Dragă părinte, vrei să știi ce favorizează miopia la copii?

factori miopie copii

Am auzit-o și am spus-o de nenumărate ori de când sunt părinte: ecranele sunt diavolul; telefonul, tableta, televizorul ne strică copiii, ecranele ar trebui interzise! Iată, că am stat de vorbă cu un medic oftalmolog specializat în miopia copiilor și-am aflat că, la fel ca întotdeauna, extremismul nu este bun nici în această privință. Și că putem face un lucru extrem de simplu ca să prevenim aceste stricăciuni.


Port lentile de contact din 2003, faceți voi calculul cât a trecut, în funcție de data la care citiți acest articol. Adică de mult timp. Mi le iau din același loc, de la același boutique oftalmo, de la aceiași oameni care, evident, mă știu ca pe un cal breaz (sau ca pe o iapă chioară)
, pentru că este o afacere de familie și, prin urmare, acești oameni sunt mereu acolo.

Și, uite-așa, stăteam, ca de obicei, la taclale cu Silviu Nicolescu, managing partner la EBA Optics, despre viața cu copii – că și eu am doi, și el are doi, mai mici decât ai mei, și mă mai citesc, și el, și soția, și mai schimbăm impresii pe subiect cam o dată la lună, când merg să-mi reînnoiesc lentilele sau să-mi cumpăr soluție pentru ele – când începe să-mi povestească despre rezultatele unor studii pe miopia la copii, informații aflate la niște conferințe la care el și soția participaseră de curând.

Desigur, îmi închipuiam că ei, fiind în industria aceasta – iar Silviu face parte și din echipa unui distribuitor foarte important de lentile de contact în România – au cunoștință de foarte multe realități din sfera problemelor oftalmologice la copii, dar nu mi-a trecut prin minte că situația este atât de gravă. L-am întrebat dacă am cu cine sta de vorbă despre asta în România, un medic specialist, cunoscător al acestor studii și al cercetărilor în domeniu. Și mi-a făcut o recomandare cu atâta căldură și încredere, încât am stabilit foarte curând întâlnirea cu specialistul și am așteptat cu nerăbdare să-l cunosc și să stăm de vorbă.

medic oftalmolog Daniela Goicea Focus Optic

Dr. Daniela Goicea, medic specialist oftalmolog, clinica Focus Optic

Așa am ajuns la doamna doctor Daniela Goicea (la clinica Focus Optic), președinta Societății Est-Europene de Ortokeratologie și Control al Miopiei, filiala Societății Europene cu aceeași denumire, care are o experiență de cel puțin șapte ani în reducerea progresiei miopiei; mai mult, a și organizat două congrese de Ziua Miopiei în România.

Prin urmare, nu cred că există în țară specialist mai potrivit decât dumneaei să-mi vorbească despre evoluția acestei afecțiuni oftalmologice în cazul copiilor, despre factorii care o favorizează și despre măsurile pe care le putem lua noi, ca părinți, pentru a preveni instalarea miopiei sau progresia acesteia, odată instalată.

Înainte de discuția propriu-zisă, doamna doctor mi-a oferit câteva explicații despre funcționarea ochiului și despre noile teorii în domeniu:

Când imaginea se formează pe retină, ochiul este normal, emetrop. Când privește la distanță, ochiul stă degeaba, iar când privește la aproape, la o distanță de 25-30 cm, cât este cititul normal, intervine cristalinul, care se bombează și ajută ochiul să formeze imaginea de aproape.

Miopia comună, cea despre care vom vorbi astăzi, presupune un ochi care a crescut mai mult decât trebuie. Dacă eu am un ochișor care s-a lungit mai mult decât normalul, razele de la infinit nu se vor mai focaliza pe retină, ci în fața retinei. Și, atunci, ce știm noi de la Fizică? Dacă am un asemenea ochi și eu îi pun o lentilă pe minus, divergentă, atunci razele se vor focaliza unde trebuie.

Ce s-a descoperit ulterior: când pui o asemenea lentilă în fața unui ochi miop, razele care trec prin periferia câmpului vizual se focalizează în spatele retinei. Cu toate că îmi asigură o vedere clară a imaginii centrale, în periferie focalizarea se formează în spate, ceea ce se numește defocusare hipermetropică periferică. Ceea ce înseamnă că zona aceasta din retină percepe că trebuie să crească să ajungă în acel punct, în spate. De aceea, de fapt, purtarea ochelarilor favorizează creșterea miopiei.

