Menu
this is me

Am incercat sa fiu lustra potrivita

De cateva luni tot am un vis. Se face ca sunt o lustra intr-un magazin din ala de corpuri de iluminat, dar nu orisice magazin, ci unul trendy fancy cool glam si glossy ;), in care intra o gramada de lume buna care-si cauta lumina pentru acasa :). Si multa lume s-a interesat de mine, pentru ca sunt o lustra buna, cu un raport pret/calitate foarte corect (sunt cotata destul de sus in magazin); plus ca sunt undeva intre retro si modern, adica adaptabila la multe conditii de interior, si mai clasice, si mai futuriste, dar, sincer, le prefer pe ultimele. Bine, acum, nu toti cumparatorii sunt pe stilul futurist, asa ca am incercat si conditii mai clasice, atunci cand s-a ivit ocazia.

Asa ca multa lume a trecut pe la standul meu: se jucau la butoane, aprindeau becurile, imi cercetau cristalele cica Swarovski (pe care sunt dispusa sa le dau jos pentru conditii de lucru mai futuriste, normal, ma mulez si eu pe tavanul fiecaruia, nu? ca nu tin musai sa-i clipocesc omului in cap cristalele mele daca el nu le sufera, dar in rest e ok cu mine. corect, nu?) Si, ori nu mi-a placut mutra vreunuia, ori in casa la altul nu era feng-shuiul potrivit – din povestiri, ma refer, pentru ca ii pun sa-mi descrie casa, nu ma dau dusa din magazin fara acte definitive 😉 – ori nu se jucau cum trebuie la butoanele mele… ce mai, au fost o gramada de interesati, dar nici macar nu mi-am aprins toate becurile la vederea lor.

Pana a aparut unul mai special. Ce sa zic? Se pricepea sa butoneze la inceput. Dupa aia, s-a si priceput sa-si descrie casa in lumina potrivita, ca poate ma induplec. A apelat la partea mai moderna din mine si m-a convins sa-mi dau jos cristalele. Dupa cum am zis mai sus, nicio problema, daca omul si casa promit, nu? Si tot venea la magazin. La inceput, destul de rar, dar tot aparea macar o data pe saptamana… dupa care de mai multe ori. Uneori ma baga in seama, alteori nu, se ducea la alte lustre. Ce sa fac, lasa-l sa se duca, eu ma stiu o lustra bine, in mod sigur nu voi ramane prafuita in magazin, asta e clar 😀

OK, a vazut ca fasungul meu nu se streseaza atat de tare de indiferenta lui, asa ca a inceput sa vina zilnic. La inceput, mi-am aprins un bec-doua… Dupa un timp de relatie constanta si aglomerata lustra-cumparator, mi-am aprins toate becurile. Zic: poate merita, pun tot la bataie, poate se prinde si sunt lustra care trebuie. Dar tot nehotarat… Plus ca, atunci cand venea la mine, parca vedeam si niste praf de cristale de la alte lustre pe mainile lui. Si, daca asta e posibil pe lume, am devenit o lustra geloasa. Si i-am zis sa ma ia acasa odata, ca altfel, nu mai aprind niciun bec la el!

A zis ca trebuie sa se gandeasca… Am dat din cristale ca nu, dupa aia am dat ca da, dupa aia am dat ca m-am saturat, dupa aia n-am mai dat deloc… si nici el n-a mai venit la magazin, dar a lasat vorba la vanzator ca o sa revina, ca trebuie sa se raceasca un pic dupa atata lumina de la becurile mele… Ca sunt o lustra frumoasa si potrivita, dar prea vreau sa ma intind pe tot tavanul. Si daca se poate face vreo modificare…

De curand, m-au mutat la geam in magazin. Ma uit pe strada tot timpul, poate vine. Intre timp, astia de aici au inceput sa imi faca modificari: mi-au pus niste fire mai flexibile, au scos din becurile alea puternice si le-au schimbat cu unele mai prietenoase, de care nu te sperii, de cristale am scapat de mult, iar acum s-au apucat de fasung… ??? Ce dracu’ mai ramane din mine?!?! Si daca se intoarce asta si zice ca nu-i place nici asa? Ce fac, ii pun pe ashtia sa ma schimbe la loc? Pe bune, cat poate si o lustra sa indure?

Pfuai, ce bine ca ma trezesc in fiecare dimineata si sunt iar eu… Numai ca vine naibii seara si iar ma fac lustra, si iar sunt in magazin…

About Author

Jurnalist, blogger, creator de conținut, instructor de fitness, mamă de băieți.

3 Comments

  • iar nume?!
    15 octombrie 2008 at 10:30 am

    Draga lustra, cine are intradevar de cumparat, o face fara prea multe mofturi si pretentii…Ba ca nu/i place aia, ba aia, basca se mai murdareste cu praf de cristale si de pe la altele…mai da/l naibii de cumparator pretentios, ca va veni odata si unul serios, fara fite si pretentii, care stie ce vrea si atunci vei fi cu o lustra cu acte in regula! Cu siguranta nu vei ramane prafuita in magazin, dar probabil nu s/a ivit cumparatorul potrivit…Ce/ar fi ca pana atunci sa te transformi intr/o tanara inteleapta, frumoasa si puternica, cu picioarele bine infipte in pamant ca sa nu mai stai agatata tot timpul de tavan ba la usa, ba la geam, sa vina sa te butoneze fiecare dupa bunul plac…Iti doresc transformare usoara si rapida! Bafta si mult succes!

    Reply
  • alinutze
    15 octombrie 2008 at 1:58 pm

    Pai cred ca tocmai aici e problema….tu ai incercat sa fii lustra potrivita, desi erai deja. Lasa-l pe el (la modul generic) sa incerce sa devina cumparatorul potrivit!

    PS- ce ma bucur ca te am in lista de mess…ca altfel as fi ratat postul asta, care e absolut genial! 🙂

    Reply
  • gluma
    17 octombrie 2008 at 2:35 pm

    Pana la urma, ce (si cate) poti sa-i ceri unei lustre? 🙂

    Ar trebui sa enunti si o lege (sau corolar) a LUSTRAtiei. 🙂

    Reply

Leave a Reply