Pregătiri pentru începerea școlii ca anul ăsta n-au fost niciodată. Pentru că nu mai este vorba (doar) despre rechizite și haine noi, este vorba despre pregătirea sufletească și logistică pentru scenariul în care școala copilului tău nu-l va primi în bancă pe 14 septembrie. Dar să ne gândim un pic și la pregătirile pentru suflețelul lui de elev, coleg, prieten…
Începutul primului an e greu pentru suflețelul de copil: n-are idee ce e aia școală și cum o să-i tulbure viața liniștită (la fel cum pare că le-o tulbură lui mami și lui tati? că se cam agită și prea vorbesc despre asta…)? Când se gândește cum or fi doamna și colegii, când, se pare, e suficient de mare ca să învețe să scrie, să citească și să facă operațiuni matematice mai complicate decât la grădiniță, dar nu să și meargă singur la școală, pe jos.
Bine, astea sunt doar niște frânturi de gânduri de copil extrase din discuțiile pe care le-am tot avut cu Tudor, fii-meu cel mare, toamna trecută, când intra în clasa pregătitoare. Și chiar am insistat să-l liniștesc cu ideea că, în ciuda faptului că „a intra la școală” poate fi un concept copleșitor – pentru că noi vorbeam despre asta în casă, toți adulții cu care a interacționat în perioada aceea îl întrebau despre asta, copiii din generația lui din parc aminteau asta într-un fel sau altul – nu trebuie să fie și un concept neplăcut.
„OK, poate primele zile or să fie mai ciudate, că nu cunoști mai pe nimeni, nu o știi pe doamna, nu știi ce se întâmplă la școală și cum o să te descurci acolo, dar să știi că de anul viitor abia o să aștepți să te întorci, ai să vezi… Așa eram și noi de fiecare dată, când eram mici: abia așteptam să ne revedem colegii, să ne povestim ce am făcut peste vară, ne lăudam pe unde am fost, ce jucării am mai primit, la ce desene ne-am mai uitat, dacă avem penar nou, ne spuneam toate prostiile, că eram tare bucuroși să ne vedem!”, i-am povestit din copilăria mea….
Bine, asta în școala generală. În liceu, noi, fetele, eram deja preocupate să ne cercetăm din prima zi de școală dacă am slăbit sau ne-am îngrășat, dacă ne-a crescut părul, dacă am primit blugi noi și ce muzică am mai descoperit peste vară.
Îmi imaginez că elevele de liceu de acum au interese de cochetărie mult mai avansată decât aveam noi acum 20 de ani, dar nerăbdarea e nerăbdare, la fel tresaltă sufletul unui copil sau adolescent și-n 2020.
Iar anul acesta elevii de toate vârstele au nerăbdarea îndoită, pentru că nu se știe ce se va întâmpla cu școala lor: își deschide porțile, continuă cu orele online sau va fi nevoită să mixeze aceste două soluții de învățământ?
Situația s-a hotărât, dar până în septembrie mai e mult
La începutul lui august, președintele Iohannis a anunțat că anul școlar începe pe 14 septembrie, iar școlile se pot deschide fizic. Se POT. De fapt, mișcarea asta e lăsată la latitudinea inspectoratelor școlare și a fiecărei instituții de învățământ (în funcție de situația infectărilor din localitatea respectivă și de cum reușește școala să se pregătească pentru respectarea normelor de distanțare și prevenție pe timp de pandemie).
DUPĂ CARE AU FOST ANUNȚATE SCENARIILE DE ÎNCEPERE EFECTIVĂ A ACTIVITĂȚII:
SCENARIUL I / VERDE, cel mai optimist, este cel în care toți elevii merg la școală; poate fi aplicat în localitățile unde mai puțin de o persoană la mia de locuitori a fost depistată cu Covid-19 în media ultimelor 14 zile.
SCENARIUL II / GALBEN, problematic, este cel în care o parte dintre activități se țin în școală, altele online. Cert este că elevii claselor primare, precum și cei din clasele a 8-a și a 12-a vor merge la școală efectiv. Acest scenariu se aplică în localitățile unde au fost depistate 1-3 persoane infectate cu Covid-19 la mia de locuitori, în media ultimelor 14 zile.
