Menu
POVEŞTI / STIL DE VIAŢĂ

Du-te, tu, divo, la #Creativo!

broderie #creativo

Weekend-ul trecut (15-16 octombrie), clădirea aceea drăguţă – The Ark – din zona aceea sinistră – Piaţa de Flori – a fost gazda #Creativo. Nici nu ştiu cum să-i spun, c-a fost şi târg de fashion, dar – mult mai important şi mai interesant – au fost şi ateliere gratuite de cusut, croitorie, retuşuri, design vestimentar, consiliere, dezvoltare personală, PR etc. Probabil, nici organizatorii n-au ştiut cu ce nume preexistent să definească #Creativo, aşa că i-au spus „Club Social de Cusut şi Brodat”. Foarte simpatic.

Dacă orarul atelierelor s-a dovedit total incompatibil cu programul meu de weekend, iată că a venit muntele la Mahomed sub forma unei invitaţii la un eveniment dedicat blogger-ilor, în dis-de-dimineaţa de sâmbătă. Aşa c-am plecat, la pachet cu kinder-ul mare, la un atelier de cusut şi-o conferinţă de presă, cu speranţa că voi înţelege ceva măcar din una din ele, cât timp – Doamne ajută! – mucea (nu e la mişto) îşi vedea de treabă în colţul pentru copii.

 

Montessori la benzinărie

Cică speranţa moare ultima, dar mie îmi decedase deja pe pragul casei: Tudor nu voia să se-mbrace, să se-ncalţe şi, în general, nu voia să facă nimic, decât să stea în pat. Am un ceas enorm de perete în hol, nouă ne place atât de mult, că l-am băgat şi-n şedinţa foto de la nuntă; la ora aia îl uram şi-mi doream să-i cadă bateria. Pân-am peticit cumva situaţia cu copilul, cu concursul bărbatului, evident, eram deja transpirată şi transfigurată. Am ieşit târziu din casă şi mai aveam de alimentat şi maşina.

La benzinărie, de obicei, e frumos. Pompa e fascinantă, procesul în sine – la fel, nici nu durează mult, mergem cu dragă inimă. Dar nu de data asta, când el, abia ridicat de la masă înainte de plecare, vrea „ceva de mâncare” şi trebuie să fie toată incinta informată despre asta. Erau deschise ambele case: la una era coadă, la cealaltă nu mergea cardul – gen, cardul de combustibil, cum avem noi. Cu o jumătate de creier evaluam situaţia plăţii, cu cealaltă alergam în jurul rafturilor după ăsta micu’ mieunător că „şi ce dacă abia am luat micul-dejun, eu vreau să mai mănâââââânc!!!”. Am căzut la pace pe o pungă de sticks-uri cu susan pe care-am plătit-o din ultimii mei firfirei cash, în timp ce doamna dădea restart la POS.

Boy is shoutingSursa foto

Până i-a fost scanată gustarea nepreţuită, s-a apucat să meşterească construcţii LEGO din batoanele de ciocolată, mini-napolitanele şi pachetele de gumă de la casă. Când şi-a primit sticks-urile, i-a mai scăzut randamentul: făcea asta doar c-o mână. E posibil ca eu să fi fost îmbrăcată cam gros, că m-a luat iar cu călduri: „Tudor, te rog, ia mâna de-acolo, lasă produsele alea în pace!” Am primit rânjetul „nicio şansă”. De supărare, am greşit PIN-ul la card, de s-a activat şi doamna de la casă: „Uite, vezi? Ai supărat-o pe mami. Vrei să rămâi aici cu noi?” În momentul ăla, n-ar fi fost o idee rea, că estimam deja cum o să-mi fie restul zilei. Făcea şi el un ban cinstit la curăţat parbrize, că tot îi place cu perii, bureţi, scule din astea. Ce? Nu se poate educaţie Montessori şi la benzinărie?

Când am reuşit s-o iau din loc cu rezervorul plin (maşina) şi gura plină de sticks-uri (copilul), mai aveam aproximativ cinci minute până ora de începere de pe invitaţie. Şi am eu ghinionul ăsta în viaţă, că nu pot fi supersonică.

 

Balada puradelului stresat

Înainte să parchez, i-am explicat: „Tudor, vezi că n-ai voie cu sticks-urile înăuntru. Ori le laşi în maşină, ori le dai lui mami.” A înţeles: i le-a dat lui mami, care le-a lăsat în maşină, să ştie o treabă. Am intrat înfriguraţi – eu, bonus, jenată de întârzierea celor câteva minute – şi ne-au interceptat oamenii amabili de la PR care ne-au arătat colţul copiilor – nicio şansă, deci aveam partener obligatoriu la cusut – ne-au invitat să facem poză la panoul oficial – da, cum să nu, poate într-o zi mai însorită, până una, alta, o să fac singură – şi mi-au dat dat un voucher de cafea, că şi uitasem de aspectul ăsta în mirifica dimineaţă pe care tocmai o traversam.

Episodul „hămeseala” din benzinărie s-a repetat la cote explozive şi în curte la The Ark, unde erau campate o tonetă cu cafea & produse de patiserie şi Burger Van-ul care, slavă infinită Cerului, nu era deschis la ora aia. Dar croasantele caşcarabetei Animo Caffee i-au luat judecata creierilor şi-a-nceput să urle sfâşietor, pentru spectacolul oamenilor de la coadă, al celor ieşiţi la fumat, probabil şi al doamnelor cu fuste din Piaţa de Flori de peste drum că: „Mie mi-e foaaaameee, maaaamiii!! De ce nu-mi dai de mâncaaaaareeeee??!!”, de zici că fix dintre puradeii lor venea. N-am văzut barista să se mişte mai încet decât cel de la toneta cu pricina, în dimineaţa aia; bine, pe fii-meu l-am văzut cu crize şi mai şi, d-asta nici nu m-am stresat cât mi-aş fi închipuit c-aş fi făcut-o judecând lucrurile ipotetic. Totuşi, era să renunţ de două ori la cafea şi-aş fi rămas fără dacă nu mi-ar fi cedat-o o colegă de atelier pe-a ei.

