Nu, implanturile nu sunt infailibile, ci chiar poți pierde unul foarte ușor dacă, printre altele, îngrijirea sa nu este corelată cu cea a întregii danturi.
Azi chiar voiam să vă scriu despre altceva, dar m-a pus un pic pe gânduri ce mi s-a întâmplat aseară şi-am zis că, poate, îi sunt cuiva de ajutor cu treaba asta. De curând, m-am mutat cu dantura la Ceris Dent, că nu mă mai înţelegeam cu fostul meu dentist. Mă rog, de câteva luni bune nici nu mai dădeam de el. Ultima dată când ne-am văzut, mi-a cimentat definitiv lucrările pe cele trei implanturi pe care mi le pusese acum doi ani.
După moment din februarie 2015, în care am primit implanturile, am aflat că sunt însărcinată şi totul a rămas în aer, iar şuruburile băgate în os până anul trecut, când am avut clear să continuu procedura cu montarea bonturilor de vindecare şi, în cele din urmă, a lucrărilor de pe ele: am primit şi eu dinţi noi, frumoşi, scumpi, strălucitori şi durabili, cu care am început să mănânc sănătos pe partea dreaptă. Din păcate, m-am bucurat de friptane barosane pentru scurt timp, pentru că măseaua de minte din coada implanturilor începuse să-mi facă probleme.
Ori suntem dentişti, ori nu mai suntem?
L-am rugat de vreo două ori pe fostul meu dentist să mi-o scoată, că mă durea şi reţinea incredibil de multe resturi alimentare – atât între măsea şi obraz, cât şi între măsea şi noua lucrare de pe implanturi, resturi pe care cu greu le scoteam cu aţa dentară, şi cred că nici atunci nu curăţam locul 100% ca lumea. S-a uitat pe radiografie – n-o scoatem, că rădăcina arată bine şi ajută la masticaţie. Că, mai bine, o plombăm. Din nou.
N-am nimic împotriva săracelor măsele de minte, nu m-au deranjat în sensul înnebunitor în care aud c-o fac în general, m-am trezit cu toate ieşite corect şi fără durere pe la 19 ani; ba, din contră, asta de care vorbesc a folosit – deşi „nu se face aşa ceva, că nu ţine pe molarii de minte” – pentru puntea veche de dinainte de implanturi. Dar acum chiar trebuia să scap de ea. Şi zici că-l rugam pe dentist să-mi facă epilare definitivă, o ciorbă, un bob scurt sau orice altceva la care nu se pricepea sau n-avea chef. Mi s-a părut dubios. Başca nu mi-a mai răspuns la telefon. Ştiam că urma să se însoare în câteva luni. Poate d-asta…
Glumesc şi eu ca să mai uit de disconfortul extracţiei de-aseară…
Cum era eu să pierd un implant
Acum vreo două luni, îi cunosc pe oamenii ăştia de la Ceris Dent şi mi s-a părut din prima că vorbim despre dinţii mei pe aceeaşi limbă. Despre implanturi, despre aparat dentar, despre partea estetică a lucrurilor – totul absolut minunat. Le-am zis şi de extracţia pe care mi-o doream atât – s-au uitat şi ei pe radiografia panoramică din dosarul proaspăt pozat pentru aparat şi au remarcat integritatea rădăcinii. Dar m-am căinat suficient de tare despre chinurile pe care le îndur după fiecare masă şi şi-au dat imediat seama că asta mi-ar putea afecta implanturile de lângă.
La vremea înşurubării lor, citisem o grămadă despre cum se va derula procedura, despre osteointegrare, igiena de după, durabilitatea implanturilor, dar şi despre obiceiurile proaste care pot duce la desţelenirea lor din os. Iar acumularea de resturi alimentare în zonă e top of the top între problemele care pot duce la pierderea unui implant, pentru că placa bacteriană macină osul puţin câte puţin, până ce şurubul începe să se mişte.
Aşa că aseara s-a produs marele eveniment: am scăpat de „molarul de minte din cadranul patru”, adică ultima măsea din dreapta-jos. Ca să revin la treaba tulburătoare menţionată la început: odată cu măseaua, medicul a scos şi un buchet de resturi alimentare strânse sub coroana de pe implantul de-alături.
M-am umplut la furie şi teamă în sincron la gândurile despre fostul meu dentist şi despre viitorul implanturilor mele, dar am răsuflat uşurată când, după verificare, stomatologul m-a asigurat că şurubul nu se mişcă, deci osul nu fusese afectat. Dar dacă mai stăteam aşa?
În altă ordine de idei, că m-a întrebat lumea dacă n-am fost nevoită să-mi scot această măsea din considerente de aparat dentar: nu, pentru că aparatul meu nu se cuprinde toată arcada inferioară, ci există aceste trei implanturi între el şi molarul de minte pe care l-am executat aseară. Aşa că extracţia măselei nu poate avea avantaje pentru spaţierea dinţilor înghesuiţi, aflaţi sub aparat, că implanturile nu se mişcă din loc deloc. Sau, cel puţin, aşa sper, Doamne ajută! Mai ales acum, după ce-am rezolvat această problemă.
Spor la găsit dentistul potrivit!
No Comments