Se pare că imaginea periferică este mai importantă în reglarea creșterii ochiului decât imaginea centrală. Și am aflat asta în urma unor studii făcute pe niște pui de maimuțe crescuți cu ocluzoare la ochi, care le permiteau să vadă doar pe un diametru de 4 mm central; în rest, nu vedeau. Iar cercetătorii au observat că maimuțele au devenit mioape. Cu alte cuvinte, absența vederii periferice le-a făcut mioape. Când le-au scos ocluzoarele, vederea a revenit la normal, pentru că erau tot pui și puii se adaptează.

Toți copiii se nasc cu ochiul mic hipermetrop, se nasc cu plus, cum se spune. Ochiul trebuie să crească până la dioptrie zero (emetroprizare). Dar dacă va crește prea tare, atunci devine miop.

diagram ochi miopieSursa foto

 

Cam la ce vârstă ar trebui să ajungă ochiul la zero?

La 12-13 ani. În jur de 11 ani ar trebui să fie un pic hipermetrop încă (dioptrie +0,5). Și se consideră că, dacă, de exemplu, la șase ani ai doar +0,75, ai risc de miopie.

 

Dar ce determină miopia?

Miopia este determinată de factori genetici și factori de mediu. Însă nu există o singură genă pentru miopie, să zici că o corectez pe asta prin terapie genică și-am scăpat! Nu, au fost descoperite cel puțin 160 de gene care au legătură cu miopia.

În schimb, factorii de mediu se pare că sunt cei care contează și pe fondul lor a crescut incidența miopiei. De exemplu, în SUA, în anii ’70, miopia era 25% în rândul populației cu vârste între 12 și 54 de ani, iar în aceeași populație, în anii 2000, miopia era de 42%. O schimbare atât de rapidă la nivelul unui popor nu poate fi explicată prin factori genetici.

Foarte îngrijorător este ce se întâmplă și în statele asiatice. Dintotdeauna s-a spus că în popoarele asiatice sunt mai mulți miopi. Dar în anii ’50 erau doar 20-30% miopi între tinerii de 20 de ani din Taiwan, Coreea de Sud sau Hong Kong, iar acum sunt peste 80% în aceeași grupă de vârstă. Prin urmare, este de așteptat să urmeze asta și pentru noi. Astăzi, 50% dintre studenții din Europa Centrală sunt miopi.

Această creștere nu poate fi explicată prin modificare genetică, ci prin influența factorilor de mediu. Când o modificare este de ordin genetic, se petrece încet, în sute de ani. De exemplu, maxilarul omului a scăzut în dimensiune pentru că a început să mănânce carnea preparată termic, dar asta s-a întâmplat în mii de ani. Deci o asemenea evoluție a miopiei nu poate fi explicată decât prin influența factorilor de mediu.

 

“Timpul petrecut afară, în lumină naturală, este
cel mai important și clar dovedit dintre factorii de mediu
care influențează evoluția miopiei.”
                                                              Dr. Daniela Goicea

 

Avem dovezi că un copil trebuie să petreacă minim două ore pe zi afară, în lumină naturală, pentru a preveni miopia. Cu fiecare oră în plus pe săptămână, riscul de miopie scade cu 2%, iar un alt studiu arată că 40 de minute pe zi în plus petrecute în lumină naturală reduc riscul de dezvoltare a miopiei cu 9%. Ceea e ce e foarte interesant este că statul afară, în lumină naturală, nu previne progresia miopiei odată ce ea a apărut. Vorbim doar despre prevenție.

 

Practic, cum ajută statul afară în prevenția instalării miopiei la copii?

Nu se știe exact ce intervine, dar se poate să fie vorba despre:

