că am început să fac tot mai multe combat-uri şi am nevoie de ei pentru sărituri.
  • Sacoşica cu echipament adică cu articolele vestimentare necesare pentru antrenament: colanţi, maiou/tricou, bustieră. Plus lenjerie intimă, absorbante şi absorbante zilnice, o gleznieră rămasă acolo de la o accidentare – pe care o mai folosesc când simt că-mi mai dau la gioale schimbările de vreme, celebrul bigudiu – de fapt, doar unul dintre cele multe răspândite prin diverse sertare ale casei, o cremă Nivea pe care o folosesc pe corp după duş (când îmi aduc aminte şi timpul îmi permite).
  • Prosopul ăsta a apărut în geanta de sală de când am ieşit din World Class InCity (nivel de abonament Gold, adică primeşti prosop la recepţie) şi-am început să mă plimb prin cluburi, după noul meu program de antrenament. În cluburile de la nivelul Silver în jos, ori plăteşti şase lei prosopul, ori vii cu el de-acasă.
  • Mănuşile de box (nu apar în video, doar în foto de mai jos) – nu fac parte din acest arsenal în mod constant, pentru că Bag Boxing e un antrenament la care ajung, în medie, o dată la două săptămâni şi n-are rost să le car după mine mereu.

geanta de sala manusi box

Deci asta-i partenera mea de antrenament: are aproape şapte kile şi-mi rupe braţele frecvent. Dar îmi dă mereu siguranţa – plăcut sentiment – că am tot ce-mi trebuie ca să mă simt excelent! Acum zi-mi tu: sunt sau nu normală să car toate astea în geanta de sală?

Share