Săptămâna trecută am ieşit un pic din rutina antrenamentelor de la sală şi a evenimentelor de presă ca să particip la o mini-conferinţă dedicată blogger-ilor – nu exclusiv celor axaţi pe parenting, dar care ating şi nişa aceasta într-o măsură cât de cât demnă de luat în seamă. Ca mine, să zicem.
S-a numit Digital Parents Talks şi promite să fie prima ediţie dintr-un şir de evenimente de gen, având scopul de a ajuta blogger-ii să crească prin diverse tipuri de informaţie despre cum să se mişte mai bine în blogosferă şi printre potenţialii clienţi. Fac zece ani de blogging în noiembrie – merci, merci, ne sărbătorim atunci – şi nu sunt, nici pe departe, cel mai de succes antreprenor de gen de pe „piaţă” (nici măcar de pe nişa de blogging de parenting), deci e clar că am nevoie de nişte cursuri, nu? Bine, nici nu m-am omorât cu aspectul ăsta pân-acum, scrisul de plăcere şi de terapie a fost mereu pe primul loc. Doamne-ajută să rămână aşa şi în condiţii de cash, că, altfel, mă las păgubaş.
Vorbitori buni, vorbe prea puţine
Cele două mame super ocupate (deşi asta mi se pare un pleonasm de când o experimentez în propria-mi viaţă) care formează ParentingPR, Lavinia Pavel şi Ana Nicolescu (aka Mămica Urbană) au pus cap la cap acest eveniment într-un mod foarte profi, cu speakeri interesanţi, plini de info şi zvâc, cu sponsori, parteneri, mape de prezentare, sală de conferinţe cu tot ce trebuie, sală de joacă şi animatori-supraveghetori pentru copiii ataşaţi blogger-ilor, acolo unde a fost cazul – şi-au fost destule, având în vedere intervalul orar dedicat evenimentului: 17:30-20:30. Şi, ofc, goodie bags, că ce e viaţa în media fără pişcotăreală?
Ce mi-a plăcut:
- Oratorii şi prezentările lor:
Monica Popescu, PR Itsy Bitsy, care a vorbit despre tipologiile de părinţi din România, pe baza unui studiu comandat de postul de radio şi realizat de Open-I Research. Iată rezultatele pe scurt, ăştia suntem, aşa ne creştem copiii:
Victoria Donos, PR Secom, care a vorbit despre cum ar trebui să se poziţioneze brand-urile faţă de această nouă lume, mereu în schimbare, a blogger-ilor şi comunităţilor ataşate lor. Şi cam aşa le place brand-urilor să scrii, pentru că aşa aşa atrag atenţia publicului:
Alina Stan, coordonator de programe CSR la Orange¸ care a vorbit despre campaniile sociale în blogosferă, despre cum îşi selectează compania bloggerii şi despre aşteptările pe care le au de la aceştia. Plus perspectiva din tabăra noastră:
Alina Avram, Community Leadership Consultant, o tipă plină-ochi de teorie şi exerciţii pe tema comunităţilor, care a încercat să ne facă să ne lămurim singuri (mă rog, singure, că n-am văzut picior de domn blogger în sală) de locul şi dorinţele noastre în blogosferă. Din păcate, a fost ultimul vorbitor, iar lumea se grăbea pe la casele şi copiii fiecăruia, aşa că întâlnirea s-a suspendat; eu aş fi stat s-o ascult şi să lucrez cu ea încă alte trei ore, aşa de tare m-a prins prezentarea ei. Iată nişte exemple de subiecte pe care era pregătită să le dezvolte în colaborare cu noi:
- Nivelul informaţional al prezentărilor şi discuţiilor. Mi-ar fi fost destul de greu să urmăresc (şi să particip la) o discuţie super-specializată despre blogging, atâta vreme cât pe mine m-a pasionat, până acum, doar partea cu scrisul şi nu cele care ţin de trafic, monetizare sau implicarea în campanii cu client. Prin urmare, am evaluat acest eveniment – şi sper ca şi următoarele ediţii să fie tot pe-acolo – drept unul dedicat blogger-ilor new-entry spre medii, fără discuţii de dragul afişării de pretenţii teoretice, atât din partea speaker-ilor, cât şi a participanţilor doxă de blogging.
- Evident, intervalul orar. Dacă pentru alţii a însemnat o acţiune cu copiii la pachet, pentru mine serile sunt singurele child-free, aşa c-am putut să fiu elevă în voie la acest eveniment.
Ce nu mi-a plăcut:
- Goana speakerilor. Bine, săracii de ei ar fi vorbit mai în detaliu, dar timpul nu le-a permis decât o prezentare galopantă a prezentărilor, cu accent pe punctele esenţiale. Partea bună e că am primit toate prezentările ulterior, să ne mai documentăm acasă;
- Lipsa discuţiilor libere, lipsa sesiunilor de întrebări şi răspunsuri. OK, nu m-am abţinut să mă bag în seamă în punctele de interes maxim şi să-mi lămuresc nişte lucruri, dar nu era conform programului, aşa că n-am putut dezbate pe îndelete. Nu pot decât să sper că organizatorii au observat acest lips major şi-au refăcut strategia de program pentru ediţiile viitoare.
The venue, Conacul Golescu-Grant (aparţine de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sector 6), m-a mai incomodat puţin, că nu-i chiar la îndemână (Aleea Ţibleş 64, undeva după Carrefour Orhideea) şi-am făcut vreo 40 de minute de-acasă pân-acolo, în condiţii de trafic cu ploaie, la oră de vârf. Mă rog, dacă e să se păstreze locul pentru ediţiile viitoare, nu m-ar împiedica să particip. Plec mai devreme de-acasă şi renunţ la pantofii cu toc, să n-o mai ard ca Bambi pe scările de marmură ale conacului. Bine, o mare bilă albă şi grea e faptul că onorariul de închiriere a sălilor conacului se duce, sub formă de produse, către magazinul caritabil Social Exchange. Aceste produse sunt, ulterior, distribuite persoanelor aflate în dificultate înregistrate în catastifele DGASPC sector 6, iar pentru a obţine aceste produse, beneficiarii trebuie să presteze activităţi în folosul comunităţii.
Aşa că abia aştept ediţia a doua a Digital Parents Talks, cică undeva prin octombrie, când vom vorbi (şi asculta, mai ales) despre monetizarea blogurilor. Dacă vrei să fim colegi de seminar, urmăreşte pagina de Facebook a ParentingPR şi înscrie-te la timp. Ştii ce-a zis Victoria Donos, PR la Secom? „Ambasadorii VIP nu mai funcţionează”. Ghici încotro se uită acum brand-urile?
No Comments