Deci ma doare tot corpul. Ziua de ieri a fost plina de activitati sportive si m-am convins: am imbatranit maxim, fiziceste vorbind. 🙁
First, am anturat-o pe sor’mea la niste aruncari cu mingea in apa. Spre deosebire de dumneaei, eu am prins vremurile in care se mai facea handbal sanatos @ highschool. Asa ca mi-am adus aminte de slabele mele abilitati de aruncatoare la poarta, cu pasi sau fara. Oricum, strong in comparatie cu performantele actuale ale sora-mii. Asa ca mi-am permis niste arogante sportive cu mana dreapta, de-am cam tavalit-o pe adversara mea prin nisipul de sub mare. 😉
Apoi, am reperat-o pe plaja pe „chinezoaica”, doamna cu masajul, care, actually, cred ca are domiciliul din buletin prin Vietnam; pentru cinque euro, in 15 minute mi-a pus la loc spatele praf, m-a tras de picioare, m-a piscat de degete, mi-a apasat punctele de viata vesnica din talpa 😀 si s-a luat cu mainile de palarie cand mi-a vazut bataturile – damage permanent facut de pantofii cu toc. „Mala! Mala!” cica. Nu stiu despre ce e vorba, dar mi-a oferit niste balsam chinezesc in cutia de tabla rosie rotunda care mi-a bantuit copilaria in vremuri de boala crunta. Romanca din mine i-a explicat vietnamezei din chinezoaica italiana ca le am de cand eram copila. A inteles si a bagat balsamul la loc. Deci nici macar medicina traditionala asiatica nu se mai uita la bataturile mele :)).
Pe seara am ajuns intr-un Luna Park, adica un parc de distractii si dat peste cap, sau „balci”, vorba copilariei mele. Am tabarat pe masinute, dar am omis din vedere aspectul dimensiunilor fizice, modificate cat de cat in ultimii 15 ani. Gen, eram cu volanul intre genunchi. 😀 Si, dupa cum povesteam in postul anterior, sunt superstar in zona, asta nu mi-a ajutat de loc in confruntarile motorizate. Adica mi-am luat-o big time, m-au trantit din toate partile de mi-au sarit rotulele!!
Am adormit cu geamul deschis – nu e nimic sportiv in asta, dar a pus capac damage-ului meu maxim de azi, astfel incat, concluzia este: umarul drept ma doare de la handbal, spatele de la trantitul pe plaja, genunchii de la masinute. 😀
Oricum, cred ca am ajuns muuult mai bine, la 29 de ani, decat vor ajunge toti bambini gigantici de p-aici care merg, inca, in carucioare. Alooooo!!! La varsta lor, in Romania, ar avea si gagici.
Puuupixi maximi si ne mai distram impreuna si maine. 😀
4 Comments
PSLK
15 iulie 2010 at 3:42 pmAtat timp cat nu te dor partile „sensibile” sunt linistit 😀
idriceanu
15 iulie 2010 at 3:45 pmbine ca nu ma trimiti iar la zumba :)))
PSLK
15 iulie 2010 at 3:49 pmAaaa, da, uitasem, ma fac instructor de zumba :p
idriceanu
15 iulie 2010 at 3:56 pmgreat, shape me up!