M-am şi gândit: îmi doresc ca Tudor să-şi dorească să înveţe în viaţa asta germana şi rusa, că de engleză şi franceză mă ocup eu şi şcoala (iar de spaniolă şi italiană oricum n-are scăpare în ziua de azi). Nu că germana şi rusa ar fi nişte limbi must have în contextul evoluţiei economice şi a zonelor de influenţă politică a zilelor noastre, dar cred că sunt nişte achiziții deosebite și pentru felul de-a fi, nu doar a se descurca, al omului.
După ce am cochetat cu alfabetul chirilic şi programele TV „de la ruşi” în copilărie şi după ce m-am chinuit doi ani de facultate cu germana – ca să nu obţin mai mult de 7 la examene, acum trăiesc într-un regret de fundal că n-am fost în stare să fac mai multe pentru absorbţia de vocabular şi gramatică în aceste două limbi.
Poate o face Tudor mai mult şi de la o vârstă mai fragedă. Am citit că există grădiniţe cu predare într-o limbă străină în sistem matern, iar copilul deprinde vorba nouă prin imersiune. Avem şi noi aşa ceva de ani buni în Bucureşti – nu ne coafează zona, e în partea de nord a oraşului – dar abia cu ocazia copilului mi-a atras atenţia conceptul.
Copiii au lipici la cunoştinţe noi
Die Biene Maja este singura grădiniţă de pe la noi cu predare în limba germană pe sistem matern. Nu înţelegeam deloc cum poţi lăsa un aproape bebeluş (primesc şi copii de doi ani) atâtea ore pe zi între oameni care vorbesc o altă limbă şi să n-o ia cu capul – având în vedere că, oricum, adaptarea la colectivitate e destul de dificilă şi-n limba de-acasă, darămite într-una străină.
Aşa că am stat de vorbă cu doamna Despina Hoinaru, Managing Partner Die Biene Maja, care mi-a explicat ca unei mame îngrijorate cum procedează ei cu prichindeii care le sunt lăsaţi în grijă.
În ce constă sistemul de predare în limba maternă şi de ce ar fi mai eficient decât cursurile sau opţionalele într-o limbă străină urmate la o grădiniţă cu predare în română?
Sistemul de predare al Die Biene Maja Kindergarten funcționează pe principiul imersiunii. Asta înseamnă că, de la bun început, toate activitățile didactice și interacțiunile de orice altă natură cu copilul se întamplă în limba straină. Copiilor li se arată ce anume urmează să facă. De exemplu, sunt conduși de mână către scăunele și li se spune în germană: „acum ne așezăm pe scăunele” sau educatoarea pune apă într-un pahar și întreabă copilul, în germană, dacă dorește să bea apă. Copiii înțeleg rapid din astfel de interacțiuni la ce anume se referă. De câte ori copilul cere apă în limba română i se spune „Bitte, Wasser!”, iar copilul repetă sau nu, însă, cu siguranță, reține! În timp ce se spală pe mâini, educatoarea le explică ceea ce tocmai se întamplă și le indică în germană apa, săpunul, gestul de frecare a mâinilor, spuma. Ei nu vor ști de a doua zi să explice în germană cum ne spălăm pe mâini, dar încet, încet, termenii se fixează. Diferența dintre această metodă și cursurile sau opționalele de limbi străine este uriașă. Pentru a deveni vorbitor fluent de o limbă străină expunerea de două ori pe saptămână la noile noțiuni este dovedită a fi insuficientă.
Pregătirea pentru intrarea în această colectivitate se face pe o perioadă mai îndelungată decât faţă de pregătirea pentru intrarea într-o grădiniţă cu predare în română? Cum se produce pregătirea pentru acest tip de colectivitate?
Depinde mult de momentul în care ne decidem să începem. Dacă se începe grădinița la doi ani, e greu să facem o pregătire, la propriu, pentru limba germană, dat fiind că majoritatea copiilor abia vorbesc română. În plus, nici nu au o reprezentare a ceea ce poate însemna gradinița, astfel încât să le povestim și să presupunem că au înțeles și știu la ce să se aștepte. Sigur că, dacă unul dintre părinți vorbește germană, e minunat să înceapă să-i vorbeasca în germană de la început.