  • Intensitatea luminii și, probabil, chiar să fie principalul factor. Intensitatea luminii afară este de între 100 și 1000 de ori mai mare decât în cea mai luminoasă încăpere.
  • Componența spectrului luminii naturale, care este diferit de spectrul becurilor pe care le folosim la interior.
  • Ultravioletele: se pare că au și ele un oarecare efect pozitiv. Dacă eu spuneam până de curând pacienților: “Nu este niciodată prea devreme să porți ochelari de soare”, acum nuanțez lucrurile și spun: “În parc ne protejăm ochii cu șapcă sau pălărie, iar la mare sau la zăpadă, unde reflexia vine de jos, purtăm ochelari de soare”. Pentru că, pe de altă parte, este clar dovedit că ultravioletele determină cataractă și degenerescență maculară și alte afecțiuni. Deci ultravioletele sunt rele pentru ochi, dar s-ar putea să ne aducă și ceva bun. La interior nu există lumină violet, deoarece ea nu este emisă de sursele de lumină, precum becurile incandescente, fluorescente sau LED, iar geamurile oferă protecție împotriva UV.
  • Felul în care vedem la distanțe mari și este un “mesaj” pe care îl trimitem ochiului: “vreau să văd la distanță”, iar ochiul se formează astfel încât să vadă la distanță. Dar trebuie să-i dai ocazia să facă asta. Dacă tu petreci mult timp la interior și te uiți mereu la ceva aproape – iar noi vrem să ne educăm copiii, și-i ducem la diverse activități de interior și îi arătăm cărticele și-l punem să citească devreme și-i lăsăm telefonul la dispoziție – toate astea transmit creierului un mesaj de genul: “vreau să văd la aproape”.

baiat tableta ecran miopie factoriSursa foto: Elizaveta Galitskaya | Dreamstime.com

Un ochi cu miopie de -2,5 nu muncește deloc când citești, de exemplu. Și-atunci, ai putea privi această miopie ca pe un proces de adaptare la mediu: dacă mediul nostru te forțează doar să vezi la aproape, atunci ochiul devine miop pentru că vede ușor la aproape și îi ajunge, nu mai are nevoie de restul mecanismelor de reglare. Asta e o explicație pe înțelesul tuturor. Momentan, există trei teorii care încearcă să explice creșterea incidenței miopiei:

1. Teoria refracției periferice, cea despre care vă povesteam mai sus: dacă am imaginea corect formată în centru, dar în periferie se formează în spate, această zonă simte că trebuie să crească și crește. Aceasta se poate dovedi astfel: dacă în fața ochilor unui adult pui o lentilă cu dioptrie -3 – deși nu are nevoie – în două ore, ochiul devine temporar miop, începe să vadă bine cu acea lentilă. Fie că nu ai imagine în periferie – ce vorbeam despre studiul cu maimuțe crescute cu ocluzoare pe ochi –, fie că pui o lentilă pe minus, miopia este indusă. Deci fie că nu oferi retinei întreaga imagine, fie că pui imagine în spatele retinei, evoluția este aceeași: ochiul crește mai tare decât trebuie și devine miop. 

2. O altă teorie vorbește despre excesul de lucru la aproape. Când citim, imaginea se formează pe retină. Dacă acomodația – procesul care ajută ochiul să vadă la aproape, prin munca cristalinului – este prea slabă, imaginea se va forma din nou în spatele retinei, dar în centru. Și se pare că acest accommodative lag (“leg acomodativ” barbarizat în limba română), adică acomodația mai slabă, favorizează miopia. Faptul că copiii noștri stau tot timpul cu ochii în tabletă sau telefon s-ar putea să inducă această oboseală sau insuficiență acomodativă. Dar nu se știe dacă acest leg acomodativ apare înainte de instalarea miopiei sau este observat după. Este o teorie care spune că acest leg acomodativ determină miopia. 

3. Și a treia teorie este legată tot de efortul excesiv la aproape prin conceptul de tensiune mecanică. Noi putem citi datorită mușchiului ciliar care reglează dimensiunea cristalinului. Iar tensiunea excesivă din acest mușchi pune împiedică creșterea ecuatorială a ochiului, determinând o alungire mecanică a acestuia; astfel, ochiul devine ca un ou.

“Nu există dovezi clare că ecranele în sine induc miopie.
Noi nu vorbim despre ecrane, ci despre efortul
la aproape. Iar cititul pe hârtie este același lucru
ca cititul de pe un ecran aflat la apropiere.”
                                                                                                         Dr. Daniela Goicea

Ecranul este foarte rău pentru că este foarte tentant și dă dependență – vorbim despre copii; ecranul e rău nu prin faptul că este ecran, ci prin faptul că atrage copilul să stea mult în fața lui. Copilul desfășoară multe activități care presupun vedere de aproape: se joacă cu un puzzle sau Lego, mama îi arată cartea, apoi mai stă pe telefon cu orele – toate astea au efect împreună, nu doar ecranele sunt vinovate. Eu nu pot să le spun adolescenților: “Nu sta pe Facebook, nu sta pe ecrane!. Pot să-i spun: “Leagă-ți telefonul de televizor și stai pe Facebook pe televizor, nu te mai uita la un ecran de aproape!.

