De ce s-a purtat Eminescu urat?

«– „Iar te-ai cufundat in stele
Si in nori si-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita incalte,
Sufletul vietii mele.

In zadar rauri in soare
Gramadesti-n a ta gandire
Si campiile Asire,
Si intunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urca-n cer varful lor mare –
Nu cata in departare
Fericirea ta, iubite!”

Astfel zise mititica,
Dulce, netezindu-mi parul.
Ah! ea spuse adevarul;
Eu am ras, n-am zis nimica.

– „Hai in codrul cu verdeata,
Und-izvoare plang in vale,
Stanca sta sa se pravale
In prapastia mareata.

Acolo-n ochiu de padure,
Langa trestia cea lina
Si sub bolta cea senina
Vom sedea in foi de mure.

Si mi-i spune-atunci povesti
Si minciuni cu-a ta gurita,
Eu pe-un fir de romanita
Voi cerca de ma iubesti.

Si de-a soarelui caldura
Voi fi rosie ca marul,
Mi-oi desface de-aur parul
Sa-ti astup cu dansul gura.

De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Caci va fi sub palarie –
S-apoi cine treaba are!

Cand prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vara,
Mi-i tinea de subsuoara,
Te-oi tinea de dupa gat.

Pe carare-n bolti  de frunze,
Apucand spre sat in vale,
Ne-om da sarutari pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Si sosind l-al portii prag,
Vom vorbi-n intunecime;
Grija noastra n-aib-o nime,
Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?”

Inc-o gura si dispare…
Ca un stalp eu stam in luna!
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare!

…………………………………………………..

Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra –
Floarea-albastra! Floare-albastra!
Totusi este trist in lume!»

La mine asta fost clasa a X-a. Pentru referinta, am terminat liceul in 2000. Daca mi se permite un sfat: draga Eminescu, daca nu te purtai urat cu fata, nu mureai singur, da? Aviz tuturor Eminestilor de pe lume: daca nu reusiti sa fiti niste genii, macar purtati-va frumos cu fetele! 🙂