Menu
STIL DE VIAŢĂ

Comunismul feminismului

protest martie

Am primit acest comunicat pe mail. O să-l copiez aici. După care o să emit nişte păreri. Ca de obicei, voi avea dreptate, sunt în casa mea virtuală. Anyway, citeşte comunicatul mai întâi.

„De 8 martie se mimează respectul. Ne ascundem după zâmbete și încercăm să ne simțim speciale. O singură zi pe an. Bifăm ipocrit data în calendar, iar de a doua zi revenim la același curs al lucrurilor, fără ca nimic să se schimbe în viața multora dintre noi. De aceea te invităm să iei parte la protestul pe care îl organizăm în data de 8 martie, cu ocazia Zilei Internaţionale a Drepturilor Femeilor.

Locație: Piața Unirii, București (în colțul magazinului H&M)
Data: 8 martie 2015, orele 15:00 – 16:00

Aceasta este realitatea: femeile din România muncesc mai mult la treburile domestice decât bărbații. Tot femeile sunt cele care îngrijesc copiii, vârstnicii, rudele bolnave sau aflate în incapacitate. Această muncă este neremunerată și nevalorizată, dar presupune timp, efort, stres și oboseală.

Bineînțeles că există excepții, sunt bărbați parteneriali care se respectă și își respectă partenerele de viață, mamele, bunicile. Îi invităm alături de noi și îi invităm să-i îndemne pe ceilalți bărbați din jurul lor să facă la fel. Însă nu-i vom felicita și nici nu le vom ridica vreo statuie. Ceea ce fac se numește pur și simplu normalitate. Iar ei știu asta și nu se vor simți deranjați de aceste rânduri.

Sub sloganul ”De 8 Martie ne distrăm, restul anului… curățăm / spălăm / călcăm / cărăm” te invităm să arătăm realitatea în care trăiesc femeile tot timpul anului, în contrast cu omagiile care li se aduc de 8 martie.

Ne vom strânge duminică, 8 martie, în fața Magazinului Unirea (colț H&M), la ora 15.00, ca să marcăm Ziua Internațională a Femeii, ca să conștientizăm problemele cu care ne confruntăm și să le aducem în spațiul public!

NE VOM AȘEZA ÎN DOUĂ GRUPURI, FIECARE CU ACCESORIILE SALE:

Grupul „8 Martie” va fi plin de flori, baloane colorate, zâmbete și veselie. Este ziua noastră și trebuie să ne bucurăm de ea. Dar să nu uităm: de 8 martie se luptă! Este ziua care marchează lupta femeilor pentru multe dintre drepturile de care ne bucurăm astăzi. De peste 100 de ani, femeile luptă pentru egalitate, autonomie, drepturi, respect. Nimic din toate acestea nu au venit de la sine, ci au fost obținute prin voință comună, solidaritate și eforturi susținute.

– Pentru Grupul “Restul de 364 de zile” te așteptăm cu accesoriile pe care ești dispusă să le cari în geantă (știm că ai multe planuri pentru 8 martie și o să fii echipată pentru distracție, nu pentru bucătăreală). Un ibric cât de mic, un șorț de bucătărie, mănuși de spălat vasele. Și multe alte astfel de obiecte, le știi prea bine, doar suntem educate de mici să fim gospodine desăvârșite.
Făcălețul îl lăsăm pentru o altă ocazie, s-ar potrivi mai degrabă la un protest 🙂
Daca reușești să aduci un polonic și o cratiță, le transformăm în instrumente de percuție ca să facem niște gălăgie. O să iasă un 8 martie perfect!

Vizual_Eveniment 8 martie

Acum emit părerile care izvorăsc din revolta adunată în mine prin lecturarea acestui comunicat:

1.Toate astea nu i se aplică lui bărbatu-meu. Găteşte mai mult ca mine, face curăţenie când îl rog (şi se oferă mereu să mă ajute, înainte să-l rog), e cel mai bun prieten al copilului şi singurul în care am încredere totală să i-l las în grijă când plec de-acasă timp mai îndelungat, a făcut drumuri-drumuri lună de lună în satul uitat de lume unde stă bunică-su cu probleme de sănătate, ca să-i ducă medicamente and stuff, el face mai toate cumpărăturile în casă – şi chiar dacă le-aş face eu, tot maşina „cară” (e adevărat, îmi fac un titlu de glorie din faptul că pot să mă întorc de la magazin cu copilul în spate şi cu două sacoşe voluminoase în mâini, dar nu se-ntâmplă deloc des şi o fac pentru că pot, nu pentru că mă obligă cineva).

2. Ba chiar i-aş ridica o statuie pentru asta, pentru că a înţeles cât de mult înseamnă pentru mine căcaturile astea gospodăreşti şi le face, în condiţiile în care eu nu mă ofer să repar sau măcar să duc la spălătorie maşina în locul lui, să bat cuie, să schimb becuri, să desfund chiuveta şi duşul, să fixez cabluri, să dau cu var şi alte treburi pe care pot să le fac (şi pe unele dintre ele le-am făcut de multe ori cât am locuit singură), dar pe care i le las cu dragă inimă, pe principiul că i se potrivesc.

