Cu ANA faci casă bună nu doar în literatura română

Să ridice mâna cine n-a stat cu un perete scorojit, fire electrice peticite cu bandă izolatoare sau o țeavă de instalație sanitară îmbinată ca vai de mama ei pentru că n-a avut în ziua (săptămâna, luna) aia fondurile necesare ca să le repare după inundație, infiltrație, scurtcircuit… În țara lui ”merge și-așa” există posibilitatea să avem mare grijă de locuințele noastre și să ne reparăm rapid daunele în caz că, Doamne ferește.

Știi faza aia clasică de film în care personajul doarme liniștit în pat, iar obiectivul camerei video se apropie tot mai mult de el în tăcere, pace și serenitate, când, brusc, deschide ochii ca din șoc și te fixează cu privirea prin micul sau marele ecran, în funcție de unde ai ales să-ți mănânci popcornul, acasă ori la cinematograf, și-ți sare și ție sufletul alături de el?

E, cam așa și eu în a treia dimineață după Crăciun, când aș fi putut să dorm nelimitat, că doar eram în vizită la socri, așa c-avea cine vedea de copii. Dar nuuu, un gând mi-a apăsat butonul de panică în cel mai dulce somn al zorilor: ”Rahat, n-am scos bradul din priză!”.

Sursa foto: Diana Eller | Dreamstime.com

În sfârșit, plecasem cât de cât liniștită în călătoria asta, cu bagaje și griji la minimum, setată să ignor multiplele invitații la degustările de sezon din partea rudelor prin alianță, dar trezitul ăsta (care nici măcar nu era cu fața la cearșaf) mi-a stricat zenul planificat.

Bradul nostru arăta așa înainte de plecare:

Iar eu îl vedeam în capul meu așa de la distanță:

Sursa foto: 2mmedia2011 | Dreamstime.com

Atenție: drobul de sare nu mi-e prieten nici în mâncare, dar nici în sens proverbial, adică nu sunt genul să-și facă griji gratuite și scenarii chinuite pe baza cărora să-și frământe inutil existența. Dar nu eram deloc împăcată cu situația bradului nostru de Crăciun aflat acum în funcțiune la 100 de kilometri depărtare, a cărui amintire m-a trezit din somn.

Și de data asta luaserăm unul natural, înalt și stufos, doar că, cel mai probabil, fusese tăiat înainte cu ceva timp, pentru că, odată ce l-am băgat la căldură, a început să se înmoaie mai ceva ca ciocolata între palme. Astfel încât, când am terminat noi cu montatul, fixatul, învârtitul instalațiilor, legatul podoabelor și ornatul, pomul nostru avea deja o mină foarte tristă. Și uscată, pentru că, din păcate, suportul din fier nu ne permite să-i ostoim setea cu nimic.

L-am încărcat cu trei rânduri de becuri: primul a fost prea scurt, la al doilea se aprind doar becurile roșii, așa că l-am pus și pe al treilea, care a fost prea lung, în consecință, mare parte din instalație zace (a se citi ”este împrăștiată artistic”) pe covorașul de sub brad.

Deci, cum dormeam eu liniștită la socri, asta mi-a trecut supersonic prin cap: rahat, n-am scos bradul din priză, care brad e foarte uscat și foarte încărcat cu plastic și cu instalații și se sprijină pe un covoraș sintetic, plin și el cu beculețe. E suficientă o scânteie de la una dintre instalațiile alea chinezești…

”Nu, nu vreau să mă gândesc la asta… Mai bine mă gândesc ce pot face acum…” Iar în secunda doi după ce s-a trezit bărbatu-meu, în loc de bună dimineața, l-am întâmpinat cu: ”Auzi, soră-ta are cheie de la noi, nu? Sun-o și tu și roag-o să meargă până la noi, să scoată bradul din priză!”.

Dintre toate tipurile de nenoroc, românilor le e cel mai frică de foc

Cred că asta este teama vieții mele în ce privește riscurile de distrugere a unei locuințe: incendiul. Am văzut câteva în copilărie, pe vremea când românii foloseau butelii, și este foarte probabil să fi rămas marcată de asta. Adică nu mi-e frică de cutremur, de exemplu, cum mi-e de foc.

O cercetare recentă* a scos la iveală faptul că însuși riscul de incendiu era pe primul loc sau între primele în topul grijilor majorității participanților la sondaj, mai ales în rândul femeilor și mai ales în rândul persoanelor trecute de 65 de ani.

Apoi, dezastrele naturale, precum cutremurele, inundațiile sau alunecările de teren sunt îngrijorătoare în mare sau foarte mare măsură pentru 7 din 10 respondenți, tot femeile fiind cele mai tulburate de subiect. Cam două treimi dintre persoanele intervievate s-au arătat îngrijorate de riscurile ridicate de fenomenele meteo severe, iar 60% – de riscul de furt din locuință.

