Menu
CONCURS

Concurs: Câştigă accesorii cu personalitate de LaCercei.ro înşurubate! – ÎNCHEIAT

bijuterii steampunk LaCercei

Eu am făcut mate-fizică la liceu, asta am simţit eu că se potriveşte stilului meu de-a gândi.
După care, am făcut Jurnalism la facultate, că se potrivea stilului meu de a trăi şi interacţiona cu cei din jur. Plus că nu puteam să-mi bat joc de talentul ăsta la scris, corect? Par două domenii total diferite, dar sunt absolut convinsă că primul m-a ordonat pentru al doilea.
Altfel, ajungeam un jurnalist boem, împrăştiat şi cu productivitate mult mai scăzută, ca mulţi colegi de breaslă. No offense, dar uitaţi-vă la media de azi; mie mi se rupe sufletul.

Am lucrat în presă din anul trei de facultate şi tot aici sunt, după 14 ani. M-am plimbat un an prin mall-uri vânzând pantofi – marea mea dragoste – dar când am fost chemată înapoi într-o redacţie, parc-am băut apă vie de pe tastatură. Probabil că voi scrie, într-o formă sau alta, până mor. M-am împăcat cu asta, e ok, atât timp cât nu uit să dau cât pot eu de mult în ce-am de făcut. Nu mă deranjează constanţa, n-o simt nicidecum ca pe-o monotonie, cred că e modul meu de a păstra controlul asupra vieţii.

 

Fostă corporatistă, actual artistă, înşurubează bijuterii cu tentă punkistă

Însă m-au fascinat mereu oamenii care au curaj să poată altceva decât pot atunci. Oamenii cărora le merge binişor, satisfăcător, care ar putea trăi mai mult decent decent „aşa” tot restul vieţii, dar care simt că „nu e ce trebuie” şi pornesc în căutări. Am rămas cu gura căscată la poveşti din astea încă din adolescenţă, când profa de franceză ne povestea despre nu mai ştiu care mare poet de aceeaşi limbă – un Guy de Maupassant, un Mallarmé, un Valéry, sincer, nu mai ştiu, şi-am făcut ulcer frunzărind Google, încercând să-mi aduc aminte – care a ars-o banal toată cariera lui, ceva funcţionar la stat, dar a dat lovitura cu scriitura la bătrâneţe. Minunat!

Iar astăzi sunt nenumărate exemple de poveşti de succes ale unor oameni care au avut curajul să-şi asculte asculte mai atent sufletul decât sunetul banilor, iar în scurt timp, cele două au rezonat ca să împlinească un om. Că, până la urmă, trebuie cu toţii să trăim, nu?

E, despre un astfel de om vreau să povestesc. O cheamă Diana, are numai 29 de ani, dar deja deţine o afacere care stăpâneşte o mare felie din domeniul de piaţă pe care activează – situl LaCercei.ro. Cred că e prima care s-a apucat de meşterit bijuterii Steampunk în România – sau, cel puţin, prima despre care am auzit eu.

Diana LaCercei steampunk

A absolvit Facultatea de Psihologie în Braşov, a lucrat apoi într-o multinaţională în Bucureşti, dar niciuna din căile astea nu i-a ostoit pofta de împlinire profesională. Aşa că s-a mutat înapoi sub Tâmpa, unde a reînviat vechea ei pasiune pentru şurubărit – a, mi-a povestit că, atunci când era mică, a învârtit de şuruburile de la pătuţ, pân-a căzut cu tot cu el.

Şi că i-au plăcut mereu mecanismele, rotiţele, poveştile lui Jules Verne – şi ştim cu toţii că dau pe dinafară de chestii tehnice. Şi c-a jucat Syberia când era puştoaică – cu toate am rezonat pân-aici, în afară de aspectul „puştoaică”, dat fiind că eram deja trecută de facultate la vremea acestui (singur) joc pe calculator din viaţa mea. Dar am priceput cum e fata: tehnică şi cu simţ artistic în acelaşi timp.

 

Şi-acum, aş lăsa-o pe ea să povestească un pic despre ce şi cum face, că vorbeşte bine:

Meşterereala nu a început cu Steampunk, ci cu nişte cercei din lemn, de unde şi numele sitului, LaCercei. Am vrut să schimbăm numele anul trecut (pentru că, între timp, sortimentele de accesorii s-au înmulţit, n.r.), dar n-am găsit o variantă mai bună; aşa că i-am dat un nou sens: la fiecare comandă online vom trimite o pereche de cercei cadou. Şi aşa a rămas.

