Dacă tot m-a întrebat lumea cum mi-a fost weekend-ul trecut la mare cu toate restricțiile și măsurile de siguranță și prevenție a infectării cu Covid-19, povestesc despre scenariile de activitate comercială pe care le-am întâlnit unde am mai ieșit.
Weekend-ul trecut am dat o fugă până la Constanța, unde avem o casă de vacanță, deci n-am niciun input în ce privește cazările turistice pe litoral, mă pot pronunța doar în ce privește partea de ieșit în oraș și pe plajă.
Toată lumea cunoaște prevederile de distanțare socială în spațiile publice, n-are rost să le mai detaliez, oricum le găsiți afișate peste tot unde mergeți, însă vreau să subliniez următoarele în legătură cu aceste două tipuri de activități:
- Poți face plajă liniștit, dar, în mare parte din Constanța și Mamaia, pe nisip. Adică șezlongurile au fost aranjate cam peste tot, dar nu peste tot există servicii pe plajă, să-ți aducă cineva o saltea, o cafea. Mă rog, dacă te țin oasele, te poți întinde pe cadrul de lemn sau plastic al șezlongului. Eu am stat pe nisip și am venit cu cafeaua din casă.Din discuția cu un îngrijitor al plajei de la noi din cartier – Faleză Nord Constanța – am înțeles că închirierea de șezlonguri va fi reluată de luni, 15 iunie, însă serviciile de bar nu. Sincer, pe mine și, mai ales, pe copiii mei ne-ar interesa reluarea serviciilor de WC public, că vorbim despre ditamai plajele în buza stațiunii Mamaia, construite cu nisip din mare și bani europeni, pe care n-ai unde să faci pipi/caca – dacă nu e apa caldă în mare, desigur… (nu așa gândește multă lume încă, din păcate?)
- Poți merge la terasă numai cu rezervare la masă. Nu există ne plimbăm prin oraș/faleză și hai, hop-țop, să mâncăm și noi undeva… Accesul în locație este permis doar celor cu rezervare. Avantajul este că, dacă întârzii – cum am reușit noi să facem duminică la prânz – nu-ți dau masa altcuiva, că n-au cui, dat fiind că lucrează doar pe rezervări. Bine, să nu întârzii jumătate de oră, că sigur sună altcineva între timp, bătaia e destul de mare din ce am văzut.
Concret, ce am văzut în fiecare loc unde am ajuns în cele două zile petrecute la mare:
Oneiro Resort, Mamaia Nord
Fix așa arată terasa și acum. Sursa foto
Am ajuns aici sâmbătă seară, la invitația colegelor mele de la World Class care erau cazate acolo. Vorbim despre un complex de apartamente și bungalow-uri cu terasă și piscină în mijloc. Eu am venit doar să mănânc, dar am putut intra fără nicio problemă în camera fetelor, nu m-a întrebat nimeni nimic.
Nu știu dacă mesele pe terasă erau distanțate, n-am mai fost înainte acolo ca să pot face o comparație, dar locul mi s-a părut oricum micuț și înghesuit, iar între masa noastră și următoarea nu pot băga mâna-n foc că erau 2 metri. (În textul ăsta nu contează părerea mea despre Covid-19, despre măsurile de distanțare și respectarea lor, dacă mi-e teamă de contaminare sau nu, pur și simplu relatez ce-am văzut, pentru ca lumea să știe la ce să se aștepte dacă merge pe litoral.)
Chelnerul nostru avea mănuși, nu purta mască (deloc, nici sub bărbie, just in case, cum am mai văzut) și se apleca în sufletul nostru la fiecare comandă, ca să ne auzim peste doamna care cânta Jazz live.
Cam așa a arătat ”petrecerea” la care am ajuns pe plajă weekend-ul trecut.
Shut Up Beach, Mamaia Nord
După cina de mai sus, am ajuns aici cu fetele pentru o petrecere pe plajă la modul studențesc, cu foc de tabără și muzică de când eram (foarte) tânără.
Se pare că distanțarea socială urma aceleași reguli de când lumea la astfel de evenimente: dacă recunoști pe cineva, te duci să-l saluți, dacă faci cunoștință cu cineva – dai mâna, dacă vezi mai puține persoane la o masă, te ”lipești” acolo, dacă vrei ceva de la bar, te strecori să comanzi pe unde e mai liber, printre ăia care stau ciopor pe tejghea.
Deci în unele locuri există servicii de bar pe plajă, o fi fost o decizie lăsată la latitudinea fiecărui concesionar.
Nimic complicat sau deosebit. Doar că erau mult mai puține persoane față de petrecerile pe plajă cu care eram eu obișnuită, dar, mă rog, putea fi și din cauza muzicii care devenise extrem de proaste, la un moment dat.
Manara Brasserie, Constanța
Fotografia este făcută înainte de pandemie, terasa nu mai arată așa: a fost lărgită și au fost create circuitele de trafic despre care povestesc mai jos. Sursa foto
Aveam la ei (pe terasă, desigur) rezervare duminică la 13:30, am ajuns la 13:45 și ne-au rugat să așteptăm, în afara perimetrului delimitat al terasei, până este gata o altă masă, adică vreo cinci minute.
Aveau organizat un circuit de circulație a clienților, cu intrarea pe o parte și ieșirea pe cealaltă a pupitrului central, unde stătea o domnișoară, un fel de maître d’, care se ocupa cu organizarea traficului în zonă.
