De dimineaţă, am petrecut vreo oră jumate în Pădurea Băneasa la o acţiune de ecologizare a traseului de alergare folosit de Băneasa Trail Run. Văzusem pe Facebook c-or să facă azi curăţenie şi m-am înscris, cu gândul să merg cu bărbatul şi cu copilul cel mare, să se obişnuiască şi el cu treburi din astea şi să le dea Join fără ezitare când i-or ieşi în calea lui de om mare.
În amploarea totală a demersului, noi mare brânză n-am făcut, că, din cei cinci kilometri repartizaţi grupului „cu copii” unde ne-am încadrat, am parcurs vreo trei, să zic. „Uite, tati, ce buturugă! Uite, mami, flori de diverse culori! Vreau să mergem pe urmele de camion!” şi, uite-aşa, ne-am rătăcit de ceilalţi şi-am luat-o după ureche în direcţia spre maşină, aproximativ.
Cu toate astea, pe unde-am trecut – lent şi cu explicaţii, dar am trecut – ne-am făcut treaba cât de conştiincios posibil, astfel încât am umplut cei trei saci de 60 L pe care i-am primit de la organizatori, plus unul de rafie găsit pe parcurs, abandonat cu vreun kil de gunoaie-n el.
Te distrezi, faci mişcare, copilul oboseşte tare
Bărbatu-meu a fost cam nervos la-nceput, că i-„am făcut program sâmbătă dimineaţă” fără să-l anunţ din timp, „numai ca să faci tu un articol pe blog despre asta!” – „Nu fac, frate, niciun articol! E o chestie de educaţie civică, o chestie care se face în familie!” – şi, iată, c-am ajuns tot aici (dar jur că n-aveam asta-n plan!), pentru că am descoperit 10 motive absolut întemeiate pentru care să mergeţi să curaţaţi un spaţiu verde de la mare la mic:
- Salvezi Pământul (măcar un pic). Chiar dacă bărbatu-meu zice că „asta n-o să se termine niciodată”, adică jegul lăsat de om în natură, cred că fiecare dintre noi care se preocupă cât de puţin de această problemă face o schimbare. Cu o floare nu se face primăvară, dar ia mergeţi voi prin păduri zilele astea, să vedeţi câte flori sunt!
- Înveţi copilul cu natura. Oricât ai merge cu ăla micu’ la locurile de joacă din parcuri, la Grădina Botanică, la Antipa, la zoo, la Ferma Animalelor, tot nu se compară cu feelingul adevărat de natură pe care-l ai într-o pădure sau într-un petec de crâng dintr-un parc mai extins – cum e Insula din Herăstrău, de exemplu. Iar când scopul e să iei natura la mână tufă cu tufă, să vezi atunci conectare – remarcă orice tip de floare!
- Înveţi copilul să aibă grijă de mediul înconjurător. Cred că un copil care creşte cu imaginea părinţilor săi curăţând natur şi cu amintirea zilelor în care făcea şi el asta alături de ei nu poate deveni un adult care-şi lasă deşeurile în alte locuri decât cele special amenajate. La orice vârstă şi-n orice etapă a vieţii sale va fi, i se va părea la fel de normal să păstreze curăţenia şi acasă, şi pe-afară.
- Îi faci poftă de mâncare. Nu era nici prânz când am ajuns acasă şi deja zicea că-i e foame şi somn. Need I say more?
- Îl oboseşti bine de tot. Idem punctul patru.
- Te recreezi. Jur că n-am mai auzit păsări cântând pe-atâtea tonuri din concediul de-astă vară, de la munte. Ce fac ciorile şi pescăruşii deasupra tomberoanelor din spatele blocului nu se pune.
- Faci mişcare. Păi, faci, frăţică, faci. Că, ori te-apleci cu frecvenţa gunoiului reperat – iar românul pare a fi insistent rău în zona asta, ori exersezi pasul piticului şi ciuguleşti dreapta-stânga pe traseu, ori te spargi în geno şi fandări la fiecare câţiva metri. Eu îţi recomand cele două metode din urmă, ca să nu-ţi rupi spatele. Iar dacă te bazezi că pui copilul să ţi-aducă gunoaiele la botul sacului, că tot e mic de statură şi nu se-apleacă prea mult, ia-ţi gândul. Merge de maxim 3-4 ori schema.
- Extenuezi febra musculară pe care-o ai la picioare şi fund. Ca şi cum aş fi făcut un antrenament şi azi.
- Observi că în România se face planificare familială din plin. Jur că n-am văzut în viaţa mea atâtea ambalaje de prezervative câte-am găsit în ora asta şi jumătate de strâns gunoiul în pădure la Băneasa! Dau celor de la Timpuri Noi dreptate întru totul. Oi fi făcut eu prea puţin sex la viaţa mea, dar jur că am găsit multe rău. N-am putut să nu remarc monopolul pe care un anumit brand îl are asupra coitului protejat în această zonă – destul de ieftin, totuşi, dacă e să mă iau designul de ambalaj. Între ele s-a remarcat un singur Durex şi vreo trei nuş’ ce colorate şi dreptunghiulare, poate ştiţi voi.
- Te amuzi. Fie că replicile copilului la fiecare nouă interacţiune cu natura sunt savuroase – „Ne-am pierdut în pădure? La fel cum s-a pierdut îm pădure lupul din povestea cu cei trei purceluşi?” şi-a trebuit să stau să explic sensurile verbului „a se pierde”; fie că te hlizeşti când dai peste deşeuri „deocheate” şi schimbi impresii cu bărbatul, fie că-ncerci să-ţi imaginezi o poveste care-ar avea ca rezultat sticla aia de Sana rătăcită printre copaci, fie că te înmoi când descoperi specii de flori din care bunicul îţi făcea coroniţă în copilărie, tot ţi se ridică moralul odată ce-ai păşit într-o pădure oarecare, la ecologizare.
Chiar şi cu efuziunea primei jumătăţi de oră, fii-meu n-a adunat cine ştie ce în sac, tot noi l-am umplut, până la urmă. Îl întreb acum, în timp ce scriu, să văd cu ce-a rămas din acţiunea de azi:
„Tudor, ţi-a plăcut la pădure?”
„Îhâm.”
„Ce ţi-a plăcut?”
„Să mă plimb şi să adun gunoaie. O să mai mergem să mai vedem floricele!”
Deci multiple target-uri atinse.
Weekend plăcut!
PS Având în vedere că „Nu fac, frate, niciun articol!”, n-am făcut nici poze doveditoare de la locul faptei. Mai bine, că n-aş mai fi fost vigilentă în treaba pentru care m-am dus acolo.
LATER EDIT
Au apărut şi nişte foto la începutul acţiunii, înainte să ne pierdem de grup, iar fotograful Băneasa Trail Run a fost pe fază. Iată-ne mai jos. Poţi vedea toate pozele de la acţiunea de sâmbătă aici.
No Comments