În seara asta fac un an de Body Pump. Un an de când am fost băgată, printr-o glumă, la acest antrenament – vezi şi râzi aici. Aia a fost una dintre serile de cumpănă din viaţa mea, în care mi-a murit teama că ies din zona de confort a corpului meu şi mor de-adevăratelea.
Din seara aia am început s-o construiesc pe „Xena” care am ştiut mereu că sunt şi se pare că asta n-a intrat deloc în conflict cu feminitatea mea, dat fiind că bărbatu-meu îmi spune „Acum arăţi cel mai bine din toată viaţa ta”. Nu că e bărbatu-meu şi c-am făcut doi copii cu el, dar sunt suficient de critică cu mine însămi încât să-l cred.
Prin urmare, vreau să aduc o scurtă odă acestui antrenament enumerând modurile în care m-a schimbat – şi nu-i vorba (doar) de fizic:
1. N-aş fi crezut c-o să-i rezist dac-aş fi stat să-l urmăresc de pe margine. Dar, uite, soarta m-a obligat să intru în hora asta, aşa c-a trebuit să dansez până la capăt. Începând cu a doua oară, am vrut să dansez până la capăt.
2. N-aş fi crezut c-o să devin dependentă de Pump, astfel încât să pun orice altceva pe hold în fiecare marţi şi vineri seară pentru el. Chiar şi evenimente de fashion şi beauty, OMGeeee!!
3. N-aş fi crezut vreodată să am certuri cu bărbatul că trebuie să fie acasă la oră fixă, să vadă de copii cât semnez eu condica la World Class.
4. N-aş fi crezut că o să-mi sune tracklist-ul în cap la ora la care ar fi trebuit să fiu acolo şi nu eram – iar dăţile în care-am absentat pot fi numărate până şi de Tudor, cu posibilităţile lui aritmetice limitate, şi până şi alea s-au întâmplat din motive extrem de întemeiate.
5. N-aş fi crezut vreodată câtă bucurie îţi pot aduce comunitatea şi valorile ataşate unui antrenament. Totuşi, vorbim de un antrenament mai „în vârstă” decât unii dintre cei care îl practică: a împlinit 25 de ani în octombrie, se întâmplă worldwide, cu milioane de participanţi şi zeci de mii de instructori, cu aceeaşi coregrafie în toate cele 100 de ţări care-l găzduiesc. Cum ar veni, dacă plec în delegaţie în China şi mă nimeresc la un Pump, ştiu ce-am de făcut. Din păcate, nu voi înţelege glumele instructorului.
Apropo de asta, uite un video feelingos despre fenomenul BodyPump, filmat cu ocazia lansării versiunii 100 a acestui antrenament.
6. N-aş fi crezut vreodată că voi merge mai dreaptă decât mergeam eu în general, în viaţa mea. Sau credeam că mergeam.
7. N-aş fi crezut vreodată c-o să investesc în echipamente şi suplimente destinate susţinerii activităţii fizice intense.
8. N-aş fi crezut vreodată c-o să-mi placă să-mi supun corpul la atâta durere. Şi să mai pun ceva pe bară atunci când îl simt că s-a învăţat cu greul. Şi să fac geno în baie când îmi mai trăsneşte, de dorul unui BodyPump.
9. N-aş fi crezut vreodată că o să mă uit în oglinzi fără jenă în timpul antrenamentului, aşa cum trebuie, de fapt, să se întâmple, pentru corectarea posturii şi a execuţiei.
10. N-aş fi crezut vreodată că un instructor ar putea să mă inspire să-mi placă lucruri despre care-aş fi scuipat în sân a „Doamne fereşte!” până atunci. Ceea ce doresc oricui mai are o jenă să se apuce de sport într-un mod organizat: un instructor datorită căruia şi pentru care să vrei să faci mai mult.
Dac-am slăbit? Normal c-am slăbit, în general asta se întâmplă de la mişcarea intensă, nu? Cam 600 de calorii arzi într-un BodyPump, ar fi cazul să (mai) slăbeşti. Dar ştii foarte bine că trebuie să-ţi pui frână la pofte şi măsură la farfurie, nu să te culci pe urechea în care-ţi sună „fac sport” cu o găletuşă de aripioare picante în poală. Nu, frăţică! Faci sport? Păi, nu-ţi bate joc de efortul tău. Asta una.
A doua: Body Pump nu-i pentru cine vine la sală cu un singur şi radical target: scăderea în greutate. Du-te la cardio dacă vrei cu disperare slăbit. Ăsta e un antrenament de forţă pentru tonus muscular, pentru definire, pentru lucrul pe grupe de muşchi – evident, în parametrii feminini ai problemei în ceea ce mă priveşte. Când devii dependent de Pump nu te mai sui pe cântar, ci îţi monitorizezi procentul de grăsime corporală, te lupţi cu centimetrul, nu cu kilele. Iar în timp îţi admiri proporţiile, nu oasele ieşite pe ici-colo; crede-mă, o să te intereseze mai mult că scrie 36 pe etichetă la Zara decât 56 pe cântar. Zic aşa, raportându-mă la dimensiunile mele…
Că veni vorba, asta ar fi a 11-a: n-aş fi crezut vreodată că voi merge la sală cu alt scop decât acela de a slăbi. Da, ştiu, toată lumea bagă placa aia cu sănătatea, dar, hai, să fim serioşi, câţi asudă la sală cu ea în frunte?
Mai bine merg pe mâna uneia dintre glumele preferate ale instructorului meu: „Ce vreţi să fiţi peste ani, nişte bunici simpatici, la care nepoţii să vină cu drag, sau nişte bătrâni nesuferiţi?”.
As simple as that.
Credit foto: Alex Mazilu
Mulţumesc World Class InCity pentru ajutorul acordat la realizarea şedinţei foto.
No Comments