Însă calea de acces și, respectiv, ieșirea nu erau semnalate ca atare decât prin niște afișe expuse pe exterior, nu era nicio delimitare, niciun perete despărțitor între ele astfel încât să nu poți trece dintr-o parte în alta. Drept pentru care și noi am ieșit din perimetrul terasei tot pe unde am intrat, că am uitat complet de afișele alea și nici nu ne-a atras nimeni atenția despre respectarea circuitului.
Purtarea măștii părea a fi la latitudinea fiecărui membru al personalului, adică unii aveau, unii nu, unii o purtau sub bărbie, alții sub nas, iar alții cum trebuie. (Repet: vă rog să citiți toate aceste informații obiectiv și să le adaptați poziției personale vizavi de pandemia de Covid-19, eu doar relatez.)
Am putut merge la toaletă fără nicio restricție, și eu, și copiii, ba chiar m-am înghesuit pe scara de acces spre toaletă cu un domn corpolent, că eu voiam să urc, iar el să coboare tocmai atunci. (Off the record, înainte de a respecta recomandările de distanțare socială, bărbații ar trebui să-și aducă aminte de un concept valabil de când lumea, se cheamă cavalerism; dar cred că au prea multe de respectat în ultimul timp și și-au băgat picioarele. Și burta, aici.)
Parcă, să zic, tot personalul care servea la masă avea mănuși. Deși nu înțeleg asta cu mănușile, că un purtător al virusului poate tuși lejer în palma sau pumnul înmănușat, după care se poate șterge ”elegant” de șorț și aia e protecția, s-a rezolvat.
Restaurant Reyna, Constanța
Așa arăta terasa Reyna pe vremuri. În prezent, nici nu se mai pune problema de așa îngrămădeală. Sursa foto
Aici am experimentat cele mai stricte măsuri luate de o unitate turistică în contextul pandemiei: în afară de obligativitatea rezervării pentru acces, am observat distanțarea adevărată a meselor – mâncăm aici aproape de fiecare dată când mergem la mare, așa că știu locul bine, țin minte cât de aglomerat era de obicei – distanțare de la care nu se făcea niciun compromis.
Astfel încât am observat și o situație destul de amuzantă legată de asta: membrii a două familii cu copii (mai mărișori, gen de gimnaziu), care voiau să mănânce împreună, au fost distribuiți la două mese, adevărat distanțate, astfel încât adulții au hotărât să se așeze la o masă și să-i pună pe copii la cealaltă; iar unul dintre tați tot făcea drumuri înainte și-napoi ca să rezolve una, alta.
În afară de asta, nu existau meniuri tipărite. Probabil pentru că le-au considerat un instrument de transmitere a virusului. Eu le-aș considera, mai degrabă, un instrument pentru scăzut rulajul la masă, că greu ne mai hotăram în trecut ce să mâncăm răsfoind toate paginile cu bunătăți.
E, acum scanezi QR code-ul de pe masă și ți se încarcă meniul pe telefon. Asta dacă ai telefon deștept, cu aplicație de scanare QR și Internet pe el. Dacă nu, te rogi de chelner să-ți recite ce au de mâncare și ar fi bine să-ți placă ceva din ce-și aduce aminte.
Dacă din punct de vedere IT ești aranjat și ajungi la meniu, este atât de enervant să tot dai swipe, swipe prin lista de mâncare, să mărești fiecare pagină ca să citești despre preparate și alergeni și prețuri, încât te lași repede baltă când găsești primul lucru despre care crezi că ar putea să-ți placă.
Chelnerul nostru a fost echipat cu mănuși și mască purtată corect și a stat la distanță cât ne-a luat comanda – ne-am înțeles mai greu la început, dar am fost obligați să ne adaptăm comunicarea dacă voiam cu adevărat să mâncăm.
Cât despre băieții care ne-au adus, efectiv, comanda și apoi au debarasat, țin minte că am avut un sentiment de surpriză generat de faptul că nu erau la fel de scrupuloși în ce privește echipamentul precum colegul chelner. Ori că vreunul n-avea mască deloc, ori că o purta sub nas, nu mai știu sigur ce a fost de m-a surprins, dar țin minte clar că se apropiau destul de mult de noi în timp ce-și făceau treaba.
Bine, nici nu văd alte cale de servire; ce erau să facă? Să ne lase farfuriile pe o masă la doi metri și să ni le luăm noi de-acolo? Și să debaraseze după ce ne-am ridicat de la masă? Adică să nu fim absurzi, totuși.
Din păcate, în niciuna dintre aceste locații nu am fost pe fază să cercetez prezența pe bon a așa-numitei ”taxe de servicii Covid-19” despre care am tot auzit la știri că ar fi fost introdusă de unele localuri pentru a-și acoperi costurile cu achiziția de măști, mănuși și substanțe dezinfectante.
Așadar, un drum la mare nu înseamnă deplină relaxare, deocamdată. Dar nici activitate turistică extrem de limitată. Se pare că fiecare unitate HORECA și-a ales singură calea de adaptare la cerințele de izolare și la măsurile de prevenție a infectării cu Covid-19.
Așa că lămuriți-vă, mai întâi, pe voi înșivă cât de distanțați doriți să stați și cât sunteți dispuși să vă apropiați de ceilalți într-o astfel de călătorie, pentru ca să nu vă stricați dispoziția și zilele libere. Eu v-am informat despre ce tipuri de distanțare și prevenție am experimentat.
No Comments