Asta mâncăm iarna, cu asta ne hrănim copiii. Ai mei, cel puţin, se dau în vânt după ele. Dar am vrut să aflu ce efecte pot avea în organismul lor şi cum se înclină balanţa între beneficii şi deservicii.
Copiilor mei le plac murăturile pe cât le place ciocolata copiilor altora. Castraveţi muraţi în saramură sau oţet, varză murată, gogoşari, conopidă – le place să le ronţăie la masă şi se mai întâmplă ca murăturile să fie doar ele însele masa – mai ales în cazul lui Tudor, care obişnuieşte să mănânce „disociat” din farfurie, adică ia lucrurile pe rând, câte unul până îl termină, şi abia apoi trece la altceva, nu aplică politica marei mase „o gură din aia, o gură din aia şi o gură din aia, then repeat”. Deci, da, se întâmplă să aibă prânzuri la care consumă doar gogoşarii în oţet şi să ia 1-2 îmbucături de mâncare doar de gura noastră.
Dat fiind că obişnuiesc să fiu atentă la proporţiile de nutrienţi pe care copiii mei le bagă în ei prin mâncare zi de zi, am fermentat un pic şi pe subiectul murăturilor la grupa mică şi am decis să cer lămuriri unei persoane cu pregătire temeinică şi patalamale în domeniile necesare: Anamaria Şerban Iulian, doctorand în ştiinţe psihologice, medic primar, nutriţionist, psiholog clinician şi psihoterapeut specializat în terapia copilului şi familiei, expert în nutriţie comportamentală, specialist în tratamentul obezităţii infantile şi organizator al 25 de Tabere de Nutriţie şi Dezvoltare Personală pentru copii.
De ce sunt copiii înnebuniţi după murături? (mă bazez doar pe experienţa mea de mamă de doi băieţi mari consumatori de murături şi pe experienţa prietenelor cu copii care împărtăşesc aceleaşi gusturi)
Motivele pentru care copiii sunt atraşi de murături sunt curiozitatea, gustul accentuat – dat de amestecul de sare, acid acetic şi zahăr – dar şi faptul că învăţarea are loc în această perioadă a micii copilării prin imitare; prin urmare, dacă părintele are în farfuria lui murături, copilul va dori şi el să guste, să încerce acelaşi aliment ca şi mama şi/sau tatăl lui.
Poate fi vorba de altceva în afară de curiozitate şi comportament mimetic în cazul copiilor care CER murături? Chiar dacă nu avem pe masă, băiatul cel mare (în vârstă de 3,6 ani) îmi cere când simte că se potrivesc cu mâncarea din farfurie. Iar noi consumăm sortimente fără zahăr din comerţ, plus sortimente făcute în casă. Copilul nu are zahăr în alimentaţie decât rar, nu l-am învăţat cu deserturi. Prin urmare, e posibil să-i ceară organismul murături?
Copilul mănâncă murături pentru că îi place gustul lor. Gustul este cel mai educabil dintre simţurile noastre. Odată ce s-a obişnuit cu acel gust, îl va căuta sistematic, fără să aibă nevoie să vă mai vadă pe dumneavoastră făcând asta. Mai există o posibilitate: să-i placă, deoarece sunt sărate. Dincolo de nevoia fiziologică de sodiu (sare), putem învăţa foarte repede să apreciem gustul sărat, la fel cum îl putem aprecia pe cel dulce.
„Gustul este cel mai educabil
dintre simţurile noastre.”
dr. Anamaria Şerban Iulian
De la ce vârstă au copiii voie să mănânce murături, atât în saramură, cât şi în oţet?
După vârsta de un an, alimentaţia copilului poate fi identică cu cea a unui adult cu un comportament alimentar corect. Este datoria părintelui să „gândească verde” pentru copilul lui. Ideal ar fi consumul în cantităţi moderate şi, de preferinţă, în sezonul rece, pentru multiplele avantaje, secundare acestui consum. Iarna, murăturile oferă posibilitatea de a creşte consumul cotidian de legume al copilului, alături de puţinele legume proaspete, legumele congelate (gătite, ideal, la abur), cele din supe sau din tocăniţe. Deşi sunt bogate în probiotice, minerale şi vitamine, nu trebuie neglijat conţinutul de conservanţi, potenţatori de aromă, acid acetic, zahăr şi sare în cantităţi mari, mai ales în cazul legumelor preparate industrial.
Cât de des ar fi în regulă să le consume?
Cheia unui comportament alimentar sănătos constă în diversitate, calitate şi, de abia apoi, în cantitate. Prin urmare, nu există neapărat o regulă, frecvenţa consumului acestora fiind dată de aprehensiunea pe care o are copilul mic pentru gustul particular al murăturilor.
Este recomandat consumul de murături de 3-4 ori pe săptămână, acum, în sezonul rece, alături de carne roşie deoarece favorizează menţinerea unei imunităţi optime, prin protecţia oferită tractului digestiv, ajutând la absorbţia fierului (din carne, n.m.) prin conţinutul de vitamina C (al murăturilor, n.m.), şi la o mai bună digestie a grăsimilor.