3. Curăţ, spăl, calc, car, gătesc, frec, şterg, fac patul, fac ordine pentru că vreau, când vreau – şi chiar dacă vreau în fiecare zi, la aceleaşi ore, cu aceleaşi reguli şi aceeaşi rigurozitate nu înseamnă că sunt o slugă neremunerată a familiei mele, ci că am dezvoltat o atitudine robotizată în ce priveşte îndatoririle casnice, ca să le pot face mai repede şi la fel de bine. Dar sunt zile în care mă opresc, să ştii. Şi sunt zile de sărbătoare – precum 8 martie, să zicem – în care simt că e nevoie să le fac. Alegerea de a fi o tipicară într-ale gospodăriei mi-a aparţinut întotdeauna, nu m-a obligat niciun bărbat din lume la asta. E adevărat, i-am reproşat de multe ori că fac prea multe şi poate chiar am făcut în ziua aia de mi s-a luat. Aia e, Dumnezeu oricum îţi dă mai puţin decât poţi duce. Pe restul ţi le iei tu singur în cârcă.

4. Sunt absolut de acord că există enorm de multe femei pe lumea asta care-şi duc traiul conform comunicatului de mai sus. Îmi pare rău pentru ele, pentru cum şi-au aşternut, şi le urez să-şi schimbe lenjeria cât mai curând, într-un fel sau altul. Să protesteze la colţul lui H&M Unirii nu cred că le va ajuta prea mult.

5. N-am fost educată în mod explicit să fiu gospodină, mama zicea când gătea: „Ieşi din bucătărie, că te-mpuţi, du-te şi învaţă!” Nici chiloţii nu ştiam să mi-i spăl când am venit la Bucureşti, trebuit să mă descurc şi-n treaba asta. E adevărat, am crescut cu o mamă pe care am văzut-o cum spală, calcă, găteşte, freacă, repară, schimbă, femeie şi bărbat buni la toate, dar care se enervează şi se revoltă pe această situaţie, aruncând-o pe cei din jur. De aceea mi-am propus ca orice trebăluiesc să fie asumat, nu obligat. Zilele în care mă plâng bărbatului (şi soacrei, evident) sunt un mare fail de la acest principiu. Iaca, sor-mea şi-a propus să nu trebăluiască deloc şi-i este ok, n-o bate bărbatul.

6. Partea cu făcăleţul mi s-a părut de prost gust.

7. Sunt de acord cu ideea de sărbătorire a femeii într-o zi anume. Mai ales de către femei, care sunt cutre unele cu altele. Şi mai ales pentru faptul că bărbaţii au grijă să se sărbătorească singuri în multe alte zile, că ei nu sunt atât de tipicari şi încrâncenaţi ca multe dintre noi, se mai ocupă şi de sufletul lor.

8. Un „protest” care mă invită să aduc în geantă „un ibric cât de mic, un şorţ de bucătărie, mănuşi de spălat vasele” mi se pare mai îngrozitor decât dacă m-ar invita bărbatul să le folosesc. Atunci mi s-ar părea rezonabil, aş zice că s-a gândit la protecţia mea şi la aspectul practic al lucrurilor. Ah, ce mi-ar mai plăcea asta!

Sursa foto articol

About Author

Jurnalist, blogger, creator de conținut, instructor de fitness, mamă de băieți.

3 Comments

  • Viaţa „ca o fată” | Idrilog
    7 martie 2015 at 9:00 am

    […] ieri am fost profund revoltată de o campanie legată de Ziua Femeii – revoltă-te şi tu aici, dacă n-ai apucat – astăzi sunt impresionată de alta. Dar, mai întâi, o mică poveste despre […]

    Reply
  • ioana
    9 martie 2015 at 10:40 am

    da, femeile sunt cutre unele cu altele, ca de exemplu cand spui tu ca iti pare rau de cele care isi duc viata ca in comunicat si ca-ti pare rau pentru cum “si-au asternut”. Atunci cand cresti saraca si needucata (cand nu ai norocul ca mama ta sa te dea afara din bucatarie si sa te trimita sa inveti), nu iti “asterni” nimic; esti fortata intr-un “asternut” din care nu te mai poti ridica in veci. Felicitari pentru norocul de a te fi nascut in familia in care te-ai nascut, felicitari ca ai folosit bine resursele care ti-au stat la dispozitie, dar nu fi rea. Nu fi cutra cu cele care nici macar nu banuiesc ca exista si alte optiuni pe lume.

    Reply
    • idriceanu
      9 martie 2015 at 12:29 pm

      Sunt absolut de acord cu ce zici. De asemenea, sunt, in continuare, absolut de acord cu ce am zis, la fel cum au fost si jurnalistii de la Charlie Hebdo care au fost “cutre” cu un intreg popor 😉

      Reply

Leave a Reply