Odată ce-am început să lucrez cu răşina, am descoperit că produsele sunt mult mai atractive, atât pentru mine, cât şi pentru public. Este o muncă migăloasă şi cere multă răbdare, dar nu mă deranjează. Şi cel mai mult mă bucur că văd bine şi nu am nevoie, încă, de ochelari sau de lupă. Îmi place să colind târgurile şi să «vânez» vânzătorii cu cârpe întinse pe jos, pline de ceasuri – nefuncţionale, desigur. Dar eu le iau acasă şi le desfac şurubel cu şurubel, păstrez şi un arc, că nu se ştie niciodată ce rol important va primi.

Diana LaCercei bijuterii steampunk mecanism ceas

Am început în 2013 cu târgurile handmade; primul a fost în Bucureşti, la Universitate, şi mi se părea că lucrurile pe care le-am făcut nu sunt suficient de frumoase, de lucioase. Dar cu fiecare târg mai fost tot mai uşor. Din păcate, sunt tot mai puţine evenimente de gen la care mai participăm pentru că s-au deteriorat simţitor în ultimii ani şi am preferat să ne concentrăm activitatea pe online.

Pân-acum, cele mai faine piese pe care le-am făcut n-au apucat să fie fotografiate, pentru că şi-au găsit stăpâni foarte repede. Primim aprecieri pe pagina de Facebook, prin SMS, e-mail şi toate sunt extraordinare şi ne impulsionează să mergem mai departe, să ne dezvoltăm. Însă cea mai deosebită apreciere a fost printr-o scrisoare de mulţumire, scrisă cu stiloul pe hârtie şi expediată prin Poştă, pe care-am păstrat-o cu mare drag şi la care mă uit la fiecare moment de cumpănă.

Sunt patru ani de când am început LaCercei.ro şi-a fost, cu bune şi mai puţin bune, o experienţă frumoasă. Probabil aşa va fi şi de-acum înainte. Mi-aş dori să extind gama de produse, astfel încât nişa noastră Steampunk să se mărească. Poate vom lucra cu argint, poate vom face nişte construcţii dinamice, nu e încă sigur ce se va întâmpla, dar cu siguranţă se pregăteşte ceva!”

Eee, şi dacă LaCercei.ro se aniversează, te şi premiază! Diana a creat special pentru cititorii Idrilogului (da, da, şi pentru domni avem bunătăţi, dar ştiu că tot doamnele se ocupă şi de aspectul ăsta) trei seturi de cercei, butoni şi pandantiv matchy-matchy, tare drăguţele mai sunt, nu?

premiu concurs LaCercei set rosu

premiu concurs LaCercei set negru

premiu concurs LaCercei set albastru

Tot ce trebuie să faci este să povesteşti, printr-un comentariu la acest post, despre bijuteria pe care ţi-ai dorit-o întotdeauna, dar n-ai apucat niciodată s-o cumperi sau nu s-a nimerit niciodată s-o primeşti în dar. Iar vineri, pe 14 aprilie, eu şi Diana vom alege cele mai frumoase trei comentarii pentru a fi răsplătite cu accesoriile atât de migălos create de ea.

Voi anunţa câştigătorii pe pagina de Facebook a blogului, Idrilog, aşa că nu uita să-i dai Like, ca să prinzi momentul. Şi să fii la curent cu multe alte lucruri utile din parenting & lifestyle, desigur.

Succes la comentat şi accesorizat!

About Author

Jurnalist, blogger, creator de conținut, instructor de fitness, mamă de băieți.

23 Comments

  • Monica
    10 aprilie 2017 at 12:55 pm

    Mi-am dorit ca la nunta mea sa primesc bratara mamei mele, pe care i-am tot admirat-o de cand eram mica, chiar i-o mai si ‘”imprumutam” sa ma laud in fata prietenelor mele. Mi se parea ca eram tare cocheta si cuceritoare. O primise in dar de la tatal meu, era adusa din strainatate si pe care la un momement dat a pierdut-o. Am regretat eu mai mult decat ea 🙂 Cred ca orice bijuterie daruita puratata cu dragoste are o poveste de spus. Am incercat sa caut ceva asemanator cand m-am casatorit, insa nu am gasit!

    Reply
    • Idriceanu
      10 aprilie 2017 at 1:49 pm

      Ah, ce păcaaaaat! Nu te opri din căutat, poate va apărea brățara copilăriei tale 🙂
      Mulțumesc pentru mărturisire!