Care sunt pericolele murăturilor în saramură pentru copii? Dar ale celor cu oţet?
Murăturile foarte sărate pot genera, asemănător cărnii conservate în sare şi alimentelor afumate, inflamaţia acută a mucoasei gastrice, cu diverse grade ale durerii abdominale (colici abdominale). Consumul murăturilor conservate cu ajutorul oţetului poate provoca, de asemenea, colici abdominale, reflux gastro-intestinal, iritarea tractului digestiv, indigestii, declansarea unei crize de astm bronşic, dermatite, cefalalgii, alergii diverse. (Sper că este vorba de consumul în exces, n.m.)
Care sunt beneficiile nutriţionale ale murăturilor (de ambele feluri) pentru copii?
Principalele avantaje al murăturilor conservate în apă cu sare este că păstrează calităţile nutritive ale legumelor, respectiv conţinutul ridicat în vitamine hidrosolubile (vitamina C şi cele de grup B), alături de minerale şi oligoelemente şi că au efecte probiotice (favorizează dezvoltarea florei intestinale sănătoase).
Oţetul din murăturile pregătite astfel poate reduce încărcătura glicemică a glucidelor cu care sunt combinate, tratând rezistenţa periferică la insulină în cazul copiilor cu probleme de greutate, fiind de folos şi la menţinerea echilibrului hidro-electrolitic al organismului.
Deşi nu vor mai avea efectul probiotic al murăturilor conservate în saramură, cele în oţet păstrează o parte din conţinutul de vitamine, minerale şi fitonutrienţi. Este de la sine înţeles că adaosul de zahăr şi sare sau prezenţa acidului acetic în murăturile din comerţ, alături de conservanţi, potenţatori de aromă sau îndulcitori artificiali nu le recomandă pentru un consum zilnic în cazul copiilor.
Ce substanţe dăunătoare copiilor sunt adăugate murăturilor din comerţ sau la ce ar trebui să fim atenţi atunci când le citim etichetele?
Conservanţii, ca acidul benzoic, benzoatul de sodiu şi cel de potasiu, care sunt cei mai folosiţi în industria murăturilor, scopul lor fiind acela de a distruge bacteriile şi fungii, dar având şi rol de potenţatori de aromă. Aceşti conservanţi pot provoca alergii sau dermatite copiilor, le pot declanşa crize de astm bronşic sau reflux gastro-esofagian şi gastrite acute. Din acest motiv, pentru copii sunt recomandate murăturile făcute în casă, cu sare şi cu apă rece, deoarece sarea păstrează aproape toate calităţile legumelor fiind, în acelaşi timp, şi un bun conservant, apa fiartă distrugând o parte din vitaminele hidrosolubile de grup B şi vitamina C.
„Cheia unui comportament alimentar sănătos
constă în diversitate, calitate şi,
abia apoi, în cantitate.”
dr. Anamaria Şerban Iulian
Contraindicaţii ale murăturilor ar exista pentru copiii care suferă de diabet de tip I (insulino-necesitant), boli cardio-vasculare sau renale, astm bronşic infecto-alergic în forme medii sau grave, gastrite sau forme de hiperaciditate gastrică. Copiii cu probleme de greutate (suprapondere sau obezitate) ar trebui să consume cu moderaţie murăturile preparate industrial, care pot conţine o cantitate mare de zahăr, deoarece acestea accentuează rezistenţa periferică la insulină, agravând steatoza hepatică.
De ce conţin zahăr majoritatea murăturilor din comerţ? Daca există şi sortimente fără zahăr, înseamnă că nu este indispensabil în producerea şi conservarea lor; prin urmare, de ce continuă să fie folosit?
Zahărul se foloseşte pentru conservare, având rolul de a păstra aspectul, culoarea, consistenţa legumelor şi de a le accentua gustul, constituind o alternativaă la aditivii din comerţ, unii dintre ei interzişi deja în Comunitatea Europeană, deoarece au potenţial cancerigen. Este bine de ştiut că murăturile pentru copii pot fi preparate doar cu apă rece şi sare, acestea păstrându-şi proprietăţile organoleptice cu succes chiar şi pentru un sezon întreg.
Îi mulţumesc doamnei doctor Anamaria Şerban Iulian pentru lămuriri şi, pentru ajutor în orice probleme credeţi că distingeţi în comportamentul alimentar al copiilor voştri, o puteţi contacta aici.
2 Comments
otet de mere
21 decembrie 2020 at 7:50 amCopilul meu nici nu gusta muraturile…ca si sotul. Am facut o gramada de muraturi cu otet de mere, cred ca singura trebuie sa le mananc pe toate.
idri
7 ianuarie 2021 at 11:54 pmPăi, cred că trebuie să încerci murături în saramură, totuși. Nu oricine tolerează oțetul…