African love-story

Fac 30 anul asta. N-am vrut familie, n-am vrut casa, n-am vrut lucruri sa ma lege de un loc. Am aruncat un ochi mai spre vest si m-am bucurat ca in proportie minima stau oamenii la casele lor: most of them cu chirie, deci sunt a typical Western European woman. Cheers! 😉

Orisicat, zic sa fac si eu ceva pentru lumea asta, right? Ca nu sunt sanatoasa si-n putere degeaba, doar spre beneficiul meu egoist. Daca pana la varsta asta tot n-am construit o casa si n-am facut un om (partea cu saditul pomului am rezolvat-o acum ceva ani in niste actiuni de impadurire in munti), macar sa ma achit fata de El Grande G.O.D. cu ceva. 😀

A friend mi-a dat ideea: am aplicat, with all my skills and hopes, la o agentie din UK care organizeaza misiuni umanitare. Sageata ma duceam in: Etiopia, my love, fara shopping la Addis Abeba, ca nu era nicio combinatie de bani, doar pur „samaritanism”. Cu warning de clima groaznica si conditii locative de neimaginat acum, imi asumasem ideea celor doi ani fara machiaj, vopsea de par si cu veceu in curte, mai la stanga de o turma de elefanti. 😉

Doi ani de lectii de predat, micilor etiopieni dezbracati, engleza din afrikaans, limba pe care ar fi trebuit s-o invat in London in traininguri de approx 1/2 an. Traninguri care veneau la pachet cu vaccinuri & calire mentala pentru conditiile vitrege ce vor sa vie in the African age of my life.

Lumea m-a-ntrebat contrariata: „Lasi tot ce ai aici si pleeeci?!!?” Ce am aici?? In afara de colectia de pantofi, gazduita intr-o casa pentru care platesc lunar, nu gasesc acum cu gandul ceva atat de stabil incat sa nu mai poata astepta doi ani pentru o Georgiana noua si mai umanitara. 😀

Cand mi-a venit raspunsul dupa prima aplicare mi s-au inmuiat genunchii sub birou. Pusesem un picior la caldura, deja, si mana pe un trunchi de palmier. Mi-au dat mai multe formulare, teste si intrebari. Mi-au multumit si m-au pus sa astept vreo trei saptamani pentru next stage. Acu doua zile mi-a venit raspunsul final: sunt senzationala, dar, apparently, nu suficient de potrivita ca sa ma prezint mini-etiopienilor insetati de limba engleza. 🙁 🙁 🙁

Again, mi-au multumit frumos si mi-au scris sa mai astept un an. Poate apar misiuni si mai potrivite profilului meu, cine stie, poate fac si a treia facultate intre timp, gen, nu? 🙂 I know, I’m mean, da’ oamenii mi-au trantit usa in nasul visului meu umanitar. Nu-i bai, la anu’ ma prezint again. Si ma gandesc, din nou, ca totul se intampla cu un motiv si abia astept sa vad maretele intamplari care vor urma in viata mea si care mi-au pus bucuria asta pe hold. 😉

GOD, it better be good! 😀 :*