      Reply
  • Tami
    10 aprilie 2017 at 2:10 pm

    Concursul tau mi-a amintit de un vis. In urma cu un an si jumatate, am visat ca eram logodita. Nu ma entuziasma atat de tare gandul ca ma voi marita, cat inelul de logodna pe care il primisem. Ma uitam la el si mi-l pot aminti si acum cel mai mic detaliu. Un inel argintiu, subtire si finut care se potrivea perfect pe degetul meu. Stiam sigur ca este un inel realizat handmade special pentru mine, creat din mici semne ale infinitului, fiecare semn fiind despartit de cate o pietricica transparenta. Din clipa aceea am cautat ceva asemanator, insa nu am gasit nici macar in parte ceva sa-i semene. Insa stiu ca ce este al meu este pus de-o parte si va aparea in viata mea la un moment dat 🙂

    Reply
    • Idriceanu
      10 aprilie 2017 at 2:56 pm

      Uaaaau, ce model interesant! Te-ai întrebat vreodată ce semnificaţie ar putea avea visul tău?
      Mulţumesc pentru mărturisire!

      Reply
      • Tami
        10 aprilie 2017 at 3:13 pm

        Sa fiu sincera, nu. Dar acum, ca m-ai intrebat cred ca am si un raspuns. Imi doresc ca atunci cand voi decide sa fac acest pas, baza familiei mele sa fie dragostea. Inelul cred ca este simbolul iubirii neconditionate si sincere, care nu are cum sa se rupa de-a lungul anilor (exact cum am vazut in familia mea, parintii mei fiind unul langa celalalt dupa mai bine de 40 de ani). Plus ca semnul infinitului m-a „urmarit” cam toata viata. Cat despre restul visului, nu am idee, caci persoana cu care ma logodisem ma parasise in viata reala cu 2 saptamani inainte :).

        Reply
        • Idriceanu
          10 aprilie 2017 at 3:16 pm

          Atunci, asta e, clar: îţi doreşti o dragoste infinită. Să te-audă Dumnezeu!

          Reply
  • Mihaela Grigoras
    10 aprilie 2017 at 3:06 pm

    Buna ziua ! Azi am aflat cu surprindere, din doua articole aparute pe bloguri pe care le urmaresc, ca in spatele La Cercei este o artista, o fata tanara si delicata ! Urmaresc de mult timp acest site LaCercei, pagina de facebook, sunt abonata nici nu mai stiu de cand la newsletter-ul lor, iar în imaginatia mea creatorul acestor deosebite bijuterii arata asa, ca un rocker grizonat, neinteles, cu plete si bandana. Mare mi-a fost mirarea in aceasta dimineata cand, pe blogul pentrudive.com ( acela a fost primul articol pe care l-am citit azi ) am vazut o fata tanara, senina, blonda – opusul a ceea ce era artistul La Cercei in imaginatia mea. Mi-a placut povestea ei de viata si o felicit pentru decizia luata si pentru talentul pe care il are. Cat despre bijuteriile pe care mi le-am dorit si nu a fost sa fie ale mele stiu sigur care au fost 😀 si anume un set cercei si pandantiv Steampunk creat de LaCercei si oferit la un concurs pe pagina lor de facebook undeva in toamna anului trecut. L-a castigat un norocos baiat din Brasov si sper ca l-a apreciat asa de mult cum as fi facut-o eu. Ar fi fost primele mele si singurele mele bijuterii Steampunk, care ar fi raspuns laturii nostalgice si rebele a personalitatii mele. Pentru ca nici eu nu sunt tocmai un client tipic acestui gen de arta/produse, am depasit de mult adolescenta si tinererea ( doar pe cea biologica, cea sufleteasca incă rezista ) ) si am copii mari care probabil ar fi socati pentru o secunda sa ma vada purtand acesti cercei dupa care ar spune : Sigur, dintre toate mamele, doar tu ai putea sa porti asa ceva ! Cumva insa, acest curent Steampunk ma duce in lumea cartilor lui Jules Verne, preferatele copilariei mele , lume din care nu am mai plecat, sufleteste, niciodata.

