Daţi copiilor puterea: educaţia este cheia!

puterea copiilor campanii educatie

Îi oferi totul, dar ce te face să crezi că, odată plecat în lume, copilul tău va supravieţui, se va descurca, îşi va urma şi realiza visul? Toate emoțiile, cunoștințele și abilitățile pe care l-ai ajutat să le adune, asimileze, dezvolte și care l-au transformat într-un individ pregătit să înfrunte lumea şi s-o schimbe în mai bine, măcar un pic. Dar sunt milioane de copii care nu au această şansă by default şi pentru care noi, adulţii din lumea-ntreagă, putem pune mână de la mână să producem magia devenirii sănătoase – pentru ei înşişi şi pentru.

 

Tudor are la grădiniţă o activitate numită „Learn2B”, un opţional de dezvoltare personală care constă într-o oră de jocuri ce îi pune pe copii în diverse situaţii de interacţiune atât socială, cât şi cu ei înşişi. I know, sună atât de fancy „dezvoltare personală” la copii, dar, pe bune, este ceea ce facem şi noi cu ei, explicit sau din instinct, încă de la naştere. De ce să nu treacă prin asta şi într-un mod conştient şi structurat şi mai diversificat decât, poate, le oferim în familie?

Hai, să dau un exemplu concret: citeam în mailul săptămânal – un rezumat al acestei activităţi – despre un joc pe care grupa lui Tudor l-a făcut de curând: „Turnul prieteniei, (pentru care) am folosit «Torreta», un joc din baza noastra de materiale, pentru a construi un turn; piesele din acest joc au greutăţi şi dimensiuni inegale, motiv pentru care turnul poate să fie instabil dacă piesele nu sunt suprapuse corect; lucrând in diade, în postura de “îndrumat” cu ochii închişi şi “îndrumător”, copiii au potrivit piesele în aşa fel încât turnul final să rămână în picioare; de câte ori acesta s-a dărâmat, i-am încurajat pe copii să reconstruiască; am discutat depre cum, asemenea pieselor de joc, suntem diferiţi, dar lucrând împreună, putem clădi lucruri şi putem depăşi greutăţi.”

Da, teoretic, cu toţii ne învăţăm copiii că oamenii sunt diferiţi, dar câţi dintre copiii noştri conştientizează asta în timp ce-o experimentează, adică în timp real, to put their little finger on it and their „aha!”s into it? S-o accepte, asimileze şi să ajungă să funcţioneze relaxat şi cu randament într-o societate în care lucrurile nu se întâmplă fix cum se aşteaptă ei pentru că fiecare individ este unic şi, drept urmare, acţionează în felul său specific?

Iar acesta este doar un exemplu din multitudinea de situaţii în care acest copil de cinci ani este pus, în mod organizat, cu un scop declarat de studiu şi aprofundare a lui însuşi şi a interacţiunilor cu cei din jur; iar mai departe, dincolo de activitatea „Learn2B” în sine, suntem încurajaţi să folosim aceste joculeţe ca punct de plecare pentru discuţii în familie, să ne dezvoltăm personal împreună, cum ar veni.

copii gradinita joc turn educatieSursa foto: Poznyakov | Dreamstime.com

Prin asta nu vreau să spun că, dragă Doamne, minunată mai e grădiniţa la care merge fii-meu, dă societăţii doctori în EQ pe bandă rulantă; ci că mi se pare fantastic felul în care copilul evoluează luând în considerare şi influenţa acestor jocuri, pentru că le văd transparând prin întrebările pe care el ni le pune, prin raţionamentele pe care le face.

Observ cum emoţiile şi cunoştinţele pe care le adună îl fac mai sigur pe el, mai pregătit să aibă de-a face cu lumea de dincolo de noi – deşi, ca orice copil de vârsta lui (probabil), spune că o să n-o să plece niciodată de acasă şi o să locuiască mereu cu noi (yeah, right!).

Eu nu mă ţin minte să fi fost aşa la vârsta lui sau, poate, pe atunci nu era „moda” ca cei mici să fie încurajaţi să se descopere ca personalitate şi ca individualitate în relaţiile cu cei din jur, să aibă cunoştinţă şi, în consecinţă, control asupra a ceea ce simte şi cum îşi doreşte să folosească asta în viaţa de zi cu zi.

Ideea e că nu mă apucă panicile şi nu văd droburi de sare când mă gândesc la ce-o să facă fii-meu la şcoală, în facultate, la serviciu, în viaţă în general. Eu zic (sau, poate, doar sper) că o să se descurce. Dar cred că există foarte multe mame pe lumea asta care nu-şi permit luxul acestei siguranţe: „o să se descurce”; şi, mai grav: cred că există extrem de mulţi copii pe lumea asta fără o mamă care să le poarte grija, măcar; iar aceste două situaţii se traduc, de cele mai multe ori, prin lipsa educaţiei (atât în familie, cât şi în instituţii) sau printr-un acces extrem de greoi la educaţie.

Copiii aceştia defavorizaţi nu au prea multe şanse la „dezvoltarea personală” dacă societatea nu pune mână de la mână pentru asta. De aceea am ales să vorbesc în acest text – în sfârşit, după introducerea interminabilă – despre două campanii minunate pe care le putem susţine (cu minim efort, pentru că da, ştiu ce înseamnă să fii adesea cu energia, nervii, timpul şi banii la limită, pe stilul „numai de asta nu-mi arde acum!”) ca să îmbunătăţim viaţa acestor copii şi, pe termen lung, a societăţii în general.

 

Susţine drepturile copilului. Şi ascultă-l pe al tău!

