Menu
POVEŞTI

Client service de vis

client service

Ca tot românul, mai comand şi eu de pe ASOS şi, probabil, ca majoritatea celor care comandă, aleg transportul gratuit, cu livrare prin mirifica Poştă Română, odată ce coletul a intrat pe teritoriul ţării noastre. Ştiu, mă calicesc la 14 euro, care mi-ar putea garanta o livrare mai rapidă, un tracking number şi un curier la uşă, dar mereu mă gândesc: „Bă, cu ăştia 14 euro îmi mai iau ceva!” Şi n-am avut probleme până acum. Adică, da, ok, îmi petrec zilele agăţată de cutia poştală, pândind „factorul” care trebuie să-mi aducă avizul pentru livrarea mult aşteptată (până la nouă zile lucrătoare), mărşăluiesc cu multele kile de copil în sistemul de purtare până la oficiul poştal unde e mereu super-coadă şi extra-cald, îmi ridic pachetul şi revin încărcată, dar extaziată la domiciliu. E ok, pot trăi cu asta.

Dar când zilele trec şi copilul se mută deja la altă categorie de scutece, iar ASOS-ul tot nu mai vine, atunci începe calvarul emoţional. Pentru că am plătit sandalele alea, pentru că le vreau cu disperare şi pentru că – şi ce dacă încă plouă şi, pe alocuri (care nu mă privesc din punct de vedere vestimentar, dar, na, ca idee), ninge – nu se ştie când o să am nevoie de ele!

 

Aviz pentru buna credinţă: terminaţi cu prostiile!

Asta mi s-a întâmplat ultima dată: am făcut comandă, ca de obicei, cu transport gratuit; ei mi-au dat o dată maximă de livrare, pe care eu, în euforia momentului, n-am reţinut-o. Pe 28 februarie mi-au trimis mail că who-hooo, comanda a plecat din depozitul nostru and it’ll be with you soon. Când e vorba de lucrat cu Poşta Română, nici măcar ASOS nu se hazardează să zică how soon. Iar dacă eu am ratat data estimată de livrare anunţată când am făcut comanda, aia e, stai şi aşteaptă, că aşa meriţi.

Cutia poştală este verificată, cel puţin o dată pe zi, de noi, ăştia din familie, inclusiv de Tudor. Sper că nu şi de vecini sau curioşi aleatorii care ne intră în scară cu diverse treburi pe la multele firme vecine. Cu toate astea, n-am prins nici colţ de aviz sau reaviz pentru anunţarea livrării. Şi nu primim prea multă corespondenţă: o factură – că restul vin electronic, vreo scrisoare de la bancă – în funcţie de cât de „cuminţi” suntem, lista de cheltuieli la întreţinere – trimisă de administraţie şi, în sezoanele de sărbători, vreo felicitare. Deci n-avea cum să se rătăcească bucăţica aceea preţioasă de hârtie care mi-ar fi dat o, ce veste minunată a livrării ASOS. N-avea cum.

Pe la vreo 15 martie, când am considerat c-am aşteptat destul, am făcut – cu mâna goală, dar cu sufletul plin de hotărâre – o incursiune în terifiantul univers de oficiu poştal, ca să găsesc pachetul. N-am stat la coadă pe cât de mult ne-a luat – mie şi unei doamne prea drăguţe ca să fie angajată a acestei instituţii odioase – să cercetăm catastiful de înregistrat corespondenţa specială. I-am explicat ce aştept, de unde aştept, ca să ştie ce caiet ia la puricat. Pentru că da, doamnelor şi domnilor, măreaţa Poştă Română lucrează încă cu pixul pe hârtie, probabil pentru că Biţii volant, scripta manent. Adică n-aveam opţiunea de search într-un program/aplicaţie/fişier după adresa de destinaţie, să spunem, nuuu; a trebuit să-mi aleg o zi de la care încoace să dăm paginile catastifului spre prezent, căutând din ochi cuvintele magice „Piaţa Alba Iulia”.

Nimic. Nu venise nimic pentru mine şi doamnei chiar îi părea rău – da, ştiu, aşa se-ntâmplă când sunt cu fii-meu la purtător: toţi devin subit mult mai empatici. A zis să mai aştept, să mai revin.

Deja livrarea asta dura mai mult ca sarcina mea a doua, aşa l-am combinat pe un operator de chat ASOS la o discuţie pe problemă. Foarte înţelegător omul, zice şi el să mai stau. Mai stau şi încă vreo două zile peste, că poate-poate – în timp ce aprindeam lumânări pe lângă cutia poştală, şi nu pentru că n-aş avea lumină pe scară. Nu s-a mişcat nimic înăuntru, nici pliantele publicitare nu mai îndrăzneau să pătrundă.

