E obișnuită durerea de burtă în otită?

baiat otita durere urechi

După zeci de vizite la medici ORL-iști – și nu mă pun pe mine la socoteală ca pacient cu spitalizări și aerosoli fără număr pentru sinuzitele din copilărie, în ideea că asta se întâmpla acum 100 de ani, când medicina românească nu știa atât de multe, ci număr doar problemele de gen ale copiilor mei – ieri am aflat că otitele se pot însoți și cu dureri de burtă. Și cică nu e un fapt deloc ieșit din comun.


”Maaaamiiii….”
, vine agale Victor spre mine când intru pe poarta grădiniței și se bagă cu capul între picioarele mele, ca de obicei. Dar nu e același ”maaaamiii” ca de obicei, e cam moale și-mi trece prin cap că-l ia vreo boală, că prea avea și privirea cam galeșă…

Suim în mașină, îl apucă tusea. După cină, deja urla de durere de urechea dreaptă. Nasol moment, mai ales că-n primăvară avusese timpanul perforat tot la dreapta, din cauza unei otite. A făcut tratament, s-a recuperat complet, dar medicul mă avertizase că e posibil să se repete. I-am dat Panadol să-i treacă durerea și să poată dormi cât de cât liniștit peste noapte, cu gândul să mergem la doctor de dimineață.

Dimineață, ce să vezi? Soare afară, soare și în sufletul meu, că nu mai are Victorașul nimic: urechea nu-l mai doare, gura nu-i mai tușește, nici nasul nu i-a făcut muci peste noapte. Hai cu spălatul, mâncatul, îmbrăcatul, poate merge de-o grădiniță, măcar până la prânz, ”vino, să te spăl pe dinți”, zice taică-său – ”tati, mă doare burta!”, zice copilul.

Deci nu se mai termină. Unde mai pui că mă contrariază durerea asta de burtă în contextul problemei ORL ca și cum ”ce-are sula cu prefectura?!”. Nu mai socotesc faptul că – deși mi s-a întâmplat de nenumărate ori, tot nu m-am obișnuit/împăcat cu asta – trebuie să pun pe hold  tot ce-aveam plănuit pentru prima parte a zilei, cel puțin, ca să stau cu Victor. Adică asta-i încă una din zilele în care-mi zic ”Slavă Domnului că sunt freelancer, nu angajat, și pot sta cu copilul”, dar și ”Doamne ajută să am ce mânca și luna viitoare, dacă azi (iar) n-am prestat”.

 

Ganglioni inflamați sau nervi deranjați?

Îl ia doamna doctor, îl pune pe patul de examinare, îl bibilește, se joacă cu el, îl amuză – ”Ce-ai primit aici?” – ”O steluță și o inimioară!” – ”Una pentru tuse și una pentru muci?” – ”Nuuuu!!!” și râde Victor cu toată gura între două accese seci. Îi verifică ganglionii, se uită în nas, gât și urechi. E curat pe stânga și e nasol pe dreapta. Îl auscultă la plămâni – perfect – și-apoi îl întinde. ”Victor, te doare burtica?”, în timp ce-l palpează pe abdomen.

examinare abdominala copil otita timpan perforatSursa foto: Oleksandr LypaDreamstime.com

Stați așa: care-i treaba cu asta?? ”Chiar s-a plâns de dureri de burtă de dimineață… de ce întrebați și dumneavoastră de burtă, are vreo legătură cu urechea?” – ”Da, are legătură cu inflamarea ganglionilor.” Ha! N-am mai auzit vreodată așa ceva! Medicul ORL-ist la care fuseserăm în vară, când cu otita perforată, n-a adus vorba nici în treacăt despre așa ceva, darămite să facă vreo examinare a abdomenului.

Bine, și la acest pediatru venim de șase ani, de când îl avem pe Tudor, am trecut prin câteva dureri de urechi împreună și tot e prima dată când aud despre asta. O fi vreo descoperire nouă, deci maxime felicitări doamnei doctor că se informează continuu în domeniul în care profesează.

Deci care e faza cu durerile de burtă în episoadele de otalgie (durere de ureche)? Sursele de acum 10 ani pe care le-am descoperit pe Internet scriu că, de fapt, copiii mici nu știu să localizeze durerea și cea mai comună exprimare a lor în caz de suferință este că ”îi doare burta”, deși, în realitate, durerile pot fi localizate în cu totul alte zone ale corpului.

Alte surse vorbesc despre așa-numita ”otalgie secundară” , când durerea este localizată în zona din afara urechii, dar are legătură cu suferința acesteia, prin încrengăturile nervoase complexe de la nivelul feței care fac durerea să iradieze.

Ca să aflu ceva mai concret, am întrebat un alt medic pediatru despre durerile de burtă care le însoțesc pe cele de urechi în cazul copiilor și i-am redat explicația doctoriței noastre, cea despre inflamarea ganglionilor. Răspunsul primit a fost: ”O infecție dă inflamația tuturor ganglionilor din corp. Însă nu știu dacă durerea de burtă e cauzată de inflamația ganglionilor sau nu”.

Din nou, n-am aflat nimic concret pe subiect. Însă pot spune concret alte două lucruri:

  • Aceste dureri de urechi au venit și cu dereglări ale scaunului, nu doar cu dureri de burtă;
  • Durerile de burtă au dispărut odată cu începerea tratamentului (și cu dispariția durerii de ureche).

În concluzie, deși nu am găsit o dovadă care să susțină afirmația medicului nostru pediatru, priviți, totuși, durerile de burtă în cazul otalgiei copiilor ca pe ceva foarte frecvent. Deci nu vă stresați peste cât erați deja cu otita, dar informați și medicul despre aceasta, pentru elaborarea unui plan de intervenție eficient în vederea eliminării simptomelor copilului, stabilirii unui diagnostic corect și a înlăturării cauzei de boală.

Multă sănătate și informați-vă din surse de specialitate!

Sursa foto articol: Daria Kolosova | Dreamstime.com

Share