Auntie C. o bate pe Cher!

Matusa-mea rocks!! Bine, all my aunts rock (una e desteapta, una e frumoasa, una e ghidusa, una – RIP – a fost mana de fier – deci le-am mostenit pe toate :D).

Dar auntie asta de care zic e in felul urmator: ruleaza pe 68 this fall, locuieste in buricul targului aka Buc. impreuna cu Toto, pekinezul matusalemic, pensionara cu norma intreaga ca baby-sitter la un kinder, rastoarna muntii din loc si shoppingul din Bucur Obor pe tramvaiul 21, desi e operata pe coloana, diabetica si c-un rest de hipertensiune arteriala. Auntie C. rulz! 😉

Auntie C. m-a luat in gazda si-n ingrijire in 2000, cand am pasit in cele doua facultati de la stat – din care una cu bursa – care n-au fost in stare sa-mi puna deoparte o camera @camin.

In blocul din ’37 de la coltul unde intoarce 21 la Biserica Sf. Ghe. – my type of saint guy – am invatzat arta gospodariei – ca nu stiam decat sa-mi spal kilotzii de mana, precum si skilluri mai importante, gen cum sa vorbesc cu lumea fara sa ma ia la bataie pentru ton & toane. 😉

Toate bucuriile si lacrimile mi le-am varsat „in centru”, la auntie C. si n-avem nicio jena sa ne povestim despre amoruri – ea, mai optzeciste, eu, mai actuale. 😀 Auntie C. a fugit si ea de-acasa dupa dragostea adevarata, careia si-a dedicat viata si fizicul; iar de cand cu filajele securiste, si siguranta i-a fost ridicata la fileu.

Nu i-a fost frica s-o taie in the US in ’87, intr-o vizita la arbore genealogic de sotz, unde-a cunoscut semaforul cu buton, WC-ul care iese din perete la Sears Tower 100 sus si-a mancat rata cu portocale servita de majordom. Again, auntie C. rulz! 😉

N-a vrut acolo de tot, s-a tinut de cuvant, fata de securisti si familie, c-o arde doar in vizite. Stau si ma gandesc: cum era mai bine? Daca ramanea, as fi avut-o bazata in Chicago, maybe, dar la ce folos? Din cauza circumstantelor familiale, am cunoscut-o abia la 19 ani. Plus c-as fi pierdut un maaare interlocutor din viata mea.

Si n-as mai fi avut parte de urmatoarele experiente: plaja pe terasa buric Buc. arzand, etajul 7 mansarda, cu vedere la Casa Poporului; 10 metri garduri peste Bratianu Ave. spre Club A & Backstage, ca moda de-atunci; ocazia de a da dismiss la toate relatiile nesatisfacatoare de amor prin replica pe care-am invatat-o s-o spuna la telefonul fix: „Georgiana s-a mutat, nu mai sta aici” 😀

Auntie C. vine la nunti/botezuri numai cu palarie si, de cate ori o sun s-o intreb de viata (ca la sanatate stiu ca nu sta senzational), imi tranteste ceva de genul: „astept elicopterul sa ma duca la Vegas”. L-a vazut o data atunci, in ’87, da’ crezi ca se potoleste?? 😀

Vreau si eu sa fiu asa la 68: deloc senila, deloc creponata (la trup&suflet), deloc inciudata de o existenta lunga si-o pensie scurta. Da, auntie C. e single, ca barbatul i-a murit. Dar isi are copilul ramas in viata, ma are pe mine, pe restul de frati si nepoti, chiar un stranepot de curand, pe toti prietenii adunati o viata intreaga, de-si inchide uneori telefonul ca a ajuns prea populara si vrea sa stea in linistea ei si-a lui Toto cel matusalemic.

De la capatul central al lui 21, statul a mutat-o pe autie C. in celebrii Gemeni Sitraco de la Natiunile Unite, ca i-a intrat blocul in reconsolidare si stergere de bulina rosie. De la actualul ei geam se vede Dambovita si toate luminile pana la si de pe Unirii. O feerie, dom’le! I-am si zis: abia astept vara, sa ma infiintez dis-de-dimi pentru coffee pe balcon over the river, cu soarele pe sapca. La balcon are usa din aia de salon, de se deschide in doua bucati. Ceva elegant, ce mai! Jur ca uneori o vad pe autie C. cea mai bogata din lume! Sa-mi traiasca! 😉