Menu
despre lucruri

Disper pe şantier

santier

Acum, la ora asta de după-amiază spre seară, când lumea iese de prin birouri obosită, dar liniştită şi cu poftă avidă pentru răcoarea de afară, eu mă pregătesc sufleteşte să dau cu aspiratorul, să spăl pe jos, să şterg de colb alb tot ce-a mai rămas neînfoliat în casa asta pentru că, nu-i aşa, #şantierînbucătărie. Asta după ce-o să-mi fac nişte spălături intestinale, să nu mă cac tot praf. Alb.

Sunt pe marginea depresiei de şantier, dar lucrurile pot părea chiar amuzante, dacă le priveşti în lumina potrivită. Adică stinsă. Şi cu jaluzelele trase. A, de fapt, n-am nici curent electric, iar l-au suspendat băieţii din bucătărie, aşa că sper să termin acest text înaintea bateriei de la laptop. Oricum, muşchiuleţul afumat de la tata a murit de mult în frigider, e pe cale să facă picioare, probabil. Era bun. Sper să fi rezistat brânza, totuşi.

Am început alaltăieri, light, cu împachetat toate acareturile din zona bucătăriei; ieri, băieţii au scos mobila veche şi-au inspectat locul. Simplu, nu? Mai mult a durat văicăreala de după. Adică după constatarea deviaţiei de 28 cm pe care peretele destinat mobilei noi o are. Evident, toate măsurătorile fuseseră făcute eronat. N-am un unghi drept în casă, dar ăsta e cel mai deviat dintre toate. Şi dacă peretele nu e drept, mobila nu va fi dreaptă, gresia va părea strâmbă, insula din mijloc nu va mai fi paralelă cu mobila de la perete, linia de becuri o să fie paralelă cu mobila, deci strâmbă faţă de insulă….

A fost un moment de nebunie vecină cu spumele la gură. Împreună cu asta, ne-am mai crucit de lucrătura românească de la coloana de apă: ţevile noastre sunt direct sudate de ea, fără vreun robinet pentru închis alimentarea în eventualitatea unor lucrări ca ale noastre. Deci urma să lăsăm bucătăriile de pe coloană pe uscat timp de câteva ore, ca să ne facem treaba. Ghinion, măcar ei nu respiră moloz.

 

Cronica iraţiunii mizere

Teoretic, cică au reglat deviaţiile din modificări ale mobilei şi blatului, au refăcut măsurătorile, au scurtat insula, au dat cu praf magic să stea gresia dreaptă. Practic, astăzi s-au apucat de treabă:

  • Au tăiat parchetul cu flexul, ca să pregătească locul pentru gresia nouă. Ce mai contează că sub parchet e tot gresie (aşa s-o fi gândit fostul proprietar că-i ţine de cald, probabil), nu ne place aia, punem alta. În acest timp de flex, Buflea a dormit cu succes spre o oră şi jumătate. A fost a opta minune a lumii.
  • Au dat găuri în pereţi şi tavan pentru prize, întrerupătoare şi corpuri de iluminat. L-am uşuit pe Victor în parc, că deja respira greu.
  • Au oprit apa ca să schimbe insatalaţia sanitară şi să pregătească alimentarea şi evacuarea pentru maşina de spălat vase şi cea de spălat rufe în locul nou – care, desigur, e departe de locul vechi.
  • Au mai venit nişte oameni care au dat o gaură în peretele blocului; da, ală gros de juma’ de metru, pentru scos tubulatura noii hote. Nu vreau să ştiu cu ce au făcut asta, ştiu cum s-a auzit.
  • A venit şi domnul care ne face mobila, să-şi ia măsurătorile noi şi să scoată din ţâţâni nişte corpuri mai vechi, ca să refacă puzzle-ul spaţiului, astfel încât să încapă toată mobila şi bine.

După somnul de prânz al lui ăsta micu’ am cedat şi l-am trimis în vacanţă la bunici. Măcar vreo trei zile, până terminăm cu mizeria. Să văd cât mai rezist să-l ţin şi pe Tudor pe-aici, chit că e la grădiniţă toată ziua. Numai că înainte şi după asta ar sta numai cu picioarele-n spărtură de perete cu ruleta după gât şi se tencuieşte de colb mai rapid decât mine, sechestrată toată ziua în şantier şi-n zonele adiacente.

Iată şi nişte poze de pe-aici de la noi din staţiune, poate vă doriţi nişte relaxare extremă. Sincer, eu am apucat azi o oră de somn. De nervi.

13549210_10206505869346984_917699921_o

 

13555613_10206505871067027_1500294716_o

 

Sursa foto articol13524015_10206505867506938_651817052_o

About Author

Jurnalist, blogger, creator de conținut, instructor de fitness, mamă de băieți.

No Comments

    Leave a Reply