Dacă începem mai târziu, când copilul înțelege mai mult, li se poate povesti despre grădiniță și pot fi expuși la limbă treptat, prin cântecele, noțiuni de bază, însă, dacă măcar unul din cei doi părinți vorbește limba, ideal ar fi să o vorbească cu copilul. Asta nu trebuie să se întâmple la modul didactic, ci natural, dublând adresarea în română cu cea în limba străină și, treptat, păstrând doar adresarea în limba străină. De asemenea, nu e de neglijat pregătirea pentru colectivitate prin expunerea copilului la colectivități – alți copii sau persoane cu care să interacționeze independent. Din acest punct de vedere pregătirea nu diferă.
Dar cum se poate face pregătirea în cazul unui copil care nu are niciun părinte vorbitor de germană? Şi, efectiv, cum se face pregătirea în cadrul grădiniţei: le este permis părinţilor să stea cu copilul la început câte o oră, două etc. până ce se obişnuieşte cu ambientul, colectivul etc. şi abia apoi să fie lăsat singur?
Majoritatea părinților nu sunt vorbitori de germană. Ei se pot preocupa activ, procurând copilului desene animate și muzică pentru copii în germană. În cadrul grădiniței, părinții pot vizita grupa sau pot rămâne cu copilul o oră, urmând ca apoi să plece împreună. În ziua următoare, îl pot lăsa o oră, sau mai mult, și să revină ulterior. Adaptarea fiecărui copil la gradiniță este o chestiune individuală. Nu există rețete. Însoțirea copilului pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă nu asigură faptul că nu va plânge sau că se va adapta mai ușor la momentul în care va rămâne pe cont propriu. Abia atunci începe adaptarea.
Copilul nu se simte „rupt” dintr-odată de limba, de cultura în care a crescut până atunci?
Categoric, nu! El continuă să audă și să vorbească acasă cu familia în limba română, iar grădinița „vine” cu limba ei. Copiii sunt mult mai receptivi decât îi bănuim. Şi, contrar impresiei, ei nu intră într-un mediu în care aud numai germană. Până la grupa mare copiii nu vorbesc între ei în germană, nu sunt presați să o facă, nici n-ar fi posibil. Abia la grupa mare, când au acumulat suficient vocabular, discuțiile dintre ei și cadrul didactic se desfășoara exclusiv în limba germană. Până atunci, dacă un copil cere ceva, spune ceva în română, el primește o reacție, comunicarea se întâmplă. Nu este același lucru cu situația unui copil care de pe o zi pe alta se află în Germania, unde el nu înțelege nimic și nimeni nu-l înțelege pe el. Cu toții cunoaștem însă și astfel de exemple, iar copiii s-au adaptat și acolo extrem de rapid!
Această schimbare de limbă nu este un şoc pentru copilul care intră la grădiniţă? Nu are sentimentul că nu se face auzit şi înţeles? Nu sunt prea multe schimbări în viaţa lui dintr-odată?
Pot exista dificultăți dacă mutăm târziu copilul (după patru ani) dintr-o grădiniță cu predare în română în una cu predare într-o limbă străină, dar, în majoritatea cazurilor, aceste dificultăți pot fi depășite. În ceea ce privește Die Biene Maja, la cinci ani este deja prea târziu, mai ales având în vedere faptul că este ultimul an de grădiniță și copiii de grupa mare vorbesc între ei exclusiv în germană. Au fost însă și excepții, copii care au avut disponibilitatea emoțională necesară și au făcut acest efort cu succes.
Am văzut că primiţi copii chiar de la doi ani. Îi primiţi pe toţi sau numai pe cei cât de cât independenţi (mănâncă singuri, folosesc oliţa, vorbesc etc.)?
Nu avem nici o condiție eliminatorie de acest gen. Copiii din grupa baby devin independenți cu ajutorul nostru.
Are importanţă dacă un copil vorbeşte când este înscris la Die Bene Maja?