    Reply
    • Idriceanu
      10 aprilie 2017 at 3:11 pm

      Mă bucur că ai ajuns şi la mine pe blog şi că ai hotărât să participi la concurs 🙂
      Da, Diana este o surpriză foarte plăcută şi mă bucur că te-a impresionat la fel de mult ca şi pe mine.
      De asemenea, te felicit pentru spiritul tineresc pe care l-ai păstrat! Mulţumesc pentru mărturisire 🙂

      Reply
  • Hariga Eugenia
    10 aprilie 2017 at 5:25 pm

    Bucuria de a vedea bijuterii create , parcă , anume pentru tine , aduce , uneori , tristețea de a nu le putea avea pe toate . E ca o sete a imaginației , nestăvilită în căutarea feedback-ului . Pentru mine , bijuteriile sunt declarații asumate , încântare împărtășită , stare în afara stării . Cum poți avea , vreodată , destul din frumusețea potențială ? Va exista mereu ceva neatins încă , așteptat și dorit , necunoscutul de care ți-e dor și pe care îl recunoști întălnindu-l . Arta nu moare , nu se oprește , nu-și este de ajuns , și , ar tebui să fim recunoscători pentru asta . Artei și artiștilor .

    Reply
    • Idriceanu
      10 aprilie 2017 at 10:54 pm

      Cât de frumos spus! Mulțumesc pentru mărturisire 🙂

      Reply
  • Delia
    11 aprilie 2017 at 10:40 am

    Ahh…acum cativa ani buni vazusem intr-o vitrina cel mai frumos inel care putea exista! Era un inel de argint, lat de vreo 1,5 cm si era lucrat in filigram. Superb! Dragoste la prima vedere a fost. Fiind studenta si stand in camin, nu-mi permiteam sa dau atatia banuti pe o bijuterie. Si pentru o perioada, treceam destul de des prin fata acelei vitrine, suspinat si mergeam mai departe. Cand am reusit sa adun banutii, normal, inelul nu mai era.
    Si acum sunt in cautarea lui. Stiu ca nu voi mai gasi exact acelasi model, dar macar la o sosie a lui sper.

    Reply
    • Delia
      11 aprilie 2017 at 10:41 am

      suspinam *

      Reply
    • Idriceanu
      11 aprilie 2017 at 12:59 pm

      Ah, da, acele bijuterii la care visam când n-aveam bani şi care acum nu mai apar în drumul nostru…
      Mulţumesc pentru mărturisire!

      Reply
  • Valentina Elena
    13 aprilie 2017 at 2:15 pm

    Buna Georgiana!Buna Diana!
    Ma bucur sa observ ca se promoveaza produsele hand made, cu atat mai mult daca sunt realizate in Romania!
    In ceea ce priveste modelul de bijuterie, mi-ar placea o floare, ca simbol al frumusetii si bunatatii, personalizata cu acele rotite punk, in ideea de ”nimic nu se pierde, totul de transforma”, sau ”what goes around, comes around”.
    Felicitari pentru idee si mult succes! 🙂

    Reply
    • Idriceanu
      13 aprilie 2017 at 2:22 pm

      Bună, Valentina! Cât de faină e ideea ta ca simbolistică! Mulţumesc pentru mărturisire!

      Reply
  • Adina Roz
    13 aprilie 2017 at 11:24 pm

    Relatia mea cu bijuteriile a inceput in frageda pruncie, cu o pereche de cercei de aur, pe la 5 ani, in proaspetii mei perforati lobi ai urechilor. Ulterior, asa cum ii sta bine unei domnisorici, am fost cadorata, evident cu bijuterii de aur, un cercelus, un inelus, cu ocaziile obisnuite ale unei vieti de adolescenta. Pretios aurul, nu zic nu, dar nu ma incanta. Am trecut pe argint, din leafa mea minuscula de angajat part time, mi am satisfacut cateva capricii. Dar mi a ramas gandul, si abia acum constientizez, la un set de argint cu onix, cu multe piese. La acea vreme nu mi l am permis si nici nu l am primit cadou. N a fost sa fie! Voi vedea daca mai rezonez cu ideea. Intre timp, gusturile mele s au schimbat. Am inceput sa descoper handmade ul, cu originalitatea, pasiunea si cu povestea sa. Am purtat bijuterii din tot felul de materiale conventionale si mai putin conventionale: lut, sfoara, textile, pet uri, fetru, pasta polimerica, hartie, lemn, o sumedenie! Am o colectie dragutica. Ma simt foarte bine purtandu le, imi dau o senzatie aparte. La aceasta adaugandu se inexistenta riscului de a vedea aceeiasi bijuterie purtata de o alta persoana, in aceeiasi incapere! 🙂 Da, am patit o! In adolescenta, cred, abia aparusera bijuteriile comercializate de o anumita firma de cosmetice si mi am achizitionat si eu, ma rog, mama, un set de bijuterii. Nu mica mi a fost mirarea, la petrecerea de revelion, sa vad inca vreo 3-4 fete purtand aceleasi bijuterii! Neplacut moment.

