S-a iscat o întreagă dezbatere, chiar războaie online, pe alocuri, despre luatul copiilor la proteste. Am şi eu nişte gânduri despre asta, dar vă invit să le exprimaţi şi pe-ale voastre mai jos, fie că sunteţi de acord cu mine au ba:
- Niciunul dintre părinţii care şi-a luat copiii la protest nu cred c-a văzut în această participare un pericol. Pe toate canalele de comunicare pro acestei manifestări s-a accentuat că este vorba despre un protest paşnic.
- Ca părinte cu copilul după tine încerci să-l protejezi, oriunde ai fi. Şi la un loc de joacă. Aşa că nu cred c-a existat vreun caz în care cei mici au fost băgaţi în miezul miezului mulţimii sau al grupurilor mai agitate de către părinţi prea zeloşi.
- Nu cred c-a fost vreun copil din cei prezenţi la proteste care să se plângă că i-e frig, foame, e obosit sau vrea acasă din diverse motive, iar părinţii să fi replicat: „Hai, dragă, mai stai şi tu un pic, abia am venit!” sau ceva de genul. Aţi înţeles voi.
- Copiilor le este cel mai bine cu părinţii lor şi când părinţii lor sunt fericiţi. Asta i-a făcut fericiţi ieri şi alaltăieri pe părinţii lor.
- Copiii ăştia au şansa la o lecţie de educaţie civică în direct. Pentru că, pun pariu, li s-a explicat şi răsexplicat despre ce e vorba acolo.
- Prin copiii ăştia se pun bazele unei societăţi mai sănătoase decât cea în care am crescut noi. Ajutaţi-i să ne ajute, măcar la vârsta a treia (a noastră, Doamne ajută).
- Ba da, copiii înţeleg (ceva) la orice vârstă. Cu mâna pe inimă spun că nici măcar eu nu înţeleg toate mişculaţiile care ne-au adus aici, de exemplu. Dar e suficient ca ei să înţeleagă că oamenii au forţa să se adune atunci când e nevoie şi să facă hărmălaie pentru drepturile lor. La fel cum au înţeles că trebuie să votezi, pentru că i-am luat cu noi atunci… şi nu doar din cauză că n-aveam cu cine-i lăsa acasă.
Măcar luaţi-i cu voi la protest ca să înveţe care-i clădirea Guvernului şi cum arată steagul României…
6 Comments
Laura
2 februarie 2017 at 1:02 pmEu sunt anti-dus copiii la proteste. Şi nu e vorba doar de faptul că poate începe cineva, oricând, să arunce cu petarde, să dea foc, să se bată cu jandarmii şi efectiv să fii prins la mijloc şi să nu ştii ce să faci. Dar te poţi împiedica jos şi cădea şi te calcă lumea în picioare în mulţime. Şi nu, eu nu cred că ei înţeleg ceva la orice vârstă. Pentru ei e mai mult distractiv că ies afară seară şi stau cu părinţii în mulţime, decât că protestează împotriva unor nedreptăţi. Mi se pare că punem prea multă greutate pe umerii copiilor noştri. Iar cei de până în 3-4 ani chiar nu pricep nimic, sunt acolo mai mult că n-au părinţii cu cine să-i lase.
Idriceanu
2 februarie 2017 at 1:10 pmNenorociri se pot întâmpla oricând, oriunde, pe principiul ăsta sunt. Şi pe acela că înţeleg, am explicat cam ce şi cât. Da, e fun pentru ei să iasă afară şi să experimenteze o situaţie nouă, dar dacă li se vorbeşte despre asta cât de cât pe înţelesul lor, li se infiltrează ceva. Uite, al meu cel mare, de trei ani şi jumătate, ştie care-i treaba cu Ştefan cel Mare şi turcii, de exemplu. Şi i-am explicat grosso modo despre ce s-a întâmplat aseară în piaţă şi a ajuns la concluzia că „oamenii răi care conduc ţara trebuie băgaţi la închisoare”. Hai, să le acordăm un pic mai mult credit copiilor.
Tudor
3 februarie 2017 at 10:55 amSi noi am iesit cu micuta noastra de 2 ani in strada. Tati, ce fac? Si ei vor sa se planteze copaci in parc ca sa fie umbra la vara. De fiecare data cand treceam pe langa un alt parinte cu copil in brate ne salutam si ne felicitam reciproc.
Noi vrem sa ramanem in tara. Dar nu voi accepta sa traiesc intr-un colhoz.
Idriceanu
3 februarie 2017 at 11:01 amFelicitari pentru atitudine! Dar ma intreb: oara unui tatic ii este privit cu mai multa ingaduinta gestul de a lua la proteste copilul decat unei mamici? In ideea ca tatal ar putea proteja mai bine la nevoie…? Sper sa nu 🙂
Ioana
4 februarie 2017 at 1:30 amE benefic pentru viitorul copiilor noștri să ne vadă pe noi că ne pasă,pentru că peste ani și ani,daca aleg să rămână în țară,nu vor fi doar o masa de manevra ușor de prostit.Cum suntem noi acum sau se vrea sa fim
Idriceanu
4 februarie 2017 at 8:13 amAbsolut corect!