Menu
CONCURS / STIL DE VIAŢĂ

Concurs: Spune-mi unde e acasă – ÎNCHEIAT

home-1-4-wallpapers

Când eram mică, îmi imaginam că acasă-i acolo unde e camera mea: mai întăi, cu cărţi de poveşti nemuritoare, păpuşi care-mi purtau rochiţele din bebeluşie şi poze cu Bee Gees lipite pe bibliotecă de unchiul în paralel cu care am crescut la bunici şi care mă punea să-i ţin microfonul la cântările ad-hoc din incintă; apoi, camera cu albumele lui Michael Jackson, oracolele de şcoală primară şi sculele rudimentare de croitorie cu care am găurit o faţă de masă italienească pentru imprimeul cu trandafiri prea potriviţi în garderoba păpuşii mele Barbie originale, primite la schimb pe nu mai ţin minte ce de la o colegă care locuise peste hotare „înainte”; în cele din urmă, înainte de a pleca definitiv din ultima casă a copilăriei mele, camera cu toate scrierile mele, casetele rock şi teancul de scrisori de la omul cu care m-am şi măritat, în cele din urmă.

 

„Acasă” e la purtător

Din păcate, niciuna din aceste trei camere nu mai este „acasă” pentru mine. S-au înstrăinat de mult, ca locuri fizice, aşa c-am rămas numai cu nişte amintiri la purtător, de care trebuie să ţin bine cu neuronii, că nu mai am posibilitatea să le revigorez cu lucruri palpabile de la locul faptei. În două dintre ele n-am mai călcat de când eram minoră şi nu cred că se va mai întâmpla vreodată.

Aşadar, mi-am luat în spate conceptul de „acasă” odată cu bocceluţa pentru Bucureşti, acum 15 ani. Cât am fost studentă, aveam chiar trei case: „acasă” la mama sau „acasă” la tata prin vacanţe şi „acasă” la cămin în timpul anului şcolar. Era tare dificil să răspund la întrebarea: „De unde eşti?” în perioada aia pentru că era nevoie de multe explicaţii: „M-am născut şi-am crescut acolo, am făcut şcoala dincolo, mama locuieşte colo, tata – dincolo…” – ziceţi voi unde ar trebui să fie acasă în combinaţia asta. De când am plecat de la cea mai recentă „acasă” de copil, am umblat ca melcul cu tot avutul după mine prin regii, chirii şi prietenii şi toate mi-au fost „acasă”. Mi-am aranjat mereu universul locativ în jurul universului meu şi le-am stabilizat pe amândouă cu axul care a făcut desţelenirea mult mai suportabilă de fiecare dată: bradul de Crăciun.

 

Premiez o amintire

Nu ştiu dacă sunt, în fiecare an, martira din lupta pentru împodobirea bradului pentru că la fel făcea şi mama pe vremea copilăriei mele, pentru că „aşa trebuie” sau pentru că, pur şi simplu, îmi place să decorez şi să bibilesc, în general, casa; dar ştiu că fiecare „acasă” de la momentul respectiv este botezată în Ajun – nici să mă pici cu ceară de lumânare aromată că nu-l fac mai devreme – cu un pom de Crăciun. Asta a fost salvarea mea în fiecare sezon de sărbătoare, indiferent unde m-ar fi prins, cu cine şi în ce spirit: eu trebuie să fac bradul. Asta m-a ţinut sănătoasă la cap chiar şi-n vremurile fără familie, fără bani, fără perspective însorite în viaţa sentimentală sau profesională – eu am avut o datorie de făcut: bradul. După brad, potopul.

De câţiva ani, de când am familia mea proprie, nu-l mai fac din disperarea mea pentru stabilitate, îl fac pentru ei. Să înveţe că, indiferent ce s-ar întâmpla peste an, linia se trage la final tot cu acelaşi lucru minunat, salvator şi stabilizator care-i va face să se simtă acasă: se împodobeşte bradul. Având în vedere că primul cuvânt al întâiului meu născut a fost „acasă”, e cazul să acord o importaţă maximă subiectului, nu?

 

CONCURS

De data asta, am un pretext pentru depănat amintiri din copilărie: să vă stârnesc şi pe voi cu poveştile şi s-o premiez pe cea mai frumoasă. Cu ocazia inaugurării primei sale sucursale din sectorul 3, compania Premier Imobiliare mi-a pus la dispoziţie un coş cu produse de sărbători cu care să răsplătesc o amintire legată de conceptul „acasă”.

