Vrei linişte, fato? Bagă pauza de gelato!

femeie se ascunde de copii

Aceasta este povestea a uneia, în special, şi, în general, a multor după-amieze de weekend când ambii copii sunt acasă, iar noi, adulţii, am lua-o la cea mai sănătoasă… fugă.


Ies de la sală udă pe cap și cu doar jumate de sprânceană dreaptă colorată, nu mai stau acum de retuşuri că, oricum, nu mai contează, mă sui în maşină şi merg direct acasă, numai să mai prind măcar 20 de minute de linişte până se trezesc ăştia.

Parcă weekend-urile sunt cele mai grele, avem de petrecut toată ziua cu copiii, iar somnul de prânz nu mai e de mult invenţia aia divină care îi ajută pe cei mici să crească frumos şi echilibrat; ci este, în primul rând, gura de relaxare care ne ajută pe noi să n-o luăm cu capul deocamdat’. Eu, când aud despre copii de vârsta lui Tudor care refuză să doarmă la prânz ori păstrează acest obicei doar pentru grădiniţă, îmi fac cruci cu limba şi aduc osanale Universului că la noi se-ntâmplă, încă.

O mie de lucruri îmi propun mereu pentru pauza asta de prânz: să muncesc la calculator, să merg la sală, să-mi fac unghiile, să pun rufe la spălat, să citesc, să-mi întind părul, să fac curat în baie, să repar toate hainele rupte, destrămate sau făr-un nasture care se tot adună într-un teanc scos din circulaţie de atât de mult timp, încât nu şi-au prins sezonul la purtat, să dorm, să dorm, să dorm… Lucruri din astea, care nu trezesc copiii.

Însă, în general, sunt atât de praf după prânz, după ce-am terminat cu mâncatul, strânsul mesei, frecatul gresiei după eternul show exploziv al lui Victor cumâncarea, încât nu-mi vine-n minte decât cea din urmă opţiune.

femeie obosita se relaxeazaSursa foto

Weekenduri nenumărate cu speranţe de linişte tulburate

Dar azi am lăsat vasele murdare turnuleţ pe maşina de spălat şi-am fugit la sală, până nu mă ia moleşeala. Creier pentru scris oricum nu mai aveam, după o dimineaţă în parc, plină de: „mami, vreau apă!”, „mami, când mâncăm fructe?”, „mami, de ce Andrei nu vrea să se joace cu mineeee?”, „mami, vreau la leagăn!”, „mami, vreau să umblu desculţ prin parc!”, „mami, Radu mi-a luat bicicleta” sau „maa-maaaaa, e-te, e-te, e-teeeee!!”- mergând întins cu braţul săgeată spre balansoar, ceea ce în limbajul lui Victor înseamnă „mami, vreau să te dai cu mine!”. Am fost strigată în multe feluri la viaţa mea – am şi scris despre asta aici –  dar „mami, mami!” a bătut, de departe, toate recordurile de frecvenţă, tonalitate şi insistenţă în adresare. Şi la creieri măcinare. Deşi am copii de numai patru ani, am activat ca „mami, mami!” mult mai mult decât sub toate celelalte denumiri de când mă ştiu. Aşa că nu puteam compune nimic memorabil în starea aia, sala a fost cel mai productiv lucru pe care-l puteam face pentru mine.

Încerc să bag uşor creia-n uşă, cu spaima că Victor stă cu urechea ciulită şi dă drumul la trompetă odată cu primul zgomot din afara camerei lui. Pe bune, Tudor n-o ardea chiar aşa câine de pază când era mic, îşi vedea de somnul lui, acolo! … Ce vorbeşti, frate? Ca de obicei, nu pot descuia uşa! Băi, doar i-am spus de-o mie de ori: „Vezi la cheia asta, vezi la cheia asta, că agaţă!” şi mă trec toate apele până intră de tot. Eu cicălesc, eu aud, probabil tot eu va trebui să rezolv până la urmă…

Hai, c-am intrat, mă extrag silenţioasă ca pârşul din adidaşi, las jos rucsacul de sală şi, în avântul meu spre minutele de libertate rămase, dau cu ochii de primul obstacol în calea liniştii mele: bărbatul lucrează la masa din living. Mă rog, aşa presupun; el, de fapt, e încercănat, ciufulit şi pierdut în faţa laptopului.

– Ce faci?

– Uite, mă termină facturile astea…

– Dă-le naibii!

