Google images search result for „family waiting for the cozonac to bake”.
Adică așa arătam noi cât așteptam să se coacă cozonacii organizați de bărbatu-meu. Care nu a urmat cu sfințenie etapele de producție, drept pentru care a ieșit statusul de Facebook de mai jos, motiv de mare hăhăială:
Bă, nene, ajutați-mă aici, că ne certăm ca chiorii (mă rog, mai mult eu): eu știu că faci cruce cozonacului înainte să-l pui la crescut și că, la fel de important, nu te bucuri la cozonac (adică de cât de mult ți-a crescut).
Bărbatu-meu, mare ortodox, dar total nesuperstițios, îmi râde în nas pe ambele chestii.
Adică, pe bune, chiar nu mai e nimic valabil din copilăria mea?!… în afară de faptul că acum face el cozonacul, nu ea… 🙄
Dar cozonacul a ieșit așa:
Pentru primul lui cozonac, eu zic că e belea! A mai făcut unul, cu rahat, la cererea mea specială, dar nu l-am mai pozat, în lipsă de față… comercială.
No Comments