Aşadar: zi-mi ce înseamnă acasă pentru tine, mai ales în preajma sărbătorilor de iarnă, într-un comentariu la acest post sau într-un comentariu la share-ul meu pe Facebook al acestui post şi poţi câştiga coşul cu pricina. Ai timp să-ţi aduni amintirile până la sfârşitul zilei de miercuri, 23 decembrie, iar joi spre prânz voi anunţa câştigătorul. Din păcate, premiul se ridică doar personal, astfel încât participanţii trebuie să fie prin zonă în Ajun.

Prima sucursală a Premier Imobiliare din sectorul 3 poate fi găsită pe Bulevardul Theodor Pallady nr. 35 şi este a şasea unitate a companiei din Bucureşti şi Popeşti-Leordeni.

 

Sursa foto articol

About Author

Jurnalist, blogger, creator de conținut, instructor de fitness, mamă de băieți.

7 Comments

  • Cristina
    22 decembrie 2015 at 11:58 am

    Acasa….
    Acolo unde pot sa ma joc, pot sa lenevesc, pot sa imi trag un fotoliu si sa crosetez sau sa citesc.
    Acasa este acolo unde sunt fetita si sotul meu, care fara sa se calce sau sa ma calce pe bataturi (ori eu pe ei) radem, tipam, dansam, vorbim si ne jucam cu pernele. Suntem toti si este muzica, este soare si mult drag de noi. Si suntem noi pentru noi, nu pentru altii sau de ochii lumii.
    Si pur si simplu avem uneori starea de ‘je m’en fiche!’
    Acasa este la noi acasa, la mare, la munte sau in masina. este doar sentimentul meu.
    Cu mult drag 🙂

    Reply
    • Idriceanu
      22 decembrie 2015 at 12:04 pm

      Cristina, multumesc pentru povestea ta 🙂

      Reply
  • Gabi
    22 decembrie 2015 at 2:18 pm

    “Home is where your heart is”, am share – uit odată pe Facebook. cred ca despre ăsta este vorba, pana la urma. Acasă este acolo unde îți este sufletul, iar în cazul meu, având în vedere ca sufletul îmi este locuit în proporție covârșitoare de femeia care m-a ținut de mana când am învățat sa merg în picioare, care m-a învățat sa stau pe scaun când am început sa-mi țin echilibrul și sa țin linguriță în mana atunci când am putut sa mănânc din castron lapte cald cu pâine înmuiată, făcută de mana ei, pot spune ca acasă este între brațele bătrâne și obosite acum, dar la fel de calde ale bunicii mele. Oriunde am fost pe planeta, în locuri de -o frumusețe care îți taie răsuflarea, nimic nu s-a comparat cu momentul în care intru pe poarta ei și pășesc în bătătura în care am copilărit. Curte modesta, de la tara, dar cel mai frumos loc din lume pentru mine! Acasa – ul pe care nu l-as da pe toate plajele exotice din lumea asta! (Hai ca m-am emoționat acum și la apuca jelania pentru ca mi-e dor de ea, deși vorbim 3 ore pe zi la telefon și pentru ca, inevitabil, îmi trece prin minte gândul ca,la un moment dat nu voi mai avea aceasta “acasa”).
    Mă îngrozește ideea ca nu voi mai pași in acea curte și ca nu vor mai exista acele brațe a căror căldură are puterea relaxării a o mie de spa-uri luxoase…
    Da, momentan acasă este, acum și pe vecie, brațele serafimului meu pământean pe care îl numesc “Frumusetea”! 🙂

    Reply
    • Idriceanu
      22 decembrie 2015 at 2:21 pm

      Multumesc pentru comentariu, ce frumos! 🙂

      Reply
  • Laura
    23 decembrie 2015 at 12:28 am

    acasa e in sufletul nostru.

    Reply
    • Idriceanu
      23 decembrie 2015 at 7:51 am

      Multumesc pentru comentariu 🙂

      Reply
  • Idriceanu
    24 decembrie 2015 at 11:56 am

    Dragii mei, concursul s-a încheiat. Mulțumesc tuturor pentru participare, atât aici, cât şi pe Facebook. Câştigătorul a fost anunțat aici: https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=10205302562105055&id=1277714293

    Reply

Leave a Reply