Sursa foto: Chernetskaya | Dreamstime.com

De fapt, realitatea din teren – potrivit studiilor din industria de profil* – spune că cele mai multe daune pe segmentul asigurărilor de locuințe sunt produse de spargerea accidentală a conductelor, instalațiilor sanitare, refularea apei din canalizare, inundații.

Pe bune acum, să ridice mâna cine nu și-a inundat vecinii sau n-a fost inundat sau nu i-a refulat măcar o dată WC-ul în vreo casă în care a stat! N-o să uit niciodată cum, în urmă cu trei ani, după două luni de renovări în bucătărie, când tocmai înnoiserăm instalația sanitară și așteptam mobila, am fost sunată de acasă cu reclamație de inundație și scoasă din toiul pregătirilor unui eveniment important, împopoțonată și pe tocuri. Nu, nu e deloc plăcut.

Cu toate acestea – iar tonul meu stupefiat este cauzat de surpriza pe care cifrele din piață mi-au produs-o, nicidecum de vreo atitudine condescendentă, că nici eu nu mă pot lăuda cu o asigurare de locuință – doar 1,7 milioane de locuințe din România (aproximativ 19% din total) sunt asigurate, conform datelor furnizate de autoritatea de supraveghere din domeniu. În condițiile în care acest procent urcă la 50 în țări precum Cehia, Polonia, Slovenia și Slovacia, iar vecinii unguri ne dau de tot rușine, cu 70% dintre locuințe asigurate.

ANA te ajută fără vorbă multă

Poate mai țineți minte că am scris în vară despre asistentul digital ANA pe care UNIQA Asigurări îl lansase pentru polițele CASCO, în vederea simplificării și optimizării procesului de notificare a daunelor, pentru o soluționare mult mai rapidă. Dacă ai ratat articolul, îl găsești aici. E, în perioada iulie-decembrie 2019, ANA a preluat 5% din dosarele de daună pentru asigurările CASCO, iar platforma online numără peste 19 000 de accesări până în prezent.

Acest succes i-a convins pe oamenii de la UNIQA să-i dea asistentului digital și mai mult de lucru: de curând, ANA oferă ajutor și pentru avizarea și soluționarea daunelor asociate asigurărilor facultative pentru locuință.

Concret, clientul transmite pe platformă datele despre nefericitul eveniment de la domiciliu, fotografii cu avariile și documentele cerute de sistem, iar asistentul analizează datele instant și poate propune o ofertă de despăgubire, sesiunile de notificare având o durată medie de trei minute, din experiența activității de până acum.

Suma maximă pentru care se poate face această decontare facilă prin ANA pentru daunele locuințelor este de 5.000 de lei, iar cele care depășesc acest prag sunt gestionate de un specialist de daune în cel mai scurt timp. Totul bine și frumos, numai că trebuie îndeplinită condiția de bază pentru ca ANA să poată fi de ajutor: să-ți faci o asigurare facultativă pentru locuință la UNIQA.

Vă aduceți aminte cifrele de mai sus și comparația cu alte țări din UE, da? De ce nu-și asigură românii casele? Bine, pot începe eu: că nu e casa mea și nu m-am gândit niciodată să trag de mânecă rudele proprietare să facă asta pentru familia noastră. Dar după spaima cu bradul – a, am găsit-o pe cumnată-mea, până la urmă, și s-a dus imediat să-l stingă – mă cam gândesc la un consiliu de familie ca să dezbatem subiectul.

Dar, în general, românii nu se asigură pentru că:

• 40% nu au bani – știi cât este prima de asigurare pentru un apartament în București sau Județul Ilfov, construit în anii ‘80? Între 120 și 150 de euro pe an (plătibilă în patru rate trimestriale) la 80 000 de euro sumă asigurată.
• 19% nu au încredere în produs – cum?! Nu au încredere că nu-și vor vedea daunele plătite în caz de dezastru sau cum?
• 14% nu sunt interesați de subiect – exact, cum nu m-am gândit nici eu până de curând;
• 9% nu sunt informați pe subiect – păi, poate acest articol o să fie un bun punct de plecare;
• 7% nu cred că li se poate întâmpla lor – sincer, și eu sunt genul ”nu mă gândesc la asta ca să nu atrag răul”, dar, pe măsură ce înaintez în vârstă, filosofia personală se cam îndreaptă înspre ”mai bine safe than sorry”, serios.

Așadar, acum, la început de ianuarie, vă urez să aveți un an fără incidente, dar cu multă chibzuială și informare corectă!

(*Sursa cifrelor din articol: cercetare a Institutului Român pentru Evaluare și Strategie și a Uniunii Naționale a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România.)

Sursa foto articol: Andrii Yalanskyi | Dreamstime.com