 

N-am nici prispă, nici şopron,
Dar vorbesc English beton

În cele din urmă, adică acum o săptămână, mi-am zis că e momentul să mă obişnuiesc cu ideea şi să le scriu oamenilor în amănunt. Că poate-mi găsesc ei coletul; că, poate, Poşta-l trimite înapoi – aşa cum spune că se întâmplă cu toată corespondenţa neridicată timp de zece zile de la oficiu – şi să stea ASOS în expectativă atentă, să-mi dea de ştire.

client service1Au şi ei un protocol de ajutor în cazuri din astea, să se asigure că n-ai ratat livrarea pe motiv că eşti tont, gen. M-au pus să le confirm adresa de livrare, să întreb toţi oamenii casei dacă n-au acceptat pachetul în numele meu – şi, probabil, l-au ascuns ca să mi-l dea cadou de ziua mea, peste patru luni; să-mi întreb vecinii despre asta – n-am ştiut cu care să încep: cu firma de recuperări credite, cu laboratorul psihologic, cu executorul judecătoresc ori cu grecii dubioşi de alături, care nu răspund niciodată la uşă şi pentru care a venit cineva de la însuşi Vodafone pentru că le bruiau serios semnalul cu aparatura de prin casă; m-au pus să caut pachetul după tomberoane, pe prispă, în şopron – eu mă gândeam şi la patiseria de la parter, că sunt nişte domnişoare acolo cărora le-ar putea sclipi ochii la sandalele mele; şi, în cele din urmă, să mă duc la Poştă. Cu asta m-au terminat.

Le-am scris frumos, cu număr, de la capăt, răspunsurile la toate aceste rugăminţi. La faza cu prispa şi şopronul le-am băgat-o pe aia cu avizul poştal, că să înţeleagă că noi nu suntem atât de înapoiaţi ca să mai avem prispă. Am fost pasată mai departe, la their delivery investigation team, care urma să-mi dea un răspuns în următoarele 48 de ore. Un pic de speranţă tot mai era.

 

Sandale cu happy-end

În tot acest timp, n-am abandonat verificarea cutiei poştale, deşi nu mai speram să găsesc înăuntru decât cotoare de măr, că nici perioada aceea a lunii de facturi nu era. Şi, iată, că la o peregrinarea din astea pe casa scării, mă intersectez cu poştaşul – bine, am bănuit că-i el, după poşeta supradimensionată care aproape că scuipa plicuri. Îi povestesc treaba, dar avea aşa o poker face când zicea: „Doamnă, n-a venit, că eu le car, nu-i problemă!” în timp ce trăgea de-un colţ de binecunoscut plic ASOS, încât nu ştiam ce să fac mai întâi: să-i pun la îndoială cuvintele, să întreb pentru cine-i plicul ăla sau să-l informez că eu primesc aviz pentru livrările mele, nu le aduce el personal, de obice. Mă rog, plicul era pentru fetele de la BCR de jos, care fumează, scrumează şi deversează chiştocuri la colţul scării mele. Ele pot să-şi primească livrările ca lumea, eu nu, nu?

Domnul poştaş a încheiat discursul care aproxima locaţia coletului meu – „Poate l-au rătăcit astea de la oficiu, ştiţi câte se rătăcesc? Dacă nu vin recomandate, nu mai ştie nimeni de ele. O fi la Poşta Basarab, aţi încercat acolo?…” – cu concluzia fatală: „Ştiţi cât se fură, doamnă?”, ceea ce mi-a înmuiat picioarele mai abitir decât Buflea de la purtător. Aşa că n-aveam decât să trag speranţă că ASOS Investigation Team o să mă considere de bună credinţă şi-o să continue căutările.

Şi, într-adevăr, după nici măcar o zi – probabil pentru că s-au săturat de gura mea – ăştia mi-au trimis un mail în care m-au anunţat că-mi expediază alt colet în loc, cu una din perechile de sandale comandate, dar că nu mai au pe stoc măsura mea la celălalt model şi-mi pun banii înapoi în cont. Băieţi gigea. Acum aştept, iar, jumătatea de colet. Că banii au intrat după nici două zile, nicio problemă acolo. Pândesc pătrăţelul ăla de hârtie de la Poşta Română mai ceva ca decizia de indemnizaţie de creştere copil de la Agenţia de Plăţi a Statului. Ştii care e speranţa mea mare de data asta? Că nu-i trebuie nimănui două perechi de sandale la fel.

 

Sursa foto

 

About Author

Jurnalist, blogger, creator de conținut, instructor de fitness, mamă de băieți.

2 Comments

  • Andreea
    28 martie 2016 at 6:33 pm

    You are not alone. Am 3comenzi ASOS care n-au ajuns la mine din prima. Sa traiasca Posta Romana, cred ca are niste angajate ft stilate prin “back-office”

    Reply
    • Idriceanu
      28 martie 2016 at 10:46 pm

      Vai, de mine, eu credeam ca postasul exagereaza… Doamne, cate pierderi plateste ASOS, o sa ajunga sa nu mai livreze in Ro decat cu bani…

      Reply

Leave a Reply