Cum ne-am reîntors înăuntru, zici că şi-a găsit butonul de Off. Bine, l-am şi luat un pic în braţe şi l-am întrebat dacă se simte mai bine după ce s-a descărcat. „Da.” Aia e, n-ai ce să-i faci, la vârsta asta îl apucă descărcările – de toate felurile – pe unde nici nu te-aştepţi (deşi sunt multe semne care construiesc, cât de cât, un model de estimare, numai să ai disponibilitatea să-l descrifrezi şi să-l foloseşti proactiv). L-am instalat la maşina de cusut de lângă mine şi ne-am pus pe treabă, sub indicaţiile unor doamne de la Atelierele ILBAH. Evident c-a apăsat toate butoanele (în afară de ăla On/Off, că era mai ascuns şi atât mi-ar fi trebuit, să strice sculă de zece milioane); s-a foit de la el pe scaun la mine în braţe şi retur, în funcţie cursul acţiunii; s-a apucat să mâzgălească un pliant cu pixul; şi-a făcut „ceas” cu pixul la ambele mâini, plus o dungă pe frunte; a trecut la mâzgălit maşina de cusut – i-am luat pixul; s-a apucat de demontat maşina de cusut şi de aruncat pe jos din ea. În tot acest timp, doamna croitoreasă insista să mă înveţe tighelul la 0,5 – ambiţioasă doamna.

Georgiana Idriceanu si Tudor #Creativo

Nici n-am ştiut când, în toată vâltoarea asta, am reuşit să fac un „puişor”, adică o faţă de pernă mică-mică. Tudor şi-a pus excavatorul în ea şi-a tăiat-o pe uşă afară, fără geacă, fără fes, fără mine. Eu trebuia să urc la conferinţa de presă. L-am recuperat cu greu şi cu lacrimi, numai sub mirajul promisiunii că vom urca cu un lift super interesant. Şi gata, la etaj a continuat haosul. Când s-a dus cu excavatorul în faţa prezidiului şi-a-nceput să strige „Vă împuşc pe toţi!”, am zis că e momentul s-o luăm din loc. Eventual, spre altă dimensiune, unde nu mă poate atinge ruşinea. Toată lumea o ardea la modul „stai liniştită, nu ne-a deranjat”, dar nimic nu mă putea convinge că vorbea doar complezenţa din ei.

Acesta a fost #Creativo-ul meu. Scurt, intens şi fără shopping. Totuşi, am învăţat cum să manevrez o maşină de cusut şi cum să-mi citesc mai bine copilul. Pentru că mi-am dat seama ulterior ce se întâmplase cu el: îl păştea o răceală şi starea asta îl înnebunise, iar eu tot îl presam cu reguli şi lucruri de făcut, multe şi repede; a doua zi vorbea deja ca Mickey Mouse. Băi, greu mai e să fii mic şi să te mute ăia mari de colo-colo, când tu vrei doar să stai în pat!

 

Sumar de #Creativo

Pentru restul celor peste 5 000 de vizitatori, #Creativo a însemnat mai mult de 30 de ateliere gratuite, demonstraţii cu maşini şi utilaje de top folosite în industria textilă, conferinţe ale oamenilor pricepuţi din domeniu – precum designerul de cămăşi Răzvan Vâlceanu – o expoziţie de ţinute ale designerilor români consacraţi – Mirela Diaconu, Răzvan Vâlceanu, Adrian Oianu – şi mult, mult shopping la standurile creatorilor români de generaţie nouă: Moenra, Atelier Muna, Maison Ilia, Aranjat by Anne, Milena, Pink Amnesia by Iuliana Stanciu.

atelier-drapaj #creativo

ateliere #creativo

atelier schite-mirela-diaconu #creativo

conferinte #creativo

„Nu au lipsit nici ţinutele de ocazie sau concept, de la Sigma Fashion şi FeelFree, dar nici cele destinate micilor vizitatori ai #Creativo: cei mai veseli pantaloni din oraş de la Meg Wi Baby, hainele unicat de la mamele antreprenor de la asociaţia Work At Home Moms sau ţinutele asortate mame-fiică de la MiniMaxi Urban Style. Printre expozanţi s-au numărat şi artizani, maeştri ai cusutului şi ai brodatului care au adus la #Creativo accesorii, quilturi şi obiecte de decor – MAC Design şi Quilts and more, Miss Peony, Timega, Romanian Blouse şi EllaPatro. De asemenea, la #Creativo au venit şi o mulţime de furnizori importanţi pentru dezvoltarea unui business în acest domeniu, dar şi pentru cei care doresc să realizeze haine sau obiecte de decor ca hobby, acasă: textile de la Fabrix.ro, tipare şi manechine de croitorie de la tiparedecroitorie.ro, accesorii de la Prym, maşini de cusut, brodat şi surfilat de la cusutsibrodat.ro.”, mai spune comunicatul de presă.

Well, se pare că a fost frumos. O să merg mai cu spor la ediţia următoare, din aprilie 2017. Nu neapărat singură, dacă la asta vă gândeaţi.

 

Sursa foto articol

About Author

Jurnalist, blogger, creator de conținut, instructor de fitness, mamă de băieți.

No Comments

    Leave a Reply