Aspectele tehnice ale Craciunului meu

Ca un intro: anul trecut, in drumul de Craciun spre patria preparatelor de casa de porc si a vinului rosu-inchis – Vaslui, that is – PSLK’s BMW cu roti neomologate a facut pana la Buzau; astfel incat, cu trei roti neomologate si roata de bicicleta de rezerva, ne-am intors in mareata capitala unde, in ajun de pus cadouri sub brad, combinatia nefericita de tractiune a fost schimbata intr-una de iarna, de-am putut ajunge, finally, la Vaslui, inaintea moshului. 😉

Asta a fost anul trecut.

Eeee, anul asta, prima ninsoare, care intotdeauna ne prinde nepregatiti – un trend lansat in fiecare an de la primarie, si n-ai cum sa nu-l urmezi, e venit de sus, e la moda – a blocat tractiunea pe spate a BMW-ului in troienele din fata blocului. Cam pentru vreo 4 zile. Dupa ce-a trecut intemperia, PSLK si-a continuat treaba tot cu transportul in comun, ca masina ii adormise de tot ingropata in zapada: baterie ciuciu! 😀 😀 😀

Dezmortit din hibernare, BMWul isi reia drumurile pentru o singura zi: in noaptea de 23 spre 24, cand singura noastra grija ar fi trebuit sa fie ce sa impachetam pentru Christmas @ the country, noi o ardeam extrem, again, la un service pe Fundeni pentru ca, nu-i asa?, e Craciun = e pana!!!! 🙁 🙁 🙁

Condimentata cu un prezon rupt, pana ne-a intins la program de afterhours: ne-am bucurat de sarbatori impreuna cu mesterii locului pana la 4 dimineata. Cand, finally, am pornit spre casa, unde, evident, BMW-ul nu s-a dezmintit, dat fiind ca a dat peste aceleasi troiene: s-a impotmolit. Deci asta era chiar prea mult. Si-n cateva ore eram asteptati @ the country, la degustarea unui Craciun traditional. Slabe sanse….

Dupa cateva ore de somn, ne-am propus sa incepem un nou ajun, sub auspicii mai bune: sub razele blande de soare si cu ajutorul unui mos din vecinatate – o fi fost chiar mos Craciun, care-si scosese cainele la plimbarea de dimineata – masina iese din incurcatura si ne lansam pe cei 30 de kilometri pana la destinatie. Unde am ajuns dupa aproape 3 ore, gratie tuturor bucurestenilor care s-au gandit, si ei, sa plece la drum de ajun. 🙁 🙁 🙁

Dar, odata ajunsi, ne-am incins la tuici si slane, cepe rosii de Buzau si poker, lucruri, de altfel, traditionale pentru un Craciun fericit! Numai ca, PSLK a platit scump tradarea vinului rosu pentru bere, iar singura noastra cheie de la usa de-acasa (restul fiind la respectivul domiciliu) i s-a rupt in gatul unui Carlsberg incapatanat.

Frateeeee, deci asta e chiar prea mult!!! Obligati, de joburile noastre, sa ne asternem, iar, la drum, in prima zi de Christmas, fara cheie de la casa, dar cu un cauciuc proaspat si, deocamdata, neciuruit, am tras la vechea resedinta a lui PSLK din copilarie, in speranta ca minunile lacatuseriei moderne vor ajuta la reconstituirea cheii noastre. Si, ave Maria, chiar asa a fost!! 😀 😀 😀 😀

Asa ca am ajuns la o concluzie: ce sa-mi doresc mai mult de sarbatori, decat s-avem cheie de la casa si patru cauciucuri intacte?? Asa sa ne ajute patronul calatoriilor pe drumurile publice!!