Șapte obiecte cu temei în creşterea copiilor mei (II)

cumparaturi pentru bebelus

După cum spuneam în prima parte a acestui articol – vezi aici – mulţi dintre viitorii părinţi pleacă la cumpărături pentru primul lor copil într-o stare de confuzie amestecată cu panică şi, mai ales, dorinţa de a acoperi orice posibilă nevoie a viitorului membru al familiei, astfel încât fac găuri considerabile şi inutile în buget, umplând casa cu tot felul de lucruri pe care le vor folosi foarte puţin spre deloc.

Aşa că am făcut propria listă de obiecte extrem de folositoare în creşterea celor doi copii ai mei, ca să ofer un punct de pornire tuturor celor ce se vor vedea învestiţi în funcţia de părinte nu peste mult timp. Data trecută am povestit despre sistemele de purtare şi caruselul muzical, iar astăzi continuu cu:

Sistemul de monitorizare video

Nu e vreo mare inginerie, ci un dispozitiv din acelea cu camera video montată în camera copilului şi o staţie de emisie-recepţie care comunică cu camera printr-o reţea de tip wireless. Nu este nevoie de Internet pentru folosirea lui, ceea ce a reprezentat un mare avantaj la călătoriile în străinătate, de exemplu.

Iniţial, primiserăm împrumut unul de la Avent, dar a trebuit să-l returnăm, astfel încât am cumpărat o ieftinăciune, cu un ecran mult mai mare decât al modelului folosit anterior şi la bani mult mai buni.

monitor videoSursa foto

Are o antena destul de scurtă şi nu bate pe distanţă prea mare, dar pentru noi a fost suficient să ne supraveghem bebeluşul (pe fiecare, la rândul lui) din camera alăturată sau chiar de la un alt etaj atunci când eram cazați la hotel și mergeam la restaurant, de exemplu. Da, mereu cerem cameră la hotel cât mai aproape de restaurant, ca să putem folosi acest sistem de supraveghere. Am trecut aşa liniştiţi şi prin câteva nunţi.

Dar, în primul rând, ne-a salvat de multe clipe de stres atunci când vedeam pe ecran, de exemplu, că cel mic se agită un pic în somn, nicidecum că s-a trezit şi ar trebui să intervenim. Îl recomand din plin pentru liniştea proaspeţilor părinţi şi îl prefer camerelor video care transmit online via aplicaţii de tot felul, pe telefon, tabletă etc.. Ce te faci atunci când n-ai semnal la telefon sau n-ai acces la Internet?

 

Sacul de dormit

Este singurul lucru de pe această listă care nu numai că mi-a fost sugerat de un alt părinte, ci, mai mult, de un om foarte priceput într-un domeniu extrem de important al puericulturii: somnul copiilor. Am fost la un seminar la Monei Ciurezu, primul specialist român de gen (o găseşti aici), unde am aflat şi despre minunile pe care sacul de dormit le poate face pentru bebeluşi şi părinţii lor adesea extenuaţi (treburi pe care le-am citit ulterior şi într-un manual de crescut copiii pe la finlandezi):

977027_10201624703720894_1680458647_o

  • Copilul nu se mai dezveleşte, deci nu se trezeşte de frig;
  • Copilul n-are cum să se sufoce pentru că n-are cum să-şi tragă sacul de dormit peste faţă, oricât de agitat ar dormi; în cazul ăsta, părinţii dorm mai liniştiţi și, după cum bine se știe, starea părinților se transferă și asupra celor mici;
  • Copilul are mişcările restricţionate cât de cât, deci nu mai poate face haos în perioadele de creştere – atunci când îşi exersează în timpul somnului mişcările învăţate ziua (se rostogoleşte, se ridică în fund, în picioare etc.), ceea ce înseamnă că se trezeşte mai puţin;
  • Copilul doarme mai liniştit pentru că spaţiul relativ strâmt al sacului de dormit îi dă acea senzaţie de protecţie care îi aduce aminte de mediul intrauterin, relaxându-l.

Am întâlnit părinţi care spun despre copiii lor cu probleme de somn că sacul de dormit nu a fost o soluţie pentru ei, dat fiind că cei mici nu l-au suportat. Ca să accept o asemenea concluzie, eu întreb mereu părinţii: l-ai folosit de la început? şi l-ai folosit cel puțin trei săptămâni, pentru ca cel mic să se învețe cu el?, iar din aceste două condiții, a doua este mult mai importantă decât prima, pentru că un copil are nevoie de constanță și caracterul predictibil al programului său zilnic. Bine, în afară de asta mai există şi posibilitatea ca sacul de dormit testat pe copil să fie prea subţire sau prea gros pentru temperatura din camera unde cel mic doarme.

