Menu
ce vremuri domnule

E plina tara de barbati. Si eu sunt una dintre ei

Dimineata, m-am dus pana jos sa-mi iau paine. La doua scari mai incolo, era parcat un papuc; niste minoritari descarcau ceva din el. Treaba lor. Nu credeam ca le atrag atentia in outfitul de stat prin casa, dar, se pare, cu toata ironia de rigoare, ca sunt suficient de „buna” si asa, in trening si papuci, incat sa se ia idiotii de mine. M-as fi lipsit de complimentele lor, de asta nici nu i-am bagat in seama. Dar, nici nu trec bine de situl minoritarilor, ca ma ajung din urma niste invective lansate, imi dau eu cu parerea, din frustrarea lor de macho-men transpirati in maiou ignorati de…. de…. de UNA! N-are rost sa-ti spun cu ce m-au gratulat „baietii”. E urat. Pentru o doamna, nu se cade. Sa vezi ce doamna am fost in continuare.

M-am invartit pe calcaie, ca la armata – mama a facut armata, de la ea stiu figura 😀 – cu o mana in sold: „Vino-ncoace! Da, tu! Vino mai aproape (…’ca nu-ti fac nimic’, cum ar zice al meu, la misto)”, in timp ce ii chemam cu indexul care nu era in sold, ca profa care te scoate la tabla in ziua ta cea mai buna, cand ti-a facut cartea purici in ghiozdan.

Ala cocotat pe papuc a ramas blana. Aia care carau balotii in scara, la fel. Ala micu’, de deasupra, mai fricos, zice: „Da’ nu eu am vorbit!”, si se uita iepureste la mine. Ceilalti s-au dezmeticit si si-au vazut de treaba, eu mi-am vazut de drum. Parerea mea? Erau o idee mai rusinati de conditia lor de macho transpirati in maiou, care descarca baloti la 8 jumate dimineata si una in trening si papuci le da cu flit cand vor si ei sa fie draguti.

Mai tarziu, prin oras, traversez o stradutza, din genul acelora care ies dintre blocuri, pe care masinile se chinuie sa intre. Ma angajasem deja in traversare, ca asa se zice, parca – am permis de vreo cinci ani, nu conteaza, don’t ask. Cand ajung deja pe la mijlocul stradutei, isi baga unu’ botul masinii asa de adanc intre cele doua trotuare, ca aproape mi-am vazut pantalonii albi imprimati cu B-something-something.

Am continuat traversarea. Ala claxoneaza subit, indelung si chinuit. L-oi fi ranit si pe asta in orgoliu, ma ingrijorez, si intorc capul sa vad ce vrea. Deschide geamul si zbiara ceva dar, slava Domnului si muzicii din casti, nu mi-am corodat urechile cu ceea ce pareau a fi, din nou pe aceasta dimineata, invective; asta daca era sa ma iau dupa expresia asternuta pe ceea ce putea fi, cu greu, identificata drept fatza domnului din masina.

Mi-am facut calculele: strada e prea ingusta, el n-a bagat masina cu totul, deci n-are cum s-o lase acolo si sa vina dupa mine… are si geamul deschis, cre’ ca e o Solenza, deci n-are inchidere electrica, pana da la manivela, eu ajung la statia de autobuz… merge. I-am intors de la privire toata statura mea frontala, sa creada ca am lasat-o balta, si sa-mi vada clar si surprinzator degetul din mijloc indreptat, cat de afectuos si emotional posibil, spre el, in stil Britney Spears ditching paparazzi. Calculasem bine. Ofuscat, strofocat, asudat, agitat ca o meduza intr-un borcan, ala n-a avut ce sa faca. Al meu zice tot timpul ca intr-o zi o sa mi-o iau pentru faze din astea.

PS Si, culmea, si Nety de dimineata, si colega Luisa au spus ca azi e o zi buna. Bine, daca analizez problema altfel, a fost o zi buna, putea sa iasa urat in ambele cazuri, nu?

About Author

Jurnalist, blogger, creator de conținut, instructor de fitness, mamă de băieți.

3 Comments

  • taci-turnu
    10 august 2007 at 12:16 am

    Al meu. Adica Al meu. Cu A mare. Cum scrii si El, despre el. Ca doar despre El vorbesti, nu?

    Reply
  • georgiana
    10 august 2007 at 12:19 am

    ai dori, poate, si un nume? sau o adresa? hai, mai bine, sa va fac cunostinta, ce zici?

    Reply
  • […] Iar era sa dea unul cu masina peste mine, de data asta chiar pe strada mea. Ma grabeam, asa ca nu am avut timp de degete din mijloc si calcule exponentiale de fugit de la locul faptei (a se vedea in postul “E tara plina de barbati. Si eu sunt una dintre ei”). […]

    Reply

Leave a Reply