– Daaa, simplu să zici. Pleacă contabila în concediu şi mi le-a cerut mai devreme. Acu’ s-a trezit şi ea să-mi spună…

Nu mă pricep, dau să plec mai departe.

„Maaaa-maaaaaa!”, răsună de după prima uşă închisă. S-a activat trompeta. „Maaaa-maaaaa, maaa-maaaaa, maaaa-maaaaaaaa!”, tot mai tare şi mai lung.

– Auleu, du-te la el că-l trezeşte pe Tudor!

– Da’ du-te tu! Vreau şi eu să-mi desfac rucsacul, să mă schimb… – dacă tot nu mai era loc de huzureală, măcar arunc scuza ideală.

– Haide, că sunt praf, poate reuşesc să prind şi eu juma’ de oră de somn până se trezeşte Tudor!

– De ce n-ai dormit cât am fost plecată??

– Băi, tu n-ai auzit c-am avut treabă?!

„Maaaaa-maaaaaaa, maaaaa-maaaaaaa, maaaaaa-maaaaa!!!”, trompeta Pământului, ăsta ar fi fost bun în Evul Mediu, pe timp de război.

femeie obosita suparata deschide usaSursa foto

Ne-a scăpat o gustare de un haos mare

Intru uşurel la el în cameră, de parc-ar mai fi contat zgomotele medii în comparaţie cu decibelii lui.

– Bilibuţă, de ce nu mai dormi?? Şi de ce ragi atât??

Copilul rubensian râdea cu faţa luminoasă de floarea-soarelui crăcit în pătuţ şi cu biberonul gol de apă agăţat de incisivi. „Mamaaa-mamaaaa!”, chicotea acum printre dinţi, uitându-se peste cap la mine. Zici că l-a apucat pe Dumnezeu de-un picior, cu atâta fericire umpluse incinta. Cum să nu-l iubeşti pe ăsta?? Cum să nu-i ierţi trâmbiţa, oricât de enervantă ar fi?

– Hai, să te schimb de scutec…

Şi-n timpul acestei operaţiuni care necesită maximă atenţie, operativitate şi simţ creativ ca să n-ajungă scutecul încărcat, din nou, ori pe jos, ori în aria de forfoteală a mânuţelor mereu curioase, liniştea din spatele meu se tulbură într-un mod care-mi răpeşte orice speranţă de relaxare pentru următoarele ore bune ale zilei:

– Mami, e tot weekend?

Tudor făcea echilibristică pe pragul camerei, cu sticla lui de apă şi Mickey Mouse la subraţ. În fundal se profila freza disperată a lui taică-său.

– Da, Tudor, e tot weekend. De ce?

– Vreau să mă uit. (adică la filmuleţe pe YouTube, e în faza filmelor româneşti vechi despre bătăliile lui Ştefan cel Mare şi, de curând, i-a fost prezentat Stăpânul Inelelor care, desigur, a devenit un )

– Tudor, ştii că nu poţi să te uiţi, că s-a trezit Victor şi el n-are voie. Şi-apoi, te-ai uitat şi ieri!

– Dar eu vreau să mă uuuuuuuuiiiiit!!!, iar dezamăgirea lui se manifesta şi mai zgomotos decât trompeta lui frate-său, doar că pe înalte.

– Iar eu vreau să doooorm!!, îl îngâna taică-său, mai în serios decât glumă.

– Lasă-mă în pace, nu mai zice aşaaa! Eu vreau să mă uit!

Evident, Victor, proaspăt eliberat de un disconfort, se alege cu altul: miaună frate-său, începe şi el. Vorba maică-mii, şuierată printre dinţi adesea în copilăria mea: parcă eram „la casa de nebuni”. Nici nu-mi mai pasă cum s-au topit opţiunile mele de relaxare, acum fac calcule cum să-i relaxez p-ăştia.

– Auziţi, nu vreţi voi o gustare?

Tudor deschide un ochi suspicios din grimasa de plâns.

– Ce gustare, maaaami?, întreabă tânguitor, ca şi cum n-ar vrea să renunţe la scandal deocamdată, că poate nu-i place gustarea.

– Ce gustare?, mă-ntreabă din ochi bărbatul. Fac cu capul către congelator. Se prinde. „Aaaaaa”, spun ochii lui beliţi. Deodată, nu mai pare nici el aşa de terminat.

– Ce gustare, maaaami, zi-mi odatăăă!!, porunceşte Tudor tot mai puţin plângăcios, cu frate-său la subraţ, care se potolise instant odată cu el.

