Ce am testat pentru unghii de zgâriat

N-am avut niciodată unghii prea zdravene, dar, de când mi-am dat gelul jos, o vreme n-am putut să-mi scot nici măcar un coş, aşa dezafectată am rămas. Acum vorbesc despre ce-am testat pentru recuperat.

De Valentine’s Day, nu-mi dădeam jos vreun desu spumos, ci gelul de pe unghii. Marcam patru ani de unghii tehnice la acelaşi salon (din cei şase cu totul, cu o mică pauză în jurul naşterii lui Tudor, în 2013), iar lucrurile nu mai funcţionau cum trebuie de vreo trei ture de întreţinere încoace.

De când schimbaseră gelurile şi furnizorul de lămpi UV (adică trecuseră la marca CND), fiecare întreţinere era o suferinţă, fiecare interval dintre ele – un chin. Patul unghiei mă ustura mult mai tare când gelul făcea priză în lampă şi tot degeaba: la cel mult trei zile după întreţinere, aerul începea să intre între stratul de gel şi unghie, şi nu pe la cuticulă – aşa cum se mai obişnuieşte când unghia nu este pilită sau degresată corespunzător – ci pe la vârf.

Degeaba pileam zona (şi cât puteam pili?!… că unghiile mele au fost, mai mereu, scurte), bula de aer înainta până spre mijlocul unghiei, adunând între straturi reziduuri inestetice şi neigienice, pe care mă tot chinuiam să le scot cu vârful forfecuţei sau cu un ac de siguranţă – ceea ce lărgea şi mai mult acest spaţiu nedorit. Şi era un cerc vicios al gelului nepotrivit.

Muream când auzeam fete cu unghii false, lungi şi cu briz-brizuri colorate cum îmi spun „mamă, eu frec şi rosturile din faianţă cu ele şi n-am nicio problemă”, iar mie-mi sărea gelul bucăţi-bucăţi de pe zonele afectate de aer după fiecare antrenament de Bag Boxing. Unde lucrez cu mănuşi groase; şi dau cu pumnii, nu cu buricele degetelor, normal!

Aşa că, după vreo trei luni de asemenea relaţie toxică, menţinută doar de dragul vremurilor ideale, am rupt lanţul de iubire şi-am dorit să revin la unghiile mele naturale. Şi de-atunci a început alt chin, despre care-o să vă povestesc puţin. Dar înainte de asta, trebuie să ştiţi de ce-am ales să port pe unghii gel, că cică nu par acel gen…

Unghiile mi s-au rupt din carne, orice atingere mă doare

Normal că-mi place să am mâini frumoase, de doamnă, dar asta-i cam imposibil când natura m-a înzestrat cu piele uscată şi unghii casante, iar de aproape 20 de ani, de când am plecat de-acasă de la mama, frec eu însămi gresii, faianţe şi instalaţii sanitare prin diverse domicilii pe unde am locuit. Nu mai vorbesc despre anii de spălat rufe la mână în facultate sau despre cei mulţi de spălat vase până încoace, când, în sfârşit, cu o maşină de gen soarta m-a blagoslovit.

Unghiile mele naturale se rup, se ciobesc, nu ţin oja, în general, nu arată elegant. Aşa c-am hotărât să le „întăresc” cu gel, fără să fac din asta vreo extravaganţă sau vreun accesoriu care să iasă din stilul meu clasic de fel. Nu le-am ţinut niciodată prea lungi, pentru că mă jenau pe tastatură; nu le-am făcut niciodată cu gel colorat – pentru că mă plictisesc să port o singură nuanţă timp de 4-6 săptămâni, până la întreţinere; nu le-am împodobit niciodată cu picturi, ştrasuri, aplicaţii, nici la sărbători, şi nici la distracţii.

Prin urmare, strict pentru întărire şi înfrumuseţare, am ales mereu un gel nude, ceva între transparent şi roz; iar când nici nuanţa asta nu s-a mai găsit la salonul sus-amintit, fata de la manichiură îmi prepara ea însăşi o amestecătură între două nuanţe de gel, ca să arate fix la fel cum îmi doream. Naiba ştie, o fi fost şi ăsta unul dintre motivele pentru care cu gelul nu mă mai înţelegeam.

Astea nu sunt ale mele, dar arată cam la fel cum arătau unghiile mele după ce mi-am dat gelul jos, acum două luni jumate. (N-am fost suficient de pe fază să-mi fac atunci o poză, recunosc.) Sursa foto

Nu le am eu deloc cu motricitatea fină – să zicem doar că prefer la sală bidoanele de apă cu ţumburuş din ăla de supt în locul sticlelor clasice cu capac de înşurubat – dar, după ce mi-am dat gelul jos, zici că aveam degetele pansate de-a dreptul. În primul rând, unghiile mi s-au rupt (şi asta deloc egal) din carne, aşa că mă dureau buricele degetelor la orice apăsare sau atingere mai puternică.

Apoi – şi nu-i deloc de pus în rândul doi asta, dar, na, durerea de mai sus a întrecut acest aspect – unghiile arătau horror. Nu le puteam da cu ojă pentru că erau, efectiv, inegale, dat fiind că unele se rupseseră mai din carne decât celelalte. Cuticulele mele nu sunt nici ele cele mai arătoase din lume, aşa că, la vreo săptămână după şedinţa de manichiură şi dat jos gelul de la salon, mi se părea că am mâini de homeless.

