Menu
despre lucruri

Baby-friendly Greece

maxresdefault

Mă întreabă lumea unde-am fost cu familia în vacanţă, că arăta bine din poze, iar kinderul părea fericit. Şi au dreptate. Ba, chiar pot spune că Thassosul nostru a arătat mai bine decât anul trecut, iar ăsta micu’ a fost şi mai fericit acum. Şi asta pentru că n-am mai ales varianta de hotel cu regim de masă, ci de pensiune şi-atât, cu libertatea de a ne alege singuri programul şi ceea ce consumăm.

Deşi am văzut că e o modă să se recomande all-inclusiv-ul pentru familiile cu copii – de parcă pentru asta îţi duci plozii în vacanţă, ca să-i îndopi cu mâncare şi cocteiluri de la pool bar – pentru noi n-a fost deloc o soluţie mulţumitoare pentru că:

a) Nu stăm niciodată în loc atunci când e vorba de vacanţă, relaxarea noastră se petrece activ; aşa că prânzurile oricum ne prindeau pe la taverne, deci am plătit degeaba o masă din start.

b) La all-inclusive-ul grecesc, opţiunile alimentare sunt cam limitate. Adică, merci, m-aş întoarce oricând în Mauritius ori Tenerife numai pentru bufeturile interminabile cu fructe de mare şi fructe exotice, dar la hotelul din Thassos am avut, timp de şapte zile, aceleaşi lucruri la micul-dejun şi la cină, mâncăruri departe de tipicul grecesc, gătite ca pentru români – că era plină incinta, mai ales aduşi de autocare din zona Olteniei, că m-a împins curiozitatea să socializez pe ici-colo. Chestii super fierte, cu disperată nevoie de condimentare, băltind în uleiuri. Şi, din ce-am citit pe forumuri, nu suntem singurii care s-au lovit de asta la hoteluri. Or, la taverne mănânci lux.

Astfel încât, anul acesta ne-am luat rezervările în propriile mausuri (da, din păcate, am adoptat şi acest barbarism) şi-am preferat varianta de pensiune fără regim de masă, dar cu chicinetă, că ne descurcăm noi mai bine.

 

Caută-ţi cazare după nevoi şi după buget apoi

Am început căutările din iarnă, iar prin februarie ne-am hotărât la Kastro Studios, în Skala Potamia, o pensiune cu piscină şi loc de joacă, două feature-uri fără de care am zis că nu luăm cazare. Grecul ne ceruse 60 de euro pe noapte în plin sezon (10-17 iulie) şi, după ce-am sondat Bookingul şi Go Thassos, am zis că-i un preţ corect şi i-am virat avansul.

kastro

Sursa foto

În afară de o „garsonieră” cu chicinetă utilată suficient (veselă, tacâmuri, cană electrică, ibric, tigaie de ceramică, tocător, hotă, plită, frigider încăpător, nu ca cele de hoteluri), omul ne-a mai pus la dispoziţie şi pătuţ pentru ăsta micu’ – bucuria maică-sii, care n-a pregetat să umple spaţiul disponibil din portbagaj cu alte acareturi, evident, foarte importante.

Gazdele au doi copii (o fată de 19 ani şi un puşti de nouă), aşa că ştiu cum să se poarte cu kinderii care le tranzitează gospodăria: sunt prietenoşi, tolerează alergătura, ţipetele, mofturile celor mici, se pun la mintea lor dacă e cazul. Bine, nici noi n-avem cel mai turbulent copil, dar tot l-a înnebunit ăsta micu’ de cap pe patron în fiecare dimineaţă, când îl striga din balcon: „Kostaaaas! Kostaaaas!”, întrerupându-i omului cafeaua.

Prin urmare, am profitat de chicinetă ca să ne luăm micul-dejun pe imensul balcon al garsonierei (cred că era cam cât jumătate din cameră, că încăpeam lejer la masa cu patru scaune, plus scaunul special al lui Tudor – cu care am venit de-acasă, că e uşor de demontat şi transportat – plus jucăriile lui împrăştiate pe jos, plus spaţiu extra), iar prânzul şi cina (dacă mai avea cineva putere şi stomac pentru asta din urmă) pe la taverne.

 

All-inclusive-ul cenzurează educaţia culinară

Nu ştiu alţi copii cum sunt, dar al meu găseşte mereu ceva de mâncare la restaurant. Fie că-i puneam în faţă o supă (de pui şi, respectiv, de roşii au fost cele încercate de noi), legume la grătar sau pane, pui, porc sau miel, cartofi prăjiţi sau mâncare de cartofi cu legume şi brânză, măsline sau salată grecească, paste sau peşte, creveţi, caracatiţă sau midii, n-aveam probleme de umplut burta. Mai nasol e în Grecia cu feţele alea de masă din hârtie pe care le face ferfeniţă de câte ori le prinde.

66

Uite, d-asta nu susţin eu all-inclusive-ul, mai ales dacă eşti cu copilul, mai ales în Grecia: că limitează opţiunile la masă şi nu demonstrează specificul culinar al regiunii. Eu vreau să-mi cresc copilul informat, s-o ardă la modul „When in Rome…”, ştiţi voi; nu să comande piept de pui la grătar cu cartofi prăjiţi oriunde s-ar duce. Aşa că-i pui tot ce se poate (şi-i permite organismul) dinainte-i.

Din toate crâşmele bătute în două ture de Thassos, n-am intrat decât într-una care să n-aibă scaun de masă pentru copii – şi era mai mult un beach bar, prea puţin potrivit pentru un prânz consistent; în general, oamenii sunt pregătiţi cu suficiente accesorii de gen, s-or fi obişnuit cu puzderia de copii care le măcelăresc feţele de masă din hârtie. Din păcate, unele taverne au acele scaune cu prindere de masă (vezi foto), care, unu la mână – îmi par neîncăpătoare pentru copiii peste un an, hai, un an jumate şi doi la mână – n-am încredere deloc în stabilitatea lor (grecii mai pun un scaun normal dedesubt, just in case, dar nu-mi place nici aranjamentul ăsta).

scaun_prindere_masa-0

Sursa foto

 

În ceea ce priveşte transportul de colo-colo, mai ales dacă eşti cu copii după tine, îţi recomand să vii cu maşina sau să închiriezi de-aici – în general, agenţiile greceşti au scaune de copil disponibile la cerere. Şi-ţi recomand să-l foloseşti în Thassos, că toate drumurile sunt numai o serpentină. Asta dacă vrei o vacanţă activă. Altfel, poţi încerca şi varianta autocar/avion plus cazare într-una din localităţile mari (Limenas, Potos, Limenaria), ca să ai la îndemână tot ce ţi-ar putea trebui: supermarket, farmacie, taverne, magazine de suveniruri şi, bineînţeles, plajă. Dar eşti sigur că nu te plictiseşti de aceleaşi peisaje în fiecare zi?

 

Sursa foto articol

 

About Author

Jurnalist, blogger, creator de conținut, instructor de fitness, mamă de băieți.

No Comments

    Leave a Reply