Ce mai e absurd pe lumea asta si de ce?

Citesc o carte subtirica ce-mi incape in buzunarul de la palton. Dar lucrurile scrise in ea atarna mai greu decat cele 140 de pagini tusuite.

„Blues pentru o pisica neagra” e o colectie de nuvele ale lui Boris Vian. Si tipul se remarca prin imaginarea unor situatii care n-ar putea niciodata-niciodata, dar chiar niciodata, sa existe in realitate. Pe cand, in desfasurarea actiunii la el in cap si, in consecinta, in carte, par pe foarte bune. Gen: niste tipi intr-un compartiment de tren ii dau foc la talpi unui coleg de drum care refuza sa vorbeasca cu ei; sau doi elevi de la scoala de politie ginesc un loc frecventat saptamanal de hoti si se joaca de-a omoratul lor in weekend; sau aceiasi elevi dau in cap oamenilor pe strada in scopuri de antrenament; si multe alte faze absurde, nu toate violente, ci unele, mai degraba, super katerink: ca un camion cu tevi venea tare pe strada si broastele au sarit pe el, iar un brotacel verde a intrat la subratul pustiului care statea catarat pe camion. N-are niciun sens, dar e funny. Si in lumea lui Vian, exista.

Deci, cum ar fi daca am avea puterea sa punem la cale faze din astea si sa nu fim trasi la raspundere pentru ele? Pentru noi, fun si folositor, cred. Pentru aia care si-o iau…. da’ cine mai sta sa se gandeasca si la ei, nu? 😀

Din pacate, nu e chiar asa… Ca, in viata, platesti si pentru ca ai inselat un suflet in dragoste, daramite ca i-ai mai dat in cap si ars talpile cu lampa cu gaz, nu?