Menu
ce vremuri domnule

Ecologie pe jos

ecologie pe jos

E clar că Pământul ăsta moare. Ne-am pi*at pe el şi altul nu mai avem. Iar în ţările calde gen Marte nu m-aş duce să trăiesc, am un feeling că îmi dăunează la firul de păr.

Dacă aş fi the MTF în Ministerul Învăţământului, aş băga în programa obligatorie trei ore de ecologie pe săptămână. De la clasa întâi, să înveţe toţi mucea să închidă apa când se spală pe dinţi şi lumina când ies din cameră.

Dacă aş fi the MTF în Ministerul de Interne, aş instructa toţi poliţaii de la intersecţii să arunce cu amenzi cum dai cu şerveţele-n club peste nenorociţii care îşi scuipă pe geam gunoiul din maşină. Ca să înveţe şi ei ce-nseamnă mizerie.

Dacă aş fi the MTF în Ministerul de Justiţie, aş obliga toţi golanii care murdăresc străzi, taie copaci, risipesc apa, mâncarea şi curentul electric, braconează, poluează şi şofează când n-au nevoie să stea măcar o lună într-un lagăr de concentrare pentru munci ecologice.

Dar nu sunt. Şi când am văzut, de dimineaţă crengi de copaci încă proaspete, cu frunzele încă verzi, puse pe locurile de parcare ca semnul de Rezervat pe masă, n-am avut ce să fac, decât că m-am pi*at şi eu pe toleranţa mea în probleme de minorităţi şi m-am lăsat să-mi vină să le rup capul.

Animalul pământului, iarna le rupi crengile să le pui pe foc în jegurile tale de vile în care stai la cort; vara le rupi crengile să le pui pe locurile de parcare publice, pe care vrei între 5 şi 10 lei, ca să nu tragi cu cheia pe maşină.

Ce plm morală să aibă povestea asta? But here’s a thought: dacă nu iubeşti planeta asta, boss, e mare universul! Ce zici de o gaură neagră, ţi-ar sta bine în ea?

About Author

Jurnalist, blogger, creator de conținut, instructor de fitness, mamă de băieți.

No Comments

    Leave a Reply