    Reply
    • Idriceanu
      14 aprilie 2017 at 12:23 am

      Eu îți doresc să întâlneşti setul de bijuterii al visurilor tale într-o manieră atât de personalizată, încât să nu existe riscul să-l mai întâlneşti vreodată la cineva 🙂
      Mulțumesc pentru mărturisire!

      Reply
  • Florina
    14 aprilie 2017 at 12:22 am

    Ce frumos! Ce frumos! Ce frumos! Mi-a plăcut mult povestea Dianei, la fel de mult cum îmi plac buclele ei răvășite și zâmbetul copilăresc. Un copil frumos ce se joaca cu rotițe si şuruburi mici. Un copil curajos care-mi da și mie curaj sa fac ceea ce-mi place chiar și când cei din jur ridica din sprânceană. Mulțumesc!
    Despre bijuteria la care visez o sa va povestesc pe scurt, caci vreau sa o citiți pe toată. Acum 5 ani a venit pe lume primul meu copil, o fetiță blonda cu ochi de cer. Fiind singurul copil din familie, totul se învârtea în jurul ei. I-am facut o mulțime de poze, albume, cărți personalizate și am creat astfel amintiri cu și despre ea. Pe la doi ani mi-a venit ideea sa îmi fac și pentru mine ceva special și cum un tatuaj cu numele ei (am văzut ca se poarta) nu intra în discuție, m-am gândit la un colier cu poza ei inauntru. Numai că înainte de a-l comanda am rămas din nou însărcinată. Așa ca, am decis sa aștept să pun ambii copii în poza. Evident ca timpul a trecut altfel de când a venit al doilea copil în familie și pana sa apuc sa fac ceva mi s-a stricat testul de sarcina si-au aparut din nou doua liniuțe. Al treilea copilas are acum 10 luni. Mi-e cam teamă să mă gândesc din nou la colier. Dar dacă m-ați provocat, am povestit cu drag, ca imi doresc sa-mi port copiii la gat, nu numai la piept.

    Reply
    • Idriceanu
      14 aprilie 2017 at 12:33 am

      O, Doamneeee, cât de tareeeee!!!! Cât de curajoasă şi de norocoasă eşti! Să-ți fie copiii sănătoşi şi să găseşti bijuteria mult dorită!
      Mulțumesc pentru mărturisire!

      Reply
  • Andreea
    14 aprilie 2017 at 3:47 pm

    Ce poveste frumoasa! Si ce bine de ea ca s-a intors acasa in Brasov. Sper sa imi reuseasca si mie, acolo imi este locul. Nu stiu ce minune sa se intample sa imi pot stramuta familia acasa in BV…Dar..visam 🙂

    O bijuterie pe care mi-am dorit-o mult a fost un colier al mamei mele-trei siraguri din chihlimbar prinse in aceeasi inchizatoare. Era foarte feminin, foarte elegant si frumos si ma emotiona mereu sa il tin in palme ori sa il port prin casa cu mama de fata. Nu am apucat sa il port ca tanara femeie, l-a rupt sora mea mai mica. Am fost mai suparata ca mama, imi amintesc ca am si plans. Mama mi-l promisese mie :-)) Nu s-a mai putut repara, cred ca parti din el s-au si pierdut…Nici nu am mai regasit ceva similar, desi mereu sunt cu ochii in patru…

    Reply
    • Idriceanu
      14 aprilie 2017 at 11:32 pm

      Oh, îmi imaginez supărarea ta… sper să se întoarcă la tine colierul, sub o formă sau alta. Mulțumesc pentru mărturisire!

      Reply
  • Mihaela Grigoras
    19 aprilie 2017 at 1:30 pm

    Am fost foarte bucuroasa cand am aflat ca voi primi unul din cele tei seturi de bijuterii atat de speciale. Azi am primit setul de bijuterii ( cel mov ) si pot sa spun ca e si mai frumos decat apare in fotografie. Sunt un cadou minunat si le voi purta cu drag. Multumesc mult !

    Reply
    • Idriceanu
      19 aprilie 2017 at 2:18 pm

      Grozav! Ce mă bucur! Să le porţi sănătoasă!
      Te mai aştept pe Idrilog 🙂

      Reply

Leave a Reply