SCENARIUL III / ROȘU, cel mai trist, este acela în care toți elevii își strică ochii și spatele pe scaun în fața calculatorului sau aplecați peste ecranul tabletei sau telefonului, pentru cursuri online, în localitățile cu mai mult de trei bolnavi de Covid-19 la mia de locuitori, în media ultimelor 14 zile.
Teoretic, multe localități intră, conform stării pandemiei din România de până acum, în scenariul verde. Practic, nu știe nimeni cum vor evolua lucrurile până peste o lună, în condițiile în care cifrele Covid românești sunt tot mai înfricoșătoare.
Vorba maică-mii: „să ajungem noi până atunci!”. Întotdeauna mi s-a părut exagerată formularea, de un fatalism românesc îngrozitor, dar de data asta, din păcate, prea se potrivește realității de la noi.
Dar, tot practic, noi, părinții, știm cum o să arate haosul din viețile noastre dacă școala va fi, din nou, online. Și trebuie să ne pregătim logistic, dar, mai ales, sufletește, pentru orice scenariu de mers la școală din toamnă.
Merge sau nu la școală? Nesiguranța ne bagă-n boală!
Sincer, habar nu am cum o să mă descurc din toamnă dacă nu-mi pleacă copiii de acasă în fiecare dimineață, unul la școală (clasa I), celălalt la grădiniță (grupa mare). Cât am stat în izolare, am fost în șomaj tehnic, nu m-a înghesuit nimeni cu munca, am avut super timp pentru copii.
Am stat acasă, am făcut (mai multă) mâncare, curățenie, activități cu ei, i-am ajutat cu orele online, am scris pe blog printre rânduri și m-am antrenat la mine în dormitor, printre canapea și bibliotecă. La fel și soțul. A stat acasă, adică. Am putut fi aici, alături de ei.
Ce facem din septembrie? Sălile de aerobic rămân deschise – Doamne ajută! – iar eu am cel puțin cinci clase pe săptămână. Sincer, odată cu orarul nou, din septembrie, speram la mai multe, dar lasă și-așa. Am proiecte cu diverși clienți, am de ținut blogul în continuare.
OK, sunt norocoasă să nu am un program de muncă fix, de la 9 la 18, și nici de stat legată de un birou, pot să mă mișc pentru proiectele mele și chiar să mă mișc cu copiii după mine, dar munca e muncă, tot trebuie făcută cu profesionalism, atenție și, uneori, chiar urgent. Iar cu copii în supraveghere asta e o utopie.
Ce să vezi? Între timp, n-a apărut niciun bunic, nicio bonă sau vecină care să stea cu ei, să-i asiste la orele online (adică să le mai și aibă cu tehnologia) și să ne scape de grija „dacă nu se deschid școlile?!”.
georgiana idriceanu, mamă disperată
Sincer, la momentul acesta, suntem hotărâți să play it as we see it. Adică vedem noi la fața locului, dar ținem degetele încrucișate pentru scenariul verde. (N-aș zice chiar galben, că, până la urmă, n-aș vrea să stau ca pe ace orele alea cât am copiii pe la instituții de învățământ, să nu cumva să mi se întoarcă acasă cu Covid.)
În afară de asta, se întâmplă ceva foarte important legat de ce povesteam la început: care este impactul psihologic al acestei situații asupra copiilor? Vor rămâne fără acel moment al deschiderii anului școlar, de ceremonie, de revedere efervescentă cu colegii, prietenii, cadrele didactice.
Acestea sunt momente din copilărie cu potențial mare de construit amintiri, însă, chiar dacă școlile se vor deschide, potențialul acesta are toate șansele să se exprime (și imprime în memoria lor) într-o notă negativă, pentru că festivitățile, cel mai probabil, vor fi interzise.
Dragi părinți, pe copii să-i ajutați, să nu se simtă afectați!
Deja internetul este plin de articole cu păreri ale specialiștilor în psihologia copilului care spun că lipsa din rutina zilnică a mersului la școală afectează nu doar dezvoltarea intelectuală a celor mici, ci și pe cea emoțională.
Un astfel de impact, pe termen lung, modelează adulți invalizi emoțional, cei care vor trebui să înceapă să susțină societatea noastră peste 10-15 ani. Cum or s-o facă, Dumnezeu cu mila… Nu era suficientă eternă diferență între generații, între noi și ei va fi și această „TVA de pandemie”. Bașca, lipsa unui proces educațional consecvent și structurat va avea grave repercusiuni asupra economiei țării atunci când această generație va intra în câmpul muncii.
