Câte riduri am făcut de când nu ne-am mai văzut?
Câte fire albe-n cap, câte kile pe un crac…?! 🙄
Deci voi cum ieșiți din izolare?
Mai stresați sau mai relaxați?
Mai învățați sau mai plafonați?
Cu kilograme în plus sau cu forme de fus?
Haideți, povestiți-mi și mie, să nu mă simt singura boccie după această perioadă…
Și spun asta pentru că:
▪️ m-am îngrășat (nu exagerat, dar pe ici, pe colo, în părțile esențiale femeiești). De fapt, după cum spun pasionații de fitness, ”m-am acoperit”. Partea bună e că știu ce trebuie să fac pentru o ”descoperire” rapidă. Partea nasoală e că trebuie iar să mă disciplinez și să mă reechilibrez ca să nu mă frustrez.
▪️ am pierdut din masa musculară pentru că nu am avut greutăți corespunzătoare pentru antrenamentele de forță.
Adică, ok, am făcut antrenamente statice și dinamice, cu greutatea corpului, cu accesorii de fitness (am o ganteră de 4 kilograme furată de la soț, două elastice de dimensiuni și rezistențe diferite și un aparat pentru abdomene cumpărat de la teleshopping, plus saltea, desigur) sau cu greutăți improvizate (sticle și bidoane cu apă – vezi foto, rucsac umplut cu cărți).
Am făcut flotări de mi-au ieșit pe nas și mountain climbers și plank jacks de am făcut gaură în saltea. Normal, că nu-i de functional, ci de Yoga.
Dar nu se compară cu antrenamentele destinate creșterii masei musculare pe care le făceam în sală. Și de care mi-e dor tare.
▪️ mi-am îmbunătățit condiția zonei core pentru că am adăugat clase de Pilates programului meu de antrenament și pentru că am făcut antrenamente care m-au scos din zona mea de confort. Adică am ieșit destul de mult din zona claselor de aerobic.
Am făcut mai mult Tabata, EMOMs (Every Minute On the Minute – ai un timp dat și, pe fiecare minut al acelui interval de timp, trebuie să te străduiești să efectuezi toate exercițiile și repetările indicate) și AMRAPs (As Many Rounds As Possible – într-un timp dat, să efectuezi cât mai multe runde din succesiunea de exerciții indicată), tot felul de challenge-uri (de sine stătătoare sau în cursul antrenamentelor).
▪️ oi fi mai puțin stresată? deși dorm mai puțin (5-6, rareori 7 ore pe noapte), pentru că mă întind cu treburile la calculator, parcă nu mă mai simt atât de obosită, ca înainte, când ieșeam mai mult din casă.
▪️ pe de altă parte, mi se pare că am păr alb mai mult și riduri sub ochi mai pronunțate. Or fi de la nervii cu gătitul susținut și de la statul atât cu copiii. Și de la faptul că ziua are, și în izolare, tot 24 de ore, iar eu vreau să fac prea multe lucruri.
▪️ sunt mai recunoscătoare pentru ce am și pentru ce pot face. Sper să mă țină și să nu încep să iau iar de-a gata lucrurile de zi cu zi, simple, dar de efect asupra moralului.
▪️ sunt mai puțin bântuită, ca mamă, de vina că nu acord timp copiilor mei, că m-am deconectat de ei. I-am descoperit mai mult în această perioadă, am observat cum învață – în general, nu neapărat prin lecțiile online sau prin lucrul pentru școală/grădiniță – și am folosit acest timp împreună ca să le cunosc mai mult universul de copii și să le povestesc mai multe despre universul de adult. Adică am stat mai mult de vorbă, efectiv. Și cum, cu copiii, discuțiile sunt mereu imprevizibile, am ajuns să analizăm de toate: și viață, și moarte, și desene animate, și despre Coronavirus, și despre valori și principii, și despre ale legumelor beneficii. Am descoperit cărți noi în bibliotecă, i-am convins să încerce mâncăruri și jocuri vechi sau noi și să devină mai de ajutor în casă.
Așadar, voi cu ce vă lăudați (întristați) despre perioada în care ați stat izolați?
No Comments