Trebuie să-mi nuanțez cumva recomandările pentru că degeaba susțin o utopie: copilul nu va renunța la activitățile lui. La fel și cu jocurile: mai bine pe consolă, pe televizor, decât pe telefon sau tabletă. Nu zic că e bine să te joci pe televizor, dar e un rău puțin mai mic, măcar privești și la distanță.

 

Dar când eram noi mici eram mereu amenințați că televizorul strică ochii…

Era, de fapt, o avertizare vizavi tuburile catodice, pentru că acestea produceau radiații, și de aceea se recomanda o anumită distanță față de ecran. Ecranele din ziua de azi nu mai produc radiații și nu există dovezi clare că ele, în sine, produc ceva nociv. De asta eu nu aș lega miopia de ecrane, ci de efortul ochiului la aproape. Nu ecranul produce miopie; efortul la aproape produce miopie.

grafic miopie factori de mediuSursa foto

Grafic din care rezultă:

  • puțin timp afară + mult lucru la aproape = cea mai mare incidență de miopie;
  • mult timp afară + indiferent de timpul de lucru la aproape = o incidență mult mai mică.

Prin urmare, cel mai important factor care influențează prevalența miopiei este timpul petrecut afară.

Revenind la acest factor foarte important – petrecerea timpului în aer liber – este posibil să influențeze evoluția ochiului și prin vitamina D. Din nou, nu știm ce a fost mai întâi, oul sau găina? Adică nu știm dacă lipsa de vitamina D, din cauza lipsei de timp petrecut în aer liber, duce la miopie sau este o asociere întâmplătoare: dat fiind că n-ai stat afară, n-ai nici vitamina D.

Deficitul de vitamina D este o mare problemă actuală în România. Nici nu o mai numim vitamină, este aproape un hormon, atât de importantă este. Influențează sistemul imunitar, este asociată cu demența și boala Alzheimer, influențează multe aspecte în starea noastră de sănătate. Orice copil care calcă pragul cabinetului meu primește recomandarea “testează vitamina D”.

 

OK, dacă tot nu reușim să petrecem mai mult timp cu copiii în aer liber, nu putem face altceva pentru ei din punctul acesta de vedere? Să îi încurajăm să privească mai mult pe geam, de exemplu?

Este foarte plictisitor, iar geamurile au protecție împotriva UV. Noi putem recomanda asta și este suficient să privească pe geam, dacă geamul este deschis. Și, vizavi de graficul de mai devreme, se pune întrebarea: “Nu cumva dacă stai pe telefon/tabletă în lumină naturală e ok?”. Pentru că ai parte de beneficiile luminii naturale, teoretic, și, poate că privitul la aproape în acele condiții nu contează.

Alte studii care au făcut legătura dintre miopie și petrecerea timpului la interior spun că, de fapt, noi privim în 2D în casă (pe hârtie, pe ecran), nu în 3D, cum este afară. Chiar am găsit un studiu care spunea că cei care locuiesc în case mai mici au miopie mai puternică decât cei care stau în case mai mari. Pentru că distanțele sunt mici și au televizorul aproape și totul aproape.

 

“Avem nevoie să privim la distanță,
avem nevoie să privim în lumină naturală și
este foarte important să stăm afară.”
                                                                                    Dr. Daniela Goicea

 

Spun încă o dată: statul în lumină naturală nu previne progresia miopiei, odată ce aceasta a apărut. Și nu știm de ce. Probabil că apare un dezechilibru pe care ochiul nostru nu mai știe să-l controleze. Deci importante sunt educația în această direcție și comportamentul preventiv.

 

Și-atunci, în cazul unui copil cu predispoziție genetică spre miopie, cum stă situația?

Dacă ai un părinte cu miopie, ai un risc de trei ori mai mare de a face miopie; dacă ambii părinți au miopie, ai un risc de șase ori mai mare de a face miopie. Ai risc, dar nu e obligatoriu să faci. Putem preveni apariția miopiei în cazul unui astfel de copil stând cu el afară.

Există niște scoruri de risc, pe care le calculăm în funcție de refracție, de activitățile copilului, de factorii genetici. Îi spunem ce risc de miopie are și putem face asta de la șase ani cu ușurință. Dar asta nu înseamnă că va și face miopie, ci că are un anume risc. O altă întrebare este: cât de tare va progresa miopia? Pentru că asta este problema, de fapt: odată cu miopia cresc riscurile de cataractă, glaucom, degenerescență maculară și dezlipire de retină. De fapt, ceea ce contează este să nu ajungi la miopie mare. În ziua de azi, miopia mare este definită ca cea de peste cinci dioptrii pentru că, peste această valoare, riscurile enumerate anterior cresc exponențial.

