De ce nu-mi plac mamele de pe forumuri

Bine, nu vreau să generalizez în ce-o să spun, că şi eu stau pe forumuri şi prietene ale mele fac asta cu folos, dar aveam nevoie de un titlu grăitor, nu?

Ca de obicei, persoanele „de faţă” se exclud, aşa c-o să-mi dau drumul fără jenă împotriva „mămicilor” care, e adevărat, îmi oferă foarte multe idei de texte cu problemele lor tălâmbe, dar, de cele mai multe ori, mă şi scot din sărite cu ceea ce pare o nepricepere crasă în a avea grijă de propriii copii şi cer disperate ajutorul publicului.

Am descoperit lumea „forumurilor” odată ce-am devenit mamă, prin grupurile de pe Facebook dedicate  creşterii şi îngrijirii kinderilor. Fie că m-au înhăţat cu vreun subiect arzător, fie că m-au băgat în oala asta prietene din listă, cert e că la mine în news feed se derulează zilnic zeci de postări despre sisteme de purtare, creme de soare, vaccinuri, ale maternităţii chinuri, diversificare, mâncare, căcare, articole de puericultură mică şi mare, treburi de legislaţie în dreptul familiei, somn şi alăptare kinder-etc.; am ajuns să trăiesc într-un Facebook paralel faţă de cel care mi se întâmpla până la acel moment şi faţă de al multor dintre cunoscuţii mei.

Problema mea cu mamele de pe forumuri e că sunt disperate pe mai multe niveluri. Cam aşa:

• Disperate în general: „Ajutor, mămici! Ia uitaţi ce bubiţe i-au apărut piticei mele pe picioare – ce poate fi; ce medicamente se mai dau compensate; unde găsesc şi eu un oftalmolog bun şi ieftin şi să aibă răbdare cu copiii; la ce vârstă să-i introduc lui bebe ficăţel; al meu are deja un an şi niciun dinţişor; cum să fac să nu se rostogolească bebe în somn şi să nu se sufoce; al meu nu mănâncă nimic, nu mai ştiu ce să mai fac etc.” În general, sunt disperate pe probleme medicale şi de dezvoltare fizică ale copilului, dar rar am văzut şi eu una care să se îngrijoreze, de exemplu, de o regresie, de un complex oedipian, de adevăratele motive ale episoadelor de agresivitate, de relația ăluia mic cu tatăl (ce pisici, doar astea-s grupuri de femei, ce să caute taţii în schema asta?!?). Şi altă treabă: pentru orice problemă din asta de trup la care ştii sigur că nu ştii răspunsul, ia-te şi du-te la literatura de specialitate, nu la aia de forum; dacă tot nu te-ai lămurit, camera de gardă vă aşteaptă oricând. E moca, dar e posibil să nu primeşti aceeaşi cantitate de atenţie şi empatie ca pe forum, e adevărat.
• Disperate după laude: „Fetelor, bebe are doar două luni şi deja şapte kilograme (e alăptat exclusiv)! e normal?; Pitica mea se ţine de pătuţ şi deja se ridică şi are numai şase luni. nu e prea devreme?; Nu ştiu ce să mai cred, bebeluşul meu abia a împlinit trei luni şi, de vreo săptămână, doarme toată noaptea! e ok aşa?; Mămicilor, drăguţelor, m-am dus la cumpărături şi m-am confuzat total, că al meu are un an jumate, dar nu-i vin nici măcar hainele de doi ani pe care i le-am cumpărat! ce magazine recomandaţi cu haine mai potrivite? etc.” Da, dragă, cunoaştem: copilul tău e cel mai mâncăcios, dormicios, voinicuţ, deşteptuţ şi toate astea ţi se datorează ţie. Normal că ştii că e normal aşa şi te înfoi în pene, altfel ai convoca consiliul medical la care apelezi pentru altele. Dar te sfătuiesc să cauţi, mai degrabă, confirmările prin cei dragi ţie (bărbat, părinţi, socri, alte rude, vecini etc. la părerea cărora ţii cu adevărat) decât să faci paradă disimulată pe grupuri. Nu e ca şi cum cu câte Like-uri primeşti, cu atât devii o mamă şi mai fantastică, şi mai odihnită, şi slăbeşti mai repede după naştere şi-ţi creşte şi indemnizaţia de la stat şi altele. Iar pozele cu progeniturile îmbrăcate de serbare postate random cu descrierea „Fetelor, ce ştiţi despre medicul X de la spitalul Filantropia?” mă lasă ca trenul pe peron la Nistoreşti dimineaţa după ploaie: în ceaţă.
• Disperate după socializare: „Cu cine mă întâlnesc în IOR la plimbare pe la două?; Ieşim şi noi ca fetele de opt martie?; Cine mai e pe la Eforie în perioada…?; Neaţa! E cineva pe-aici, să ne bem cafeaua împreună?; Mai e cineva treaz la ora asta? etc.” Pare că femeile astea nu au prieteni. Jur. Ştiu că, odată cu copilul, te cam izolezi într-un alt tip de existenţă; nu mai reuşeşti să se încadrezi în puzzle-ul acum total diferit al vieţii prietenilor tăi; ţi-e greu să te întâlneşti şi cu soră-ta, dacă nu vine ea pe la tine; în general, munca de socializare este una tot mai grea şi cu tot mai puţine reuşite, din păcate. Dar schimburile de commenturi şi like-uri în care te bagi din disperarea acestei cauze n-or să-ţi umple golul dorului de oamenii adevăraţi pe care-i vrei în viaţa ta. Adică vrei să-ţi bei „cafeluţa” pe net cu nişte străini când ai putea să-ţi termini treburile de care te plângi atât (tot pe forum) şi să-ţi vezi un pic de viaţa reală cu familia, prietenii.
• Disperate după chilipiruri: dacă ştim unde sunt reduceri la pampers; dacă ne cuplăm să facem comandă de nuş’ ce tip de papucei de pe net, că ieşim mai ieftin cu cinci lei; dacă ştim pe cineva care ştie pe cineva care vinde creme de soare la preţ mai rezonabil; dacă are cineva de vânzare vreun căruţ cu opţiuni nenumărate, dar pe doi lei; etc.” E al naibii de scump să deţii un bebeluş, ştiu. Dar când vrei să te duci până la capătul pământului pentru o reducere de 15 lei la orice, cheltuind, în schimb, timp şi nervi şi putere fizică, şi eşti dispus să pierzi o grămadă de timp scump pe o discuţie pentru un pseudo-chilipir de pe net şi nu-ţi pasă dacă un smac funcţionează şi nu dăunează, atât timp cât l-ai procurat pe mai nimic, înseamnă că nu binele copilului este primordial pentru tine. Scuze, dar atitudinea asta mi se pare, în general, ieftină.