Este extrem de trist ce se întâmplă, însă noi, ca părinți, putem să ne ușurăm situația și nouă, și lor, astfel:
- Fiind noi înșine cât mai responsabili în această perioadă, atât pentru a susține societatea să combată răspândirea acestui virus, cât și pentru a construi un exemplu puternic pentru copiii noștri.
Nu, nu consider masca un semn de supunere față de nu știu ce ordine mondială sau vreo „botniță”, cum îi mai spun unii. Știi cât de tare pot vorbi? Sigur mă auzi prin mască. Vino la clasele mele de aerobic, să te convingi. (Nu, nu predau cu mască, ci doar fără microfon, și trebuie să mă fac auzită peste muzica destul de tare.)
- Învățându-ne copiii ce ar trebui să facă pentru protecția personală, astfel încât să rețină asta pentru momentele când nu le suntem în preajmă ca să le atragem atenția: să păstreze distanța fața de ceilalți, chiar dacă e greu când vine vorba despre prietenii lor; să poarte mască în situațiile cu potențial de aglomerație (adică în recreație, din ce au declarat autoritățile – eu aș adăuga și la intrarea și ieșirea de la ore), să se spele des pe mâini și să folosească dezinfectantul, să strănute și să tușească în cot, chiar și atunci când sunt singuri (la baie, de exemplu), pentru a-și crea un obicei pe termen lung.
- Stând de vorbă cu copiii noștri mai des despre ce-i apasă legat de școală. Pentru că îi vor apăsa mai multe decât de obicei. Și despre ce ne apasă pe noi legat de școala lor și de toată situația de față. Pentru că ne vor simți mai tensionați decât suntem de obicei și nu le mai trebuie și stresurile noastre pe cap, astfel încât trebuie să le explicăm și ce e în sufletul nostru, dar să le reamintim mereu că sunt în siguranță în famile, că îi învățăm tot ce știm ca să se poată descurca și singuri, să le insuflăm încredere în ei înșiși, în loc să îi panicăm.
- Foarte important: să-i învățăm să nu se lase intimidați de încercările de ridiculizare pe marginea măsurilor de distanțare și prevenție din partea copiilor șmecherași de la școală. Pentru că astfel de încercări sigur vor fi. Prevăd un an școlar în care va răsări un nou tip de bully-ing, din păcate, generat de realitățile pandemiei.
Între timp, noi ne pregătim sufletește pentru ambele variante de școală din toamnă și fiecare dintre noi își alină cum știe mai bine temerile că e foarte posibil s-o luăm de la capăt cu școala online.
De exemplu, eu fac cumpărături. Bine, am și suferit din cauza asta în perioada de șomaj tehnic, că nu-mi mai permiteam chestii ca pe vremuri, așa că am scăpat un pic în trifoi de când cu reluarea activității și veniturilor, cât de cât. Mai ales de când cu redeschiderea sălilor de fitness, că multe sunt amplasate prin mall-uri și mai intru și colo, și colo, mai iau ceva pentru mine, pentru bărbat, pentru copii.
Terapie în pandemie: cumpărături la prețuri bune, fără mofturi
Mă rog, acum chiar sunt setată pe procesul de achiziții back to school, că asta făceam și anul trecut pe vremea asta și vreau să simt un pic de normalitate, să-mi mai trag sufletul din starea asta de panică latentă din ultima jumătate de an.
Așa că mă uit după haine de școală și rechizite – ghiozdanul lui Tudor încă e valabil de anul trecut, că n-a avut timp să-l facă praf în cele câteva luni de școală, dar lui Victor i-ar cam trebui un rucsac nou pentru grădiniță. Care s-a deschis deja și sper să rămâna așa și în toamnă. (Bine, sper să ne și permitem să-l trimitem, că e privată, dar asta e altă poveste, deși tot legată de pandemie…)
Prin urmare, știrea că noua broșură Pepco are o secțiune generoasă Back to School a picat la fix și sper să vă pice și vouă la fel, că tot nu e momentul de umblat cu orele prin magazine (mai ales pentru cine are probleme să poarte masca un timp îndelungat).
Te duci într-un singur loc, cumperi tot ce-ți trebuie, la super prețuri, îți iei de-o grijă și-ți mai și oferi un moment de stare de bine și normalitate, o pauză de la toată agitația asta.