Detalii suplimentare despre parametrii sacilor de dormit și sfaturi pentru achiziţia şi folosirea lor poţi citi aici, într-un articol scris tot de mine.

 

Scaunul de masă Antilop de la IKEA

E minunat. E cel mai simplu şi mai util şi mai manevrabil şi mai uşor de curăţat scaun de copil ever. Başca, dai pe el gen doi lei. Hai, trei, dacă ataşezi şi tăviţa. Noi avem două bucăţi proprii şi unul împrumutat, care stă la bunici, pentru dăţile când mergem în vizită. Nu plecăm niciodată nicăieri fără un scaun de la IKEA în portbagaj, mai ales în călătoriile în ţară, că nu toate restaurantele şi hotelurile de la noi s-au învăţat cu românii ce călătoresc în familie, cărora ar trebui să le asigure măcar un minim de confort.

Când am început diversificarea cu Tudor, băieţelul cel mare, am avut un alt model de scaun, mult mai arătos, cu multe funcţii – se lăsa pe spate, şezutul se ajusta după nevoie… dar şi mai masiv, greoi, cu husă de textil; după ce mi-am stricat de tot mâinile curăţându-l la trei mese pe zi şi după ce m-am cocoşat cărându-l de colo-colo, am capitulat în faţa scaunului minimalist de la IKEA, căruia i-am rămas fidelă şi până acum. Oricum, pe măsură ce-ţi creşte copilul sau faci mai mulţi, te îndrepţi tot mai hotărât spre simplitate în orice ţine de creşterea lor. Numai la haine, nu ştiu cum se întâmplă, de mă complic tot mai mult…

 

Scoica auto

În afară de faptul că ne-a ajutat prin principalul ei scop de utilizare – acela de securizare a bebeluşilor, încă de la naştere, în timpul călătoriilor cu maşina, scoica ne-a fost de mare ajutor şi în alte contexte. De exemplu, la restaurant, când copilul era prea mic să stea în fund, iar ca să mănânci liniştit cu un bebeluş în braţe nici nu se pune problema. Aşa că întotdeauna cel mic a stat cu noi „la masă”, în scoică, ori dormind, ori jucându-se cu maimuţele atârnate de mânerul ei, ori trăgând din biberon. Am folosit-o din plin şi acasă, tot pentru inclus kinder-ul în mesele în familie sau ca să-l ţin alături şi să interacţionăm când mai aveam de lucru la calculator.

12294761_10205178343319663_8456973953654856497_n

Aşa că recomand viitorilor părinţi aflaţi la cumpărături pentru bebeluş să ia în calcul tipurile de cărucioare 3-în-1, care au şi scoică (pe lângă landou şi scaunul sport), pentru că e tare la îndemână să umbli cu şasiul de căruţ în portbagajul maşinii, să parchezi la restaurant sau whatever unde ai treabă şi să montezi copilul cu scoică cu tot direct pe el. Landoul e foarte greoi pentru astfel de mişcări, iar scaunul sport poate fi folosit după vârsta de aproximativ şase luni, când ăla micu’ stă în fund bine de tot.

 

Pătuţul pliant

Pentru că niciunul dintre copiii noştri nu a dormit cu noi în pat, încă de la naştere (să trecem peste judecăţile legate de, pur şi simplu aşa s-au aranjat lucrurile), n-ar fi putut fi altfel nici în călătorii, astfel încât pătuţul pliant a fost mereu printre bagajele noastre. Mereu am întrebat la unitatea de cazare dacă e loc în cameră pentru un pătuţ de copil şi, la nevoie, am rearanjat mobila astfel încât să facem. Aşa, eu şi soţul am dormit mereu liniştiţi şi în deplasare, fără un companion de pat care să mişune toată noaptea printre noi şi fără grija că cel mic se rostogoleşte din vreun pat sau canapea.

Iar când a apărut şi-al doilea, nici nu de punea problema să-i culcăm în acelaşi pat, aşa că la hoteluri foloseam pătuţul pliant pentru cel mare şi un pat separat de al nostru pentru cel mic – prea mic încă să facă scheme în somn. În plus, am putut folosi oricând pătuţul pliant drept ţarc de joacă sau pentru securizat copilul măcar timp de câteva minute, atunci când, de exemplu, bărbatu-meu era dus după cafea, iar pe mine mă tăiau nevoile de intrat în baie. De exemplu. Bine până a învăţat să deschidă fermoarul de la ţarc şi să-mi bată în uşa de la baie…

 

Nu zic că n-am fi supravieţuit şi fără logistica asta, dar, dacă tot sunt oamenii porniţi să cheltuiască un ban cu ocazia extinderii familiei, de ce să n-o facă pe lucruri cu adevărat folositoare?

 

Sursa foto articol

Share