Sursa foto

• Disperate după confruntări: N-ai cu cine te certa? Sigur pe un forum de mame găseşti interlocutor, şi nu de oricare, ci de cea mai aprigă speţă. Spiritele sunt atât de clocotitoare în aceste cercuri, încă a ajuns la mintea copilului de şcoală generală, cu un dram de atenţie la pattern-uri, să trolleze aceste grupuri. E suficient să arunci câteva vorbe despre alăptare, diversificare sau vaccinare, de exemplu – nu trebuie să fie un enunţ elaborat, poate ţi-a luat fii-tu telefonul şi-a postat, din greşeală, ceva ce sună a „biberon” – că te trezeşti pe reţea cu zeci de individe răsculate din cotloanele Facebook-ului, care n-au alt scop în viaţă în momentul respectiv decât să te linşeze cu spume, chestie care primează şi peste câştigul cel mare la 6/49. Se bagă în confruntare şi femei care n-au mai crescut copii din anii ’80, doar ca să simtă, încă o dată, un pic din adrenalina muşcăturii din carne tânără de mamă degenerată şi nededicată ce eşti.
• Disperate după ultimul cuvânt: Bine, oricum suntem disperate după ultimul cuvânt, în general. După ce naştem, mai suntem şi terorizate cu prostia de pseudo-glumă a generaţiilor înaintaşe „ăsta mic e şefu’ în casă”; adică ne-am pierdut definitiv ultimul cuvânt la domiciliu, ia hai, să-l revendicăm în toate părţile, cu tot felul de argumente şi mijloace stupide; chiar că nu mai e nimic de zis; aşa; să se ştie. Să se umfle Like-ul în noi.
• Disperate să se facă cu adevărat remarcate, PROBABIL DE ASTA SCRIU CU CAPS-URI!!!

Dar nu-i nicio problemă. În mod sigur, nici ele nu mă plac pe mine.

Sursa foto articol