Ieri, pe 20 noiembrie, s-a sărbătorit Ziua Internaţională a Drepturilor Copilului (adică aniversarea semnării Convenţiei cu Privire la Drepturile Copilului, eveniment petrecut în aceeaşi zi din anul 1989), iar UNICEF a derulat campania #GoBlue pentru a creşte vizibilitatea acţiunilor sale în beneficiul copiilor vulnerabili.

Ideea campaniei de ieri a fost de „a da copiilor puterea”, de a-i încuraja să se exprime, să spună ce le place, ce vor, ce-şi doresc, să se dezvolte, după cum povesteam mai sus, astfel încât să se poată transforma ulterior în adulţi valoroşi pentru societate.

Iată un rezumat a ceea ce s-a întâmplat în 2017 în această zi de sărbătoare:

M-am bucurat să văd că mulţi dintre prietenii mei din Social Media au folosit rama de campanie pentru fotografia de profil sau şi-au invitat, la rândul lor, prietenii să semneze petiţia prin care poţi alege ce drept al copiilor doreşti să susţii (eu am ales dreptul la educaţie) – urmând, probabil, ca ponderea de semnături pentru fiecare dintre aceste drepturi să se reflecte în ponderea eforturilor investite în campaniile de binefacere ale UNICEF.

UNICEF petitie drepturile copilului

Cert este că semnăturile adunate prin această petiţie vor fi înmânate liderilor globali prezenţi la aniversarea a 30 de ani de la semnarea Convenţiei, adică la anul (pe 20 noiembrie 2019), când se va discuta despre nevoile copiilor din lumea întreagă. Poţi semna petiţia aici, alegându-ţi ce drept al copiilor doreşti să susţii. Şi, desigur, vei continua să încerci să faci lumea mai bună prin felul în care-ţi creşti şi dezvolţi copilul.

 

Ajută elevele defavorizate să-şi urmeze visurile nesperate!

Mai mult de jumătate dintre fete îşi pierd încredere în sine în perioada pubertăţii, spune un studiu făcut în 2014, iar 7 din 10 fete evită să încerce lucruri noi în timpul pubertăţii, dat fiind că le este frică de eşec, spune un alt studiu, din 2017. Ambele cercetări au fost derulate de Always şi au scos la iveală că prima menstruaţie marchează momentul cu cea mai scăzută încredere în sine a fetelor în general.

Conjugat cu lipsa educaţiei – atât cea care ţine de familie, cât şi cea oferită de sistemul de învăţământ – acest moment şi tumultul emoţional asociat pubertăţii le pot deraia total pe aceste fete de la o dezvoltare emoţională şi intelectuală sănătoasă şi de la o proiecţie favorabilă asupra propriului viitor. Cum ar veni, le taie aripile. Scurt. De aici rezultă abandon şcolar – iar statisticile europene spun că 18,3% dintre fetele românce renunţă la şcoală – ceea ce se traduce, în primul rând, printr-o slabă capacitate de a face alegeri de calitate pentru propria existenţă.

Astfel încât, fiind foarte mult implicat în acest moment delicat al unei fete, Always şi-a propus să-şi pună brand-ul în slujba îmbunătăţirii condiţiei adolescentelor defavorizate, facilitându-le accesul la educaţia de calitate. Despre campania „Profesorii încrederii” derulată în parteneriat cu Teach for Romania am scris aici.

Desigur, băieţii nu sunt lăsaţi pe dinafară, pentru că şi ei experimentează – deşi într-o proporţie mai scăzută – reacţii similare la pubertate. Cu toate astea, statisiticile spun că rata abandonului este mai mare în cazul lor decât al fetelor, la nivel european.

Iată cum funcţionează, mai exact, această construcţie a încrederii în ajutarea elevilor din mediile vulnerabile:

Acum, demersul educaţional continuă cu „Atelierele încrederii”, prin care Always a invitat 40 de elevi de gimnaziu, prin programul Teach for Romania, să ia parte la întâlniri cu ambasadorii campaniei – Oana Cuzino, Nicole Cherry, Andreea Berecleanu, Anca Serea – precum şi cu specialişti din arhitectură, medicină, IT, pedagogie, decoperind că orice carieră este posibilă dacă au încredere în sine şi în procesul educaţional.

I-am cunoscut şi eu pe o parte dintre aceşti copii la conferinţa dedicată campaniei. Erau atât de avizi de informaţii despre job-urile noastre, ale celor din sală, despre lumea în care activăm ca profesionişti, despre cum am făcut să ajungem acolo şi cum pot face şi ei asta, încât m-am convins, încă o dată, că educaţia dublată de empatie şi de lucrul practic este soluţia pentru dezvoltarea oricărui individ.

always teach for romania profesorii increderii ambasadori

De fapt, programul acesta, susţinut de profesorii Teach for Romania, care se doresc „agenţi de transformare în sistemul educaţional românesc”, reprezintă o şansă reală a copiilor defavorizaţi, impulsionându-i să îndrăznească să creadă într-un vis, în ciuda realităţii amare în care-şi duc zilele.

Iar tot ce ai tu de făcut ca să ajuţi campania să continue e să faci ceea ce, oricum, ai făcut de ani de zile: să cumperi absorbante. Astfel, Always donează 1,5% din valoarea fiecărui pachet Always Duo vândut în România în perioada 15 octombrie – 15 decembrie 2018, în limita a 180.000 de lei, către organizaţia nonguvernamentală Teach for Romania.

always teach for romania profesorii increderii

Eu am zis că invitaţiile mele de azi implică efort minim, da? Dar v-aţi dat şi singuri seama că efectele pot fi imense, nu-i aşa?

Sursa foto articol: TzidosDreamstime.com

Share