După cum unele dintre produsele pe care le primesc la testat nu ajung niciodată pe blog pentru că nu fac nimic sau nimic deosebit, la fel de datoare mă simt să semnalez publicului existența unor produse care au făcut diferența în viața mea sau a familiei mele. Azi, spuma Raniseptol pentru arsuri.
Nu cred că există om care să fie înspăimântat de ideea de arsură, dar noi cu atât mai mult cu cât Tudor, băiatul cel mare, a suferit o astfel de rană destul de extinsă, de gradul II, pe când avea doar un an și două luni și-am tras ceva timp cu un tratament complicat, astfel încât să nu rămână cu semn în urma acelui accident. N-a rămas.
A doua traumă a noastră legată de foc a apărut fix un an mai târziu, când unul dintre prietenii noștri a căzut victimă incendiului din Colectiv. Din păcate, n-a fost la fel de norocos ca Tudor: arsurile erau mai profunde și mult mai extinse, astfel încât a rămas cu sechele fizice pe viață. Așa că, deși partea bărbătească a familiei – adică toți, în afară de mine – sunt fani grătar, foc de tabără, foc în sobă etc., ne sperie rău arsurile, oricât de restrânse și de superficiale ar fi.
Prin urmare, când am descoperit ce minuni poate face un produs pe acest tip de rană, l-am pus la loc de cinste între ”medicamente” – alături de siropurile de tuse, spray-urile nazale, șervețelele umede pentru ochi, antihistaminicele și vitaminele pentru copii, adică la îndemână – și am zis că trebuie să scriu despre asta, că e un produs foarte bun la casa omului, în caz că, Doamne ferește.
Tu ai pe-acasă ce-ți trebuie pentru o situație de criză?
Cum stăteam noi la masă în dimineața de după întoarcerea din mini-vacanța la munte, observ pe încheietura mâinii drepte a lui Tudor o pată maro.
– Ce-ai acolo, te-ai murdărit? (În apărarea mea, n-aveam nici ochelari, nici lentile de contact pe ochi, iar masa noastră e destul de mare.)
– Nu… (și nu prea îndrăznea să spună, că ne știe tare panicoși pe subiect…) M-am ars…
– Unde?!
– La sobă…
– La aia din cabană, de la munte?
– Da…
Îi luasem deja mâna și mi-o băgasem sub ochi ca să văd bine ce e acolo: se făcuse pojghița aia de piele uscată și încrețită, maronie, care mă tot îngrozește și – recunosc – scârbește fantastic de fiecare dată, chiar dacă am văzut câteva la viața mea.
Așa arăta rana lui Tudor când am observat-o. Sursa foto: Iryna Timonina | Dreamstime.com
Imediat am scos tifon din dulăpiorul cu plasturi, leucoplast, fașe elastice, suplimente alimentare (tot ce primesc înspre testare) și alte scule de tratare pe care nu le folosim des, am căutat în cutia cu medicamente generale produsul pentru arsuri despre care țineam minte că l-am primit în vară, dar n-avusesem ocazia să-l folosesc, am dat copilul jos de la masă și, conform instrucțiunilor de pe ambalajul produsului, i-am tratat arsura. L-am bandajat bine și ne-am văzut de viață.
Am făcut asta de două ori pe zi, dimineața, înainte să plece la școală, și seara, înainte de somn. La duș l-am lăsat mereu fără bandaj. După aproape două săptămâni de tratament, zona afectată arăta ca în poza de mai jos, moment în care am suspendat tratamentul și am lăsat rana la aer.
Așa arăta rana lui Tudor la două săptămâni de tratament.
După capul meu de mamă care ține la integritatea corporală a copiilor săi, consider că locul arată foarte bine. Sau, poate, sunt eu prea terifiată de ideea de arsură și-mi fac scenarii exagerate în cap, când, de fapt, este foarte posibil ca rana să se fi vindecat așa de la sine, fără atâtea eforturi, stres și disconfort pentru pacient, care trebuia să fie mereu atent să nu i se lărgească bandajul, să nu îi cadă de pe rană etc., doar e copil, adică stă prost cu astâmpărul și răbdarea by default.
Situație toridă cu vindecare rapidă
Bun, astea au fost circumstanțele care au dus la textul de față. Nu mă gândeam că o să-l scriu – nu în sensul în care n-aș fi avut încredere apriori în produs, ci că nu-mi stătea atunci capul la asta -, așa că n-am poze doveditoare pentru felul în care se prezenta rana la momentul în care am început tratamentul.
Însă evoluția sa sub acțiunea produsului a fost, pentru mine, o revelație. După cum menționam și în primele rânduri, este vorba despre Raniseptol Arsuri, un produs sub formă de spumă, care conține 10% pantenol.
Citez în continuare despre beneficiile acestei substanțe din comunicatul de presă primit odată cu produsul, acum multe luni, deci am stat ceva să-l caut:
”Pantenolul are efect antiinflamator, calmează pielea afectată de iritații sau arsuri, favorizează vindecarea leziunilor, menține hidratarea pielii și reduce procesul de deshidratare. Prin contactul cu pielea se stimulează sinteza keratinocitelor și a celulelor constitutive ale epidermei, acțiune ce accelerează vindecarea și regenerarea pielii.”
Din câte observ de pe ambalaj și din materialele informative care îl însoțesc, produsul este indicat și pentru ameliorarea arsurilor solare. Și cred că poate deservi lejer o familie de-a lungul întregii veri, pentru că spuma este foarte suplă, se întinde destul de mult și acționează puternic. Totuși, mai bine să ne protejăm pielea corespunzător de soare, decât s-o tratăm în caz de eșec.
În concluzie: sper că nu veți avea vreodată nevoie de acest produs, dar dacă, Doamne ferește, veți trece prin situații fierbinți de genul, nu uitați ce v-am spus.
Sursa foto: Manfredxy | Dreamstime.com
No Comments