– O gustaaaareeeee! – hai, că şi mie-mi place să mă joc cu focul, dar e prea simpatic Ştefan cel Mare ăsta mic şi iute. Ia loc pe scaun, îţi arăt imediat.

Şi-am scos turnuleţul ăsta de torturi gelato Siviero Maria din congelator: Affogato all’amarena (cu sirop de cireşe amare), Pistacchio (fistic) şi Cioccolatissimo (cu ciocolată şi decoraţiuni din ciocolată albă şi neagră). Jur că n-am văzut soarele ieşind mai repede pe cer decât pe faţa lui Tudor, în momentul ăsta. Poftim poză, drept dovadă. Merita imortalizat momentul.

gelato siviero maria gustare familie

Eram sigură că aşa o să i se schimbe starea odată ce-o pun pe masă. Adică, la orice oră şi-n orice context l-ai întreba pe acest copil ce-i place să mănânce cel mai mult pe lumea asta, pastele pot sau nu să apară în top, dar îngheţata are locul ei obligatoriu.

Normal, s-a prezentat şi Buflea la petrecerea ad-hoc, deşi, în general, nu-i dăm dulce pentru că-i prea mic. Şi pentru că, de obicei, îl scuipă – dacă nu e vorba de fructe, desigur.

gelato siviero maria liniste copii

De data asta, însă, văd că s-a-nfipt în cutia cu gelato de fistic, râuri-râuri îi curgeau pe burtă şi se opreau în scutec. Iar el nici gând să scuipe; a tot forat până jos l-am dat.

gelato siviero maria fistic cirese amare ciocolata

gelato siviero maria gustare copii

gelato siviero maria fistic cirese amare ciocolata gustare

Deşi majoritatea adulţilor identifică kinder-ii cu dulciurile şi, mai ales, ciocolata, noi trăim în bula aia în care astea sunt excepţia, nu regula. Tudor n-are liber la deserturi zilnic, cât despre ciocolată – o cunoaşte mai mult din pozele de pe ambalajele produselor pe care le vede pe raft, la magazin, sau în mâna altor copii.

Dar de data asta se vedea că se abţine tare greu să n-o ceară. Adică e un copil foarte resposabil şi disciplinat, ştie c-am făcut deja o excepţie de la regula fără dulciuri cu gustarea lui preferată, dac-ar mai fi cerut şi de ciocolată… simţea el că-i deja prea mult. Dar tot galeş se cerceta cum arată cutia. Şi păcat era, că se dezgheţa…

gelato siviero maria cioccolatissimo gustare familie

– Tudor, vrei şi de ciocolată, să vezi cum e?

– Da! Dar numai o cupă, da?

– Numai o cupă. Uite, îţi pun câte două de fistic şi din asta cu fructe.

– Mulţumesc, mami. În momentul acela, era cel mai recunoscător, dar demn şi serios copil din lume.

tudor baiat mananca gelato siviero maria

baiat mananca inghetata gelato siviero maria

Era aşa o linişte în casă, că m-am făcut că n-o observ, să nu se spargă norocul. Descoperisem reţeta pauzei absolute în familie.

familie copii mananca inghetata gelato siviero maria

familie copii inghetata gelato siviero maria

mama copil inghetata gelato siviero maria

mama copil inghetata gelato siviero maria fistic cirese

Evident, a primit şi fotograful ceva dulce, că eram eu destul acritură că nu stau ăştia micii locului.

mama copil tata inghetata gelato siviero maria

Ne-am luat cu pozele, cu linsul de gelato şi ne-am venit în fire abia când am dat cu linguriţa de fundul cutiei de fistic şi cu ochii de băltoaca verde din dreptul buricului lui Buflea, urcat pe piciorul meu la masă.

familie gustare inghetata gelato siviero maria

mama copii cearta inghetata gelato siviero maria

Am dat semnal pentru final de gustare şi nimeni n-a mai protestat. Nimeni nu s-a mai tânguit că e obosit, plictisit, părăsit. „Gata, mai mâncăm şi altă dată, da? Hai, că eu m-apuc de strâns pe-aici, voi mergeţi să vă-mbrăcaţi! Mai ieşim şi noi azi din casă?”

Până una, alta, Siviero Maria ne-a salvat după-amiaza şi ne-a încărcat bateria cu emoţii bune. Mai vedem noi pân’ la culcare, dacă iar ne vine să fugim în lume…

bebelus mananca inghetata gelato siviero maria

Sursa foto articol

Share