Și faptul că noi vrem să ne educăm copiii de foarte mici favorizează miopia. Încep să citească de la patru-cinci ani… e plăcut pentru orgoliul nostru, dar putem să-i educăm vorbind. Să citim noi pentru ei. Eu îi învăț pe părinți: “Citește-le tu unde poți”. Când sunt excesiv de multe teme și tot stăm pe lângă ei, învață-ți copilul să învețe ascultând. Nu pot să-i fac eu lecția scrisă, trebuie să-și facă exercițiile, n-am ce face. Dar pot eu să-i citesc lecția sau pune-l să se înregistreze și s-o asculte. Descarcă-l undeva când se confruntă cu un exces. Pentru că vrem performanță, iar presiunea socială este foarte mare, nu vrem să rămână copilul nostru în urma celorlalți… Dar cu ce preț?

copil mic citeste carte miopieSursa foto: Rafael Ben Ari | Dreamstime.com

De exemplu, ar trebui ca, după școală, copiii să nu petreacă mai mult de două ore pe zi la aproape. Și să facă pauză la maxim 30 de minute, iar în această pauză să nu stea pe telefon/tabletă. Ideal pentru ochi ar fi să iasă afară sau să se uite pe geam. Eu le zic: “Faceți-vă lecțiile în balcon, cu geamul deschis, dacă se poate”. Cititul în exces are efect negativ. De exemplu, clericii, pe vremuri, erau cei mai miopi. Ei citeau cel mai mult. Și nu existau tablete pe atunci. Deci legătura dintre miopie și efortul la aproape este bine cunoscută.

 

Ar putea fi audiobook-urile o soluție?

Da, ar putea fi… dar trebuie să vorbim cu ORL-iștii, că s-ar putea să ne certe ei, pentru că ei nu susțin folosirea căștilor. Eu spun copiilor că ai voie la televizor, că e mai puțin rău decât pe tabletă, dar psihologul spune ai voie maxim jumătate de oră la televizor!. Deci trebuie să ne împăcăm cu toții.

 

Ce alți factori mai intervin în evoluția miopiei la copii?

Se pare că și dieta este importantă: consumul de dulciuri ar putea fi implicat în evoluția miopiei prin faptul că excesul de insulină blochează un factor care oprește creșterea ochiului. Astfel, ochiul nu se oprește din crescut când trebuie, iar miopia crește și ea. Și studiul acesta era legat de asiatici, pentru că ei au și mult diabet, și multă miopie.

Eu chiar scriu regim alimentar cu glucide cu indice glicemic mic în recomandările mele către pacienți. (Îmi arată o fișă cu recomandări făcute pacienților preșcolari: regim alimentar cu indice glicemic scăzut, testarea nivelului de vitamina D și expunerea la ecrane de maxim jumătate de oră pe zi, pentru copiii sub 6 ani, n.m.)

copii alearga afara lumina naturala ochi miopieSursa foto: Evgeniy Kalinovskiy | Dreamstime.com

Este doar prima parte a interviului luat doamnei doctor Daniela Goicea, dar tot vă felicit dacă ați ajuns până în acest punct, știu că a fost un adevărat efort (pentru ochi, în primul rând). Și vă invit să reflectați la cele spuse de doamna doctor despre influența factorilor de mediu (mai ales a celor de stil de viață) asupra evoluției miopiei la copii. Aveți extrem de multă grijă la timpul petrecut de cei mici asupra unui ecran de telefon, tabletă, computer, sau chiar asupra unei cărți în timpul unei zile.

Și eu am fost un șoarece de bibliotecă, și eu port ochelari, și eu am copii mici (unul chiar intră la școală la toamnă), și eu vreau să-i echipez cu cât mai multe informații posibil, de cât mai devreme în viață, ca să se descurce, să reușească, să performeze… Dar îmi doresc să îi îndrum spre asta fără să le stric “echipamentul” cu care i-a înzestrat natura.

Voi reveni cu partea a doua a discuției, care se concentrează pe tratamentele de reducere a progresiei miopiei la copii, odată ce aceasta s-a instalat. Sănătate și stați pe-afară cât se poate!

Sursa foto articol: Darkworx | Dreamstime.com

Share