Nu are importanță. Ritmul de dezvoltare al fiecărui copil diferă, fără ca acest lucru să spună ceva despre intelectul lui sau despre progresele pe care le va face. Sunt copii care vorbesc fluent româna la 1 an și 10 luni și alții care vorbesc cu dificultăți și la 3 ani și jumătate. Cert este că, la grupa mare, toți copiii vorbesc fluent atât română, cât și germană. Pot exista și cazuri în care e bine să intervină un logoped. Noi atragem atenția părintelui dacă observăm chestiuni probematice legate de limbaj, decalaje mari, dificultăți speciale și găsim soluții împreună.
Cât de repede se obişnuiesc copiii să reacţioneze din prima în limba germană? Mă refer la reacţiile uzuale: să răspundă când sunt strigaţi, să se ceară la toaletă, să ceară o anumită jucărie, să mai ceară o porţie de mâncare etc.?
Copiii ajung să înțeleagă solicitările uzuale în câteva luni. La adresările privind chestiuni de bază, chiar mai repede. La grupa mijlocie pot răspunde și face solicitări fără probleme, dar nu vorbesc între ei în germană. La grupa mare pot și trebuie să converseze între ei și să se adreseze educatoarei exclusiv în limba germană. Toate cele de mai sus trebuie înțelese ca o medie, unii copii ating mai devreme și alții mai târziu aceste praguri.
Ce beneficii are pentru copil frecventarea unei astfel de grădiniţe? (în afară de cel evident, al învăţării unei limbi străine)
Își dezvoltă abilitățile cognitive în general. Apoi, există studii care au demonstrat că acești copii se descurcă mai bine mai târziu, nu doar când vine vorba de învățarea de noi limbi străine, dar și la materiile tehnice. Au o cultură generală mai bogată (literatură, muzică – activități pentru copii dintr-un spațiu cultural nou). Au acces la un spațiu cultural cu care sunt familiarizați de mici, acces la informație mult mai bogată încă din primii ani de școală, pentru că învață să scrie și să citească în limba străină pe care deja o vorbesc.
În afară de învăţarea, propriu-zisă, a limbii germane, aceşti copii sunt şi deprinşi cu un stil de educaţie nemţesc, riguros, ordonat?
Inevitabil. Nu în sensul de strictețe seacă, ci în sensul de planificare foarte clară a activităților și a timpului. Fiecare zi se desfășoară după un orar stabilit, pe care ei ajung să-l știe și să-l anticipeze, există rutine zilnice pe care copiii le parcurg și așteptări clare pe măsura puterilor lor: să-și strângă jucăriile, să le păstreze pe categorii, să-și facă pătuțurile.
I se potriveşte oricărui copil acest stil de educaţie?
În general, când spunem „stil nemțesc”, îl percepem ca fiind lipsit de afecțiune, rece. Nimic mai fals. În primul rând, oamenii care lucrează cu ei sunt români, cu mică deosebire că au învățat germană de mici, au vorbit-o acasă, în grădiniță, au făcut școala într-un mediu german. Cred că este combinația ideală. Nu suntem fani ai cocoloșelii, apreciem și încurajăm independența unui copil, dar relația noastră cu copiii este plină de afecțiune și de căldură.
Cum evoluează la şcoală (orice şcoală, nu doar la Colegiul Goethe) aceşti copii faţă de cei veniţi de la grădiniţe cu predare în limba română?
Trebuie să reținem un fapt important: pe cât de repede învățăm ca și copii, pe atât de repede uităm. Din punct de vedere al germanei, a nu continua cel puțin cu ore de germană, de câteva ori pe săptămână, ar fi o pierdere și ar fi păcat! Trebuie să ținem cont că acești copii se pregătesc pentru un examen, ţinut sub forma unui interviu. Făcând abstracție strict de conținutul de limbă, de exercițiile de organizare a ideilor, ei sunt obisnuiți cu un anumit ritm de lucru, cu o anume solicitare a atenției și a răbdării – au deci toate premisele să facă față cu brio școlii. Cum evoluează pe parcursul școlii depinde de școala și de părinți, nu neapărat în această ordine.
No Comments