Georgiana idriceanu, mamă ocupată și econoamă
Pff, normal că mereu îmi iau și ceva pentru mine de câte ori plec în misiune pentru copii! Voi nu faceți la fel? N-are cum! Măcar un ceva mic, acolo…
De exemplu, de data asta am pus ochii pe cutia decorativă cu Minnie, am niște bijuterii care strigă de mult pentru o casă nouă (dă, dom’le, click pe link, o găsești în broșură la pagina 11). Și tot n-am fete cărora să le cumpăr chestii roz… Și, poate, un penar din ăla cu imitație de blană (evident, tot roz, să mă distrez până la capăt), să-mi țin pixurile bine, că mereu mi le fură copiii și niciodată n-am unul la îndemână când mă pune curierul să-i semnez.
Revenind la copii, sigur îmi mai trebuie un sac de încălțăminte pentru adidașii de educație fizică (Doamne ajută!) ai lui Tudor și un coș pentru materialele de la AVAP (asta e ora aia la care ba colorează, ba pictează, ba modelează în plastilină, ba bricolează), să și-l țină în vestiar. Sau sub biroul de acasă, mă rog, dacă nu se deschide școala…
Evident, amândoi au nevoie de haine noi – Tudor, mai ales, de pantaloni închiși la culoare, că asta e „uniforma”. Iar pentru Victor am nevoie de mai multe lucruri – pantaloni, bluze – că a depășit orice așteptări de creștere peste vară și chiar nu e frumos să-l îmbrac numai în haine vechi de la frate-său mai mare…
Și, sigur, când oi ajunge în magazin efectiv, mai găsesc eu una, alta utile, fie ele pentru back to school, pentru mine sau pentru casă. Poftim, precum caserolele alea pentru gustarea de la școală. Ce face? Nu se deschide școala până la urmă? Lasă, că sunt foarte bune și pentru călătorii atunci când ai copii!
10 Comments
Ana
19 august 2020 at 9:19 amEu oricum le las singure în casă dimineața, de fapt până la 14.00, cât stau eu la birou. Și așa o să fie și dacă încep școala online, o să aibă laptopurile pregătite și se descurcă, nu-mi fac griji. Dacă încep școala offline, sigur nu vor sta până la ora 14, le voi lua probabil la 11.30, cam așa, dar problema o să fie distanțarea și igiena. Cât despre masă la școală, nu cred că se mai pune problema. 5 minute de pauză nu le ajung nici să se spele pe mâini. Chiar dacă încep, chiar dacă nu, oricum azi avem drum la Pepco să luăm caserole compartimentate, de când caut, și colanți și tricouri că s-au lungit copiii în vacanța asta ca Făt-Frumos.
idri
19 august 2020 at 11:35 pmSpor la cumpărături!
Carmen
19 august 2020 at 10:49 amȘi eu le iau copiilor haine de la Pepco. Sunt drăguțe și prețurile sunt foarte ok. Oricum fiica mea se schimbă de 4 ori pe zi…
idri
19 august 2020 at 11:34 pmO, Doamne, cred că ai nervii de fier :)))
Laura
19 august 2020 at 11:38 amImi place felul cum cei de la Pepco si-au gandit strategia de promovare a campaniei de toamna, clipul de pe tv e superb, pana si copiii mei il apreciaza.
idri
19 august 2020 at 11:33 pmDaaa, și ai mei sunt mari fani reclame, în general :)))
anca
19 august 2020 at 5:53 pmNici nu stii cum e mai bine cu scoala. Eu as prefera tot online si sa faca o zi, doua pe saptamana întâlniri la scosla, cativa copii cu educstoarea/invatatoarea, pentru socializare.
Intre timp, de crescut au crescut, asa ca de haine noi tot au nevoie. Si noi avem nevoie de chestii misto de organizat prin casa, asa ca o vizita la Pepco e oricand o idee buna.
idri
19 august 2020 at 11:33 pmDa, am auzit de versiunea combinată, online cu mersul efectiv la școală, dar cică apare problema dublării normei de lucru a cadrelor didactice astfel, dat fiind că se va face prin rotație, pentru că sunt mulți elevi într-o clasă. Vedem cum va fi… deocamdată, școala copilului meu n-a anunțat nimic.
Irina
20 august 2020 at 5:19 pmMă duc să – mi cumpăr ciocolată!
idri
22 august 2020 at 12:04 am😂😂😂 Așa de grav e?