Să vă povestesc puţin despre tratamentul Eveline

Au trecut săptămâni până am putut să-mi folosesc unghiile la ceva: să scobesc o bubă, să scot un coş, să râcâi o pată de pe gresie, să trag butonul unui ceas de mână, să închei un lănţişor sau o brăţară, să deschid non-agresiv o capsă, să desprind din teanc un capac pentru paharul de cafea la tonomatul de la non-stop, să scot capacul telefonului mobil, să-mi curăţ puchinii de la ochi fără să-mi întind machiajul etc.

Dar să nu vă gândiţi c-am stat aşa, ca suferinda, fără să iau niciun fel de măsuri pentru recuperare. Imediat ce-am plecat de la salon, atunci, de Valentine’s Day, m-am oprit direct la Bebe Tei, unde am achiziţionat cu 9 (nouă) lei „miraculosul” tratament „8 in 1” de la Eveline, produs de care auzisem din plin.

Inclusiv de la manichiurista mea, aşa c-am zis c-o fi ceva de capul lui… deşi, după preţ, mi-aş fi pus dorinţa-n cui. Dar, na, am zis să-ncerc, măcar să nu regret apoi.

Cu acest lac-tratament procedura e aşa: dai un strat azi, un strat mâine pe deasupra, al treilea şi, respectiv, al patrulea strat în următoarele două zile; în a cincea zi ştergi cu dizolvant şi o iei de la capăt.

Până termini sticla şi, normal, iei alta, că doar costă numai nouă lei. Şi pentru că, de la zi la zi, unghiile arată mai bine. Vorbesc strict din punct de vedere estetic: dat fiind că stratul de lac este îngroşat de la zi la zi, până într-a patra, nuanţa lăptoasă devine tot mai puternică şi dă bine pe unghii.

Altfel, nu pot băga mâna în foc pentru calităţile curative ale acestui produs. Au trecut două luni jumate de când mi-am dat gelul jos şi abia acum unghiile mele au ajuns, cât de cât, la acelaşi nivel şi la un aspect decent. Atenţie: unghiile de la mâini au nevoie cam de şase luni să se înnoiască complet (ne raportăm la un punct de reper, desigur; în cazul de faţă, punctul de plecare al unghiei care a fost sub gel). Deci nu pot spune că acest tratament le-a făcut să crească mai repede.

Poate… poate – deşi am multe reţineri – să spun că partea care a mai rămas din unghia veche, afectată şi scrijelită de gel, este mai dură faţă de cum se prezenta acum două luni jumate (adică vârfurile rareori se mai ciobesc).

M-am tratat atent şi cu Feminohelp

Şi, cum mă plângeam eu peste tot că în situaţia asta nu mai pot – desigur, cu mâinile în buzunare, să nu-mi vadă nimeni unghiile, că era ruşine mare – am primit la testat un alt tratament dedicat: Feminohelp, intitulat „ser concentrat pentru regenerarea unghiilor şi a cuticulelor”, un amestec de cinci uleiuri: argan, ricin, măsline,  susan şi avocado.

Arată ca un pix/creion, cu un aplicator-pensulă la un capăt şi cu o rotiţă pentru împins conţinutul în pensulă la celălalt. Produsul conţine 2 ml de astfel de amestec de uleiuri şi se recomandă aplicarea sa zilnică pe cuticulele unghiilor de la mâini şi picioare, după folosirea unei creme hidratante.

Alte două indicaţii foarte importante sunt:

• Unghiile trebuie să fie în perioada de respiro, adică fără ojă;

• Aplicarea serului trebuie urmată de masajul cuticulelor, făcut cu mişcări circulare de la vârful degetului în sus.

Well, nu ştiu cât ar fi trebuit să mă ţină acest tratament, dar eu l-am „păpat” urgent, în vreo şase zile. Şi asta pentru că, la mine, spălatul pe mâini e la fel de frecvent ca amuşinatul la câini. Aşa că, după fiecare spălare, dădeam cu cremă şi cu Feminohelp pentru tratare.

Dar nici despre acesta nu pot spune că m-a impresionat tare: am cuticulele la fel de uscate şi de lipite (lucru foarte bun, mi-a confirmat un medic dermatolog, cu care am stat de vorbă de curând) ca întotdeauna. Pe de altă parte, faptul menţionat mai sus – şi, anume, că unghiile mele au acum nişte rezistenţă în plus – poate fi şi de la acest produs. Bineînţeles, am făcut pauză de la Eveline cât m-am uns cu uleiurile Feminohelp, ca să nu ameţesc rezultatele testării.

În concluzie, m-am întors la Eveline, că se aplică uşor, se usucă rapid şi unghiile arată ca şi cum ar fi date cu lac. O fi şi efectul Placebo, nu ştiu, dar, decât să-mi acopăr unghiile c-o ojă nude, mai bine cu acest produs care-mi promite recuperare şi, pe bune, arată bine tare. Plus că-mi place să mă dau cu lac, iar acest produs mă obligă zilnic s-o fac.

Aşa arată unghiile mele acum. Zic că sunt pe drumul cel bun.

Vă urez manichiură cu prestanţă şi mâini de